DESPRE ANEMIE
Câţi dintre voi nu aţi avut momente în viaţă în care să vă simţiţi slăbiţi, obosiţi, fără putere de muncă şi cu moralul la pământ? Pentru aceste stări nu e de vină nici astenia de primăvară, nici zilele din ce în ce mai scurte ale toamnei. Sunt perioade în care organismul nostru are nevoie de cantităţi mai mari de vitamine şi minerale pentru a face faţă solicitărilor deosebite determinate de schimbările de anotimp, variaţiilor mari de temperatură, epuizării fizice sau intelectuale şi, nu în ultimul rând, pentru a-şi creşte imunitatea şi a lupta eficient împotriva bolilor.
Pe lîngă vitamine, al căror rol este incontestabil pentru sănătatea noastră, mineralele sunt şi ele legate de funcţionarea normală a tuturor proceselor de sinteză din organism, fierul fiind de departe unul dintre cele mai importante. Cuvântul „anemie” ne duce automat cu gândul la o stare de oboseală, de lipsă de elan şi de putere de muncă, care poate fi câteodată simptomul direct al scăderii cantităţii de fier din sânge.
În termeni medicali, anemia este o afecţiune complexă în care există un deficit al dimensiunilor şi numărului eritrocitelor (celulele roşii din sânge) sau a cantităţii de hemoglobină pe care acestea o conţin, fapt ce duce la perturbarea schimburilor de oxigen şi dioxid de carbon dintre sânge şi celule.
Cea mai mare parte a anemiilor sunt cauzate de absenţa unor elemente indispensabile sintezei normale a eritrocitelor, cel mai frecvent fierul, vitamina B12 şi acidul folic. Alte cauze de anemie sunt hemoragiile, bolile cronice şi genetice, anumite clase de medicamente.
Anemiile care au la bază un aport scăzut de fier, proteine, vitamine (B12, acid folic, acid ascorbic) cupru sau alte metale, sunt numite de obicei anemii nutriţionale, cele mai frecvente fiind anemiile cu carenţă de fier sau acid folic.
Anemia feriprivă
Cauzele cele mai frecvente ale lipsei de fier în sânge sunt:
- aport alimentar defectuos, sărac în fier, se manifestă de obicei la vegetarieni;
- absorbţie scăzută din tubul digestiv: diaree, boli intestinale, gastrite, medicamente antiacide;
- nevoi crescute necesare dezvoltării la copii, adolescenţi, gravide sau femei care alăptează;
- pierderi de sânge determinate de: menstruaţii excesive la femei, hemoragii, ulcer perforat, hemoroizi, varice esofagiene, paraziţi intestinali, boli maligne;
- eliberarea scăzută a fierului din depozite sau folosirea lui defectuoasă – în bolile cronice;
Diagnosticul anemiei feriprive se face prin simple teste de sânge:
- sideremia – valori normale: 50-140 mg% la femei şi 70-150 mg% la bărbaţi;
- hemoglobina – valori normale: 11-15 g% la femei şi 13-17 g% la bărbaţi;
- hematocritul – valori normale: 36-44% la femei şi 40-54% la bărbaţi.
Cum stii daca suferi de anemie? Afla care sunt semnele cele mai frecvente
Anemia descoperită prin testele sanguine este ultimul semn al unei afecţiuni cronice caracterizată printr-o lipsă de fier pe termen lung. Cu alte cuvinte, carenţa fierului se instalează progresiv, afectează o mulţime de organe şi sisteme şi abia la final, când toate depozitele au fost epuizate, apare şi în sânge prin scăderea fierului circulant şi al hemoglobinei.
Simptomele anemiei feriprive sunt:
- scăderea performanţelor fizice şi rezistenţei la efort datorită afectării funcţiei musculare;
- oboseală, anorexie şi modificări de comportament datorită afectării funcţiilor neurologice;
- tulburări de creştere şi dezvoltare la copii;
- scăderea imunităţii şi creşterea riscului la infecţii – apare în fazele precoce ale carenţei fierului;
- modificări ale structurii şi funcţiei ţesutului epitelial din limbă, gură, stomac, unghii. Apar în cazul anemiei severe şi se traduc prin: piele palidă, conjuctivă oculară de culoare roz (în loc de roşu), unghii subţiri şi aplatizate, atrofia papilelor linguale (uneori limba poate fi perfect netedă), gastrită cu scăderea secreţiei acide a stomacului, stomatită angulară (colţurile gurii crăpate).
Tratamentul trebuie să fie ţintit asupra cauzei care a determinat apariţia anemiei şi constă în administrarea orală de fier, de preferat forma feroasă (Fe 2+), nu cea ferică (Fe 3+).
În funcţie de severitatea anemiei şi de toleranţa individuală la suplimentele de fier, doza zilnică de fier variază între 50-20 mg la adulţi sau 6 mg/Kg corp la copii. Ar fi bine ca suplimentele de fier să fie luate înainte de masă pentru că se absorb mai bine; însă. Partea proastă este că acestea provoacă tulburări digestive: greaţă, arsuri epigastrice, balonare, diaree sau constipaţie. Acest disconfort poate fi diminuat prin fragmentarea dozei zilnice în minim 3 prize şi prin creşterea progresivă a dozei pe parcursul a 3-4 zile. Folosirea concomitentă a vitaminei C ajută la o absorbţie şi mai mare a fierului.
Eficienţa tratamentului se vede rapid (nivelul hemoglobinei începe să crească după a 4-a zi), însă suplimentele de fier trebuiesc luate în mod continuu timp de câteva luni, astfel încât să fie restaurate inclusiv rezervele de fier ale organismului.
Cum tratam anemia cu ajutorul alimentatiei
În completarea suplimentelor farmacologice cu fier, o atenţie deosebită trebuie acordată şi alimentelor bogate în fier, deoarece 80 % din aportul zilnic de fier trebuie asigurat din nutriţie (1,8 – 2 mg/zi).
Produsele alimentare cu conţinut mare de fier sunt: ficat, rinichi, carne de vită, galbenuş de ou, fructe uscate, fasole şi mazăre boabe, nuci, plante cu frunze verzi, cereale şi pâine integrală, fulgi pentru micul dejun cu adaos de fier.
Există mai mulţi factori care influenţează biodisponibilitatea fierului, cel mai uşor fiind absorbit fierul-hem (din carne roşie, peşte şi pui), faţă de fierul non-hem (din ouă, cereale, legume şi fructe) care se absoarbe în proporţie de doar 3-8 %.
Pentru a maximiza absorbţia fierului şi a preveni anemia feriprivă trebuie să respectăm următoarele reguli:
- diversificarea alimentaţiei astfel încât să cuprindă cât mai multe surse de fier;
- fiecare masă trebuie să conţină o sursă de vitamina C pentru facilitarea absorbţiei fierului;
- consumul zilnic a cel puţin unui produs bogat în fier-hem (carne roşie, peşte, pui);
- evitarea consumului unor cantităţi mari de ceai sau cafea la mese, deoarece tanina conţinută de ele scade cu 50 % absorbţia fierului;
- evitarea alimentelor ce conţin EDTA (un aditiv ce scade cu 50 % absorbţia fierului –
citiţi etichetele!!!);
- scăderea consumului de lapte la 3 căni/zi, deoarece calciul din lapte blochează fierul şi asocierea lui cu fulgi de cereale îmbogăţiţi cu fier nu este potrivită;
- evitarea produselor complet nerafinate (pâine, cereale, soia) bogate în fitaţi, oxalaţi şi fosfaţi, care reduc absorbţia fierului.
Anemia cu deficit de acid folic. Cauze si tratament
Carenţa de acid folic şi vitamina B12, esenţiale în sinteza nucleoproteinelor (DNA), determină schimbări funcţionale şi de structură ale tuturor celulelor din sânge (eritrocite, leucocite, trombocite) şi afectează inclusiv precursorii lor din sânge şi măduva osoasă.
Cauzele sunt similare cu ale unei anemii feriprive:
- aport scăzut prin diete vegetariene stricte şi alcoolism cronic;
- absorbţie scăzută: boli gastro-intestinale, afectarea intestinului subţire în treimea superioară, sindroame malabsorbitive. Cea mai frecventă cauză a carenţei de vitamina B12 este lipsa factorului intrinsec (IF) fără de care aceasta nu se poate absorbi din intestin;
- utilizare defectuoasă: interacţiuni cu diverse medicamente;
- nevoi crescute de B12 şi acid folic: în caz de hipertiroidism, la copii, adolescenţi, gravide;
- excreţie crescută: boli hepatice şi renale.
Diagnostic
Scăderea acidului folic din sânge apare rapid, după 2-4 luni de dietă săracă în acid folic, toate depozitele fiind epuizate. În cazul vitaminei B12 este nevoie de ani de zile de dietă săracă în B12, care să determine golirea completă a depozitelor. De multe ori carenţa de vitamină B12 trece neobservată, fiind corectat doar nivelul acidului folic, ceea ce duce la tulburări neuropsihiatrice ireversibile.
Trebuie diagnosticat atent tipul de carenţă ce a dus la apariţia anemiei şi aceasta corectată pe măsură.
Semne clinice
Carenţa de vitamină B12 afectează pe lângă hemogramă şi tractul gastro-intestinal, sistemul nervos central şi periferic, spre deosebire de carenţa de acid folic, care se reflectă mai ales în forma şi dimensiunile eritrocitelor. Anemia care apare se numeşte anemie megaloblastică şi este caracterizată de eritrocte imature (megaloblastice) şi cu dimensiuni mari, deoarece proteinele necesare sintezei lor nu pot fi sintetizate adecvat.
Semnele clinice ale deficitului de acid folic sunt: oboseală, dispnee, diaree, iritabilitate, glosită, anorexie, scădere ponderală.
Cum tratam cel mai rapid anemia?
Suplimentele orale ce conţin acid folic (1 mg/zi) pot duce la refacerea depozitelor de acid folic după 2-3 săptămâni, apoi fiind suficientă o doză de întreţinere de 50-100 micrograme/zi. După 24-48 de ore de tratament semnele clinice se îmbunătăţesc, iar valorile hematologice intră în normal treptat după 1 lună.
După ce anemia a fost corectată, pacientul trebuie sfătuit să mănânce zilnic cel puţin o porţie de fructe sau de legume proaspete, neprelucrate termic, deoarece căldura distruge acidul folic.
De exemplu: 1 pahar de suc proaspăt de portocale asigură un aport de 135 micrograme acid folic.
Dietele bogate în proteine (1,5 proteine/kilogram corp) sunt benefice atât pentru o bună funcţionare a ficatului, cât şi pentru regenerarea sângelui. Carnea roşie (de vită şi porc), ouăle, laptele şi produsele lactate constituie o sursă bogată de vitamină B12, în schimb trebuie ţinut cont de aportul de colesterol. Ficatul de orice fel poate fi introdus frecvent în dietă reprezentând o sursă ideală de fier, vitamină B12, acid folic şi alţi nutrienţi esenţiali.
Nu în ultimul rând legumele proaspete, mai ales cele cu frunze verzi şi conţinut crescut de fier şi acid folic, trebuie să fie prezente la orice masă şi, spre bucuria voastră, în cantităţi nelimitate.