[MIRUTZA]

Sa va postez un articol fain

Senzațional: o femeie și un bărbat au fost surprinși în timp ce făceau sex după ce le-a intrat copilul la grădi

Sigur știți bancul ăla cu dacă dai search pe google după “sex după nașterea copilului”, ți se afișează pagină de eroare: No results found!

Păi, ca mai toate bancurile bune, și ăsta e deeestul de realist. Știu puține cazuri de cupluri care-au reușit să revină la viața sexuală intensă de dinainte de sarcină fără efort, planificare, discuții, frustrări, negocieri, vorbe grele și uși trîntite.

sex dupa copil

Pentru majoritatea dintre noi, reaprinderea pasiunii după venirea pe lume a măcar unui moștenitor e un proces chinuitor și complicat, cam ca atunci cînd încerci să faci focul în pădure folosind doar două pietre ude și niște frunze. Nu toți sîntem Bear Grylls, ok?

S-o luăm cu binișorul, căci ca-n sex, graba strică treaba, știm prea bine. Ne cunoaștem, ne amorezăm, ne tăvălim zi și noapte, pasiunea-i mare și greu de stăvilit, ne luăm zile libere de la birou ca să nu trebuiască să ne dezlipim trupurile transpirate, facem concedii lungi în țările calde dar nu ieșim din dormitoare că prea bine e tu și cu mine goi în pat nimic nu ne lipsește.

Apoi ne dăm seama că vrem mai mult de la viețile noastre, un copil, daaa, dovada iubirii maxime, să-l facem. Încă niște sex pasional și (de data asta) neprotejat, cu pumnii strînși la spate să se prindă, și gata, două liniuțe pe test. O să fim părinți, yey, ce fericită sînt, și eu, te iubesc te iubesc. Dar nu în seara asta că am așa niște grețuri… Și uite-așa începe.

În primele luni nu poate ea, prea e stresată că în pîntecele ei crește minunea universului, cea mai iubită ființă. Hormonii sînt de partea embrionului, nu de partea iubirii, așa că libidoul e palancă la pămînt. Mai apar și migrene, amețeli, dureri prin uter, nu, în nici un caz nu facem sex. Bărbaul înțelege, desigur, săraca de ea, greu o fi să produci o ființă vie în tine. Mai un film porno noaptea la calculator, mai un vis erotic nevinovat cu Shakira, totul sub control, e doar o perioadă.

Mai trec niște luni, femeia înflorește. Se simte mai bine, libidoul scoate capul la lumină. Numai că ce să vezi, între timp bărbatul a devenit responsabil. Cum adică să… păi și copilul din burtă? Dacă-i dau una peste ochi din greșeală? Sau îi sparg splina? Nuuu, mai bine mai așteptăm, ce mai contează cîteva luni acolo, lasă că recuperăm după naștere. Right.

Se apropie ziua N (a nașterii, adică). Femeia transformată în cașalot abia respiră. Vrea să nască, nu mai poate. Cică ar ajuta niște sex, dar cum să-l faci cînd abia îți mai vezi picioarele? Cu chiu cu vai se prăvălesc amîndoi pe pat în scop terapeutic, contracțiile orgasmului ajută la declanșarea travaliului. El își face cruci cu limba dă doamne să nu traumatizez copilul, ea numără în gînd pînă la o sută, să se termine mai repede sexul ăsta că-mi crapă vezica.

Și cam pînă aici le-a fost viața sexuală. Căci apoi se naște minunea. Ochi umezi, țîțe pline, hormonii fac horă. Nu ăia de sex, nooo, ăia au luat avionul spre Thailanda. La putere sînt acum hormonii care ajută femeia să-și crească puiul și să nu cumva să mai facă altul pînă cînd ăsta primul nu e relativ pus pe picioare. Plus că mai doare și epiziotomia sau și mai rău, cezariana. Și oricum șase săptămîni femeia n-are voie deloc sex, ordinele doctorului, ce bine!

Bărbatul știe de astea șase săptămîni, era acolo cînd a zis doctorului. În prima zi a celei de a șaptea săptămîni, omul bate la ușa dormitorului:
- Iubita? Cît de mult te iubesc! Și bagă o ventuză pe chipul stors de nesomn al proaspetei mame, în speranța că prinde și el ceva acțiune acum că e voie de la doctor.
- A, iubitu, exclus, sînt atît de obosită încît prefer sincer să dorm alea trei minute.

Și povestea se repetă niște luni. Copilul se trezește noaptea să sugă, femeia e distrusă fizic de oboseală și de alăptat, poate mai are și un pui de depresie post-partum, încă n-a slăbit cît își propusese, și în plus, n-are chef de sex.

Bărbatul se resemnează. Mai caută pe internet informații, află că e oarecum normal, e doar o etapă, o să treacă.

Trece jumătate de an. Femeia începe să se simtă mai bine. Copilul e ceva mai puțin dependent, a început să mai iasă și ea din casă, mai un fard, mai un ruj, hormonii ăia buni se întorc din vacanță. Daaa, clar acum are chef de tăvăleală.

Păcat că bărbatul s-a resemnat așa de bine că acum nu mai are e chef decît foarte rar, și atunci cînd are chef se teme de veșnicul refuz al nevestei, așa că nici măcar nu mai încearcă. El presupune că ea nu vrea, ea așteaptă ca el să facă un semn, vede că semnul nu vine, așa că se gîndește că el n-o mai vrea. El are între timp abonament premium la canalul de pornache și uite-așa viața merge mai departe încă niște luni, ani, decenii. Dacă au noroc, mai fac sex o dată de Revelion și zbang, ea rămîne din nou gravidă, ce bine, încă doi ani plini de motive să nu mai facem sex. Hai să treacă ăștia doi și mai vedem noi ce născocim după aia.

Din punctul ăsta, există trei variante de drum:
1. Unul dintre ei, ăla pe care-l mănîncă mai tare, își găsește amant/ă.
2. Unul dintre ei, ăla pe care-l mănîncă mai tare, ia atitudine. Își ia partenerul la discuții, negocieri, miștouri, pînă ceva se schimbă. Fac sex programat, că pofta vine mîncînd. Și în cîteva săptămîni de sex turnat pe gît cu pîlnia mai de voie mai de nevoie, lucrurile încep să se miște de la sine.
3. Se despart.
4. Merg la terapie de cuplu, unde un specialist le spune ce scrie la punctul 2 de mai sus.

Ah m-am lungit mai mult decît îmi propusesem, iar n-o să facem sex în seara asta, sorry Omu, a durat mult să scriu postul ăsta despre cum e important să faci sex după nașterea copilului.

Concluzia mea e asta: doamnele mele, știu că vă e greu. Și mie mi-a fost. Știu că n-aveți chef, că preferați să faceți cam orice altceva, că în sarcină și după naștere orice miros și alt trup gol în afară de al vostru și al bebelușului nu vă priește, că lubrifierea nu mai e nici ea ce-a fost, dar faceți un efort. Sexul e important, foate important, aș îndrăzni să zic că e chiar printre cele mai importante lucruri. Dacă sexul se întîmplă și e bun, totul e mai frumos pe lume.

Domnii mei, nu abandonați lupta! Vine un moment în care iubitele voastre proaspete mămici redevin ele însele, femei pasionale. Nu știu cînd e momentul ăla, sigur e mai tîrziu decît sperați voi, dar există, toate femeile îl au, și e important să-l identificați. Nu încetați să sperați și să cereți, va veni o zi cînd ușa dormitorul vi se va deschide larg.

Iar voi restul ăștia fără copii, să știți că (în ciuda aparențelor) există viață sexuală după copil, și e chiar mai mișto, ca orice lucru pe care-l obții cu efort și sacrificiu!

Concluzia o trageti singure.Mie una mi-a placut articolul