Probabil că nu înțeleg. Adică e foarte posibil din moment ce nu sunt fumătoare. Am încercat să mă apuc, mi-am cumpărat mai mult de 10 pachete de țigări în nenumărate rânduri, da, am încercat și metoda asta. Voiam să mă apuc, ca apoi să mă pot lăsa, dar mi se pare cel mai dezgustător lucru posibil. Mă arde pe gât, îmi vine să vărs și sunt mereu amețită. Am încercat de mai multe ori, dar tot nu pot.
În fine, ce voiam eu să spun e că omul e capabil de lucruri miraculoase, de-a dreptul. Trebuie doar să-ți pui în cap, iar restul... că trebuie să te legi în funii, că trebuie să faci bai reci sau să-ți bagi capul într-un butoi cu apă de ploaie, toate le poți face numai ca să nu mai atinci țigarea aia. Oamenii se lasă de droguri, slăbesc 60, 70kg, merg sute de kilometri etc. etc. și îmi spuneți că nu se poate lăsa de fumat când e vorba de propria-i viață. Mi se pare egoist! în fond oricum cel de lângă tine suferă mai mult...
Când spuneam că oamenii s-au lăsat de mâncat, mă refeream la Lance Armstrong, ciclistul. Acest om ca să învingă cancerul s-a legat în funii, a pus-o pe mama-sa ca să-l păzească și nu a mâncat mai bine de 1 săptămână. A învins!
Apoi cu țigările eu cred că pricep cum e. „Pot să mă las!!!dar de ce să mă complic, de ce să mă dau cu capul de perete sau să-mi scot un ochi mai bine când mi-e mult mai ușor să continui așa...” E și comoditatea asta...Ai în jurul tău o grădină verde, frumoasă, înflorită, iar în mijlocul ei apare un sac plin de putoare și gunoi, care strică tot decorul, dar tu îți continui drumul că în fond la ce să te complici să aduni, să cari gunoiul după tine până la un tomberon etc. etc., mai bine lași punga acolo și te concentrezi asupra ... florilor.
Nah, e părerea mea de ne-fumătoare într-o perioadă foarte neplăcută și sensibilă.
Nu mă băgați în seamă neapărat.