[curcubitza]

PROTEINELE SI BOLILE CARDIOVASCULARE

Bolile cardiovasculare au încetat să mai fie un semn de bătrâneţe şi constituie o problemă acută a adultului trecut de 40 ani, cu un stil de viaţă „modern”, adică nesănătos, în care ritmul şi conţinutul meselor şi exerciţiul fizic sunt privite cu superficialitate în favoarea stresului, fumatului, sedentarismului şi alimentaţiei dezechilibrate. Cea mai bună dovadă că aceste „rele” merg mână în mână este faptul că au primit un nume, la fel de modern ca şi timpurile pe care le trăim, adică sindromul X-metabolic! Termenul defineşte asocierea mai multor disfuncţii metabolice: dislipidemie (grăsimi crescute în sânge), obezitate şi hipertensiune.
Chiar dacă manifestările sunt foarte discrete şi uşor de trecut cu vederea (ce mare lucru câteva kilograme în plus) consecinţele sunt dintre cele mai grave pentru că boala „tace şi face”. Şi aici atrag atenţia în special domnilor, pentru că ei sunt principala victimă a acestui sindrom, încadrându-se în tabloul clasic al bărbatului trecut de 40 ani, cu o viaţă profesională activă şi de multe ori stresantă, cu mese neregulate, luate la ore târzii, bogate în grăsimi şi, de ce nu, stropite şi cu un pahar de alcool, de cele mai multe ori fumător şi, dacă nu obez, cu siguranţă supraponderal, cu o burtică bine reprezentată (nu de alta, dar aşa îi stă bine unui om de afaceri prosper).
Ei bine, vă înşelaţi! Aşa-zisa prosperitate vă afectează iremediabil inima! Kilogramele în plus sau colesterolul ridicat (şi nu doar ele…) afectează întregul aparat cardiovascular, iar boli precum hipertensiunea, boala coronariană, ateroscleroza şi infarctul miocardic se dobândesc pe parcursul vieţii şi arată „grija” pe care o avem faţă de noi înşine.
Vreţi să trăiţi fericiţi pînă la adânci bătrâneţi? Atunci învăţaţi să vă preţuiţi inima!
De ce trebuie sa ne ferim! Factorii de risc ai bolilor cardiovasculare

• categoria I: fumat, dietă bogată în grăsimi, LDL – colesterol crescut şi hipertensiune (factori determinanţi ai bolilor de inimă);
• categoria II (factori predispozanţi): diabetul tip II, sedentarismul, obezitatea, menopauza;
• categoria III (factorii asociaţi, ce nu pot fi influenţaţi): vârsta, sexul masculin, antecedentele familiale de boli cardiovasculare.

Spuneti nu grasimilor din sange!
Alimentaţia bogată în grăsimi saturate (de origine animală) alături de factorii predispozanţi genetici, endocrini (bărbaţii, dar şi femeile la menopauză), vârstă mai mare de 45 ani, sunt cauzele nivelului crescut de colesterol (hipercolesterolemie). Cele două fracţiuni ale colesterolului sunt şi ele imporante: HDL – colesterolul crescut este un factor de protecţie antiaterogenic, în timp ce LDL – colesterolul crescut măreşte riscul de boli cardiovasculare.
Profilul lipidic recomandat unui adult sănătos este:
- colesterol total sub 200 mg/dl
- LDL – colesterol sub 130/dl (sub 100 mg/dl la diabetici)
- HDL – colesterol peste 35 mg/dl (peste 50 mg/dl la femei)
- trigliceride sub 200 mg/dl
Valorile colesterolului între 200-239 mg/dl sunt considerate la limită şi deja peste 240mg/dl vorbim de hipercolesterolemie.
Pentru a fi relevantă, proba de sânge din care trebuie titrat colesterolul poate fi recoltată în orice moment al zilei, în timp ce trigliceridele se măsoară la 8-12 ore după masă.
Valorile trigliceridelor sunt invers proporţionale cu ale HDL – colesterolului; de obicei aceia care au trigliceridele crescute au şi HDL – colesterolul scăzut.
Pe lângă o dietă bogată în grăsimi şi zahăr trigliceridele pot fi crescute şi datorită altor cauye precum: diabet netratat (sau nedescoperit), hipotiroidismul, afecţiuni renale cronice, boli hepatice, obezitate, consum de alcool.
Alimentele care favorizeaza un colesterol ridicat. De ce trebuie sa ne ferim?

Grăsimile din alimente pot fi saturate (de origine animală) sau nesaturate (vegetale), acţionează diferit asupra lipidelor din sânge putând contribui la creşterea diferitelor fracţiuni din colesterol (LDL sau HDL) şi au în final efect pozitiv sau negativ asupra sistemului cardiovascular:

• acizii graşi saturaţi (din lapte, unt, brânză, carne) cresc colesterolul total, LDL şi HDL colesterolul.
• acizii graşi ω-6 nesaturaţi (din uleiul vegetal) scad colesterolul total, LDL şi HDL – colesterolul.
• acizii graşi ω-3 nesaturaţi (din uleiul de peşte şi peştele oceanic) nu afectează colesterolul total, cresc LDL – colesterolul cu 5-10 % şi scad trigliceridele cu 25-30 %. Diminuarea trigliceridelor depinde de doză – cu cât consumăm mai mult produse oceanice, cu atât vom avea trigliceridele mai scăzute, creşterea LDL – colesterolului trecând pe planul secund.
• acizii graşi mononesaturaţi – forma „CIS” (din uleiul de măsline) scad colesterolul total, LDL – colesterolul şi trigliceridele asemănător acizilor graşi ω-6.
• acizii graşi mononesaturaţi – forma „trans” sunt rezultatul procesului industrial de hidrogenare al grăsimilor lichide (uleiul vegetal) pentru a fi transformate în grăsimi solide (margarină). Acizii graşi „trans” pot fi găsiţi şi în unt, lapte, carne de vită, snack-uri, prăjituri. O dietă săracă în acizi graşi saturaţi este obligatoriu şi în trans-acizi. Efectul lor este de a creşte LDL – colesterolul şi a scădea HDL – colesterolul.
• colesterolul alimentar determină creşterea colesterolului sangvin şi a LDL – colesterolului, însă într-o proporţie mai mică decât acizii graşi saturaţi. De aceea, consumul moderat de ouă (bogate în colesterol) este permis în cazul persoanelor cu hipercolesterolemie în detrimentul produselor lactate sau al cărnii roşii.

Produse alimentare cu rol în metabolismul lipidic

1. Fibrele alimentare trebuiesc consumate în cantitate de 25-30 g/zi, din care 6-10 g să fie fibre solubile pentru a putea beneficia de efectul lor de reducere, atât a colesterolului total din sânge, cât şi a LDL – colesterolului. Sunt recomandate 5-6 porţii de legume sau fructe zilnic sau 5-6 porţii de cereale integrale. Cea mai sigură alegere sunt legumele, pe cât posibil consumate crude.
2. Alcoolul determină creşterea atât a trigliceridelor, cât şi HDL – colesterolului (cel „protector”). Datorită acestui ultim efect, consumul moderat de alcool (1-2 pahare/zi) poate scădea riscul de infarct miocardic.
3. Cafeaua determină creşteri minore ale colesterolului total, LDL şi HDL – colesterolului. Faţă de cafeaua filtru, prepararea cafelei prin fierbere directă are ca rezultat o creştere mai mare a colesterolului sangvin. Relaţia consum cofeină-colesterol crescut se datorează mai degrabă stilului de viaţă dezordonat pe care îl au majoritatea băutorilor „înrăiţi” de cafea: mese bogate în grăsimi, fumat, sedentarism.
4. Antioxidanţii (vitaminele A, E, C). Stresul oxidativ al LDL – colesterolului la nivelul pereţilor vasculari determină apariţia de leziuni de ateromatoză, precursoarele afecţiunilor trombotice (înfundarea vaselor de sânge). Vitamina E, C, β-carotenul, seleniul, magneziul şi grăsimile mononesaturate sunt antioxidante spre deosebire de fier, cupru, zinc şi grăsimi saturate care cresc oxidarea LDL – colesterolului.
5. Calciul. Creşterea aportului de calciu în special în cazul femeilor la menopauză este o metodă de prevenire a osteoporozei, dar are şi un efect benefic de reducere a lipidelor sangvine.
Ce trebuie sa mancam daca suferim de boli cardiovasculare?

Este un tratament complex care presupune modificarea stilului de viaţă: dietă, exerciţiu fizic, renunţarea la fumat – măsuri care duc în mod spectaculos la normalizarea lipidelor sangvine, fără a fi nevoie uneori de nici un fel de medicamente.
Alimentaţia echilibrată stă la baza acestui complex de măsuri şi presupune o serie de reguli de bun simţ pe care ar trebui să le aplice orice persoană ce ţine la sănătatea ei:
- eliminarea oricărui tip de grăsime care se întinde pe pâine (unt, margarină, brânză);
- evitarea sau reducerea consumului de carne şi preparate din carne, în special cea roşie;
- folosirea sosurilor fără grăsime (evitaţi maioneza, sosurile de brânză, sosurile gata preparate);
- aplicarea metodelor prin care poate fi scăzut conţinutul de grăsime al unui aliment (degresarea cărnii, aruncarea pielii de la pui şi peşte);
- înlocuirea alimentelor complete cu variantele lor sărace în grăsimi (light).
Deoarece grăsimile animale reprezintă 2/3 din totalul grăsimilor alimentare, acestea trebuiesc restricţionate în avantajul cerealelor, legumelor, fructelor, cărnii slabe (în special pui şi peşte) şi produselor lactate slabe. În completare, trebuie crescut consumul de fibre şi scăzut consumul de produse industriale semipreparate sau frumos ambalate, datorită conţinutului mare de grăsimi şi sare.
De cele mai multe ori inima nu doare, însă ea munceşte din greu să pompeze sângele prin nişte artere aproape înfundate de grăsime, înconjurată până la sufocare de „pernuţe” galbene şi pufoase. Stă la îndemâna voastră să o ajutaţi ca să rămână sănătoasă şi puternică pentru cât mai mult timp, deoarece un stil de viaţă echilibrat, chiar dacă nu ne oferă tinereţe veşnică, ne scuteşte de suferinţele şi tristeţea inerente oricărei boli.

[curcubitza]

DESPRE ANEMIE

Câţi dintre voi nu aţi avut momente în viaţă în care să vă simţiţi slăbiţi, obosiţi, fără putere de muncă şi cu moralul la pământ? Pentru aceste stări nu e de vină nici astenia de primăvară, nici zilele din ce în ce mai scurte ale toamnei. Sunt perioade în care organismul nostru are nevoie de cantităţi mai mari de vitamine şi minerale pentru a face faţă solicitărilor deosebite determinate de schimbările de anotimp, variaţiilor mari de temperatură, epuizării fizice sau intelectuale şi, nu în ultimul rând, pentru a-şi creşte imunitatea şi a lupta eficient împotriva bolilor.
Pe lîngă vitamine, al căror rol este incontestabil pentru sănătatea noastră, mineralele sunt şi ele legate de funcţionarea normală a tuturor proceselor de sinteză din organism, fierul fiind de departe unul dintre cele mai importante. Cuvântul „anemie” ne duce automat cu gândul la o stare de oboseală, de lipsă de elan şi de putere de muncă, care poate fi câteodată simptomul direct al scăderii cantităţii de fier din sânge.
În termeni medicali, anemia este o afecţiune complexă în care există un deficit al dimensiunilor şi numărului eritrocitelor (celulele roşii din sânge) sau a cantităţii de hemoglobină pe care acestea o conţin, fapt ce duce la perturbarea schimburilor de oxigen şi dioxid de carbon dintre sânge şi celule.
Cea mai mare parte a anemiilor sunt cauzate de absenţa unor elemente indispensabile sintezei normale a eritrocitelor, cel mai frecvent fierul, vitamina B12 şi acidul folic. Alte cauze de anemie sunt hemoragiile, bolile cronice şi genetice, anumite clase de medicamente.
Anemiile care au la bază un aport scăzut de fier, proteine, vitamine (B12, acid folic, acid ascorbic) cupru sau alte metale, sunt numite de obicei anemii nutriţionale, cele mai frecvente fiind anemiile cu carenţă de fier sau acid folic.
Anemia feriprivă

Cauzele cele mai frecvente ale lipsei de fier în sânge sunt:

1. aport alimentar defectuos, sărac în fier, se manifestă de obicei la vegetarieni;
2. absorbţie scăzută din tubul digestiv: diaree, boli intestinale, gastrite, medicamente antiacide;
3. nevoi crescute necesare dezvoltării la copii, adolescenţi, gravide sau femei care alăptează;
4. pierderi de sânge determinate de: menstruaţii excesive la femei, hemoragii, ulcer perforat, hemoroizi, varice esofagiene, paraziţi intestinali, boli maligne;
5. eliberarea scăzută a fierului din depozite sau folosirea lui defectuoasă – în bolile cronice;

Diagnosticul anemiei feriprive se face prin simple teste de sânge:
- sideremia – valori normale: 50-140 mg% la femei şi 70-150 mg% la bărbaţi;
- hemoglobina – valori normale: 11-15 g% la femei şi 13-17 g% la bărbaţi;
- hematocritul – valori normale: 36-44% la femei şi 40-54% la bărbaţi.
Cum stii daca suferi de anemie? Afla care sunt semnele cele mai frecvente
Anemia descoperită prin testele sanguine este ultimul semn al unei afecţiuni cronice caracterizată printr-o lipsă de fier pe termen lung. Cu alte cuvinte, carenţa fierului se instalează progresiv, afectează o mulţime de organe şi sisteme şi abia la final, când toate depozitele au fost epuizate, apare şi în sânge prin scăderea fierului circulant şi al hemoglobinei.
Simptomele anemiei feriprive sunt:
- scăderea performanţelor fizice şi rezistenţei la efort datorită afectării funcţiei musculare;
- oboseală, anorexie şi modificări de comportament datorită afectării funcţiilor neurologice;
- tulburări de creştere şi dezvoltare la copii;
- scăderea imunităţii şi creşterea riscului la infecţii – apare în fazele precoce ale carenţei fierului;
- modificări ale structurii şi funcţiei ţesutului epitelial din limbă, gură, stomac, unghii. Apar în cazul anemiei severe şi se traduc prin: piele palidă, conjuctivă oculară de culoare roz (în loc de roşu), unghii subţiri şi aplatizate, atrofia papilelor linguale (uneori limba poate fi perfect netedă), gastrită cu scăderea secreţiei acide a stomacului, stomatită angulară (colţurile gurii crăpate).
Tratamentul trebuie să fie ţintit asupra cauzei care a determinat apariţia anemiei şi constă în administrarea orală de fier, de preferat forma feroasă (Fe 2+), nu cea ferică (Fe 3+).
În funcţie de severitatea anemiei şi de toleranţa individuală la suplimentele de fier, doza zilnică de fier variază între 50-20 mg la adulţi sau 6 mg/Kg corp la copii. Ar fi bine ca suplimentele de fier să fie luate înainte de masă pentru că se absorb mai bine; însă. Partea proastă este că acestea provoacă tulburări digestive: greaţă, arsuri epigastrice, balonare, diaree sau constipaţie. Acest disconfort poate fi diminuat prin fragmentarea dozei zilnice în minim 3 prize şi prin creşterea progresivă a dozei pe parcursul a 3-4 zile. Folosirea concomitentă a vitaminei C ajută la o absorbţie şi mai mare a fierului.
Eficienţa tratamentului se vede rapid (nivelul hemoglobinei începe să crească după a 4-a zi), însă suplimentele de fier trebuiesc luate în mod continuu timp de câteva luni, astfel încât să fie restaurate inclusiv rezervele de fier ale organismului.


Cum tratam anemia cu ajutorul alimentatiei

În completarea suplimentelor farmacologice cu fier, o atenţie deosebită trebuie acordată şi alimentelor bogate în fier, deoarece 80 % din aportul zilnic de fier trebuie asigurat din nutriţie (1,8 – 2 mg/zi).
Produsele alimentare cu conţinut mare de fier sunt: ficat, rinichi, carne de vită, galbenuş de ou, fructe uscate, fasole şi mazăre boabe, nuci, plante cu frunze verzi, cereale şi pâine integrală, fulgi pentru micul dejun cu adaos de fier.
Există mai mulţi factori care influenţează biodisponibilitatea fierului, cel mai uşor fiind absorbit fierul-hem (din carne roşie, peşte şi pui), faţă de fierul non-hem (din ouă, cereale, legume şi fructe) care se absoarbe în proporţie de doar 3-8 %.
Pentru a maximiza absorbţia fierului şi a preveni anemia feriprivă trebuie să respectăm următoarele reguli:
- diversificarea alimentaţiei astfel încât să cuprindă cât mai multe surse de fier;
- fiecare masă trebuie să conţină o sursă de vitamina C pentru facilitarea absorbţiei fierului;
- consumul zilnic a cel puţin unui produs bogat în fier-hem (carne roşie, peşte, pui);
- evitarea consumului unor cantităţi mari de ceai sau cafea la mese, deoarece tanina conţinută de ele scade cu 50 % absorbţia fierului;
- evitarea alimentelor ce conţin EDTA (un aditiv ce scade cu 50 % absorbţia fierului – citiţi etichetele!!!);
- scăderea consumului de lapte la 3 căni/zi, deoarece calciul din lapte blochează fierul şi asocierea lui cu fulgi de cereale îmbogăţiţi cu fier nu este potrivită;
- evitarea produselor complet nerafinate (pâine, cereale, soia) bogate în fitaţi, oxalaţi şi fosfaţi, care reduc absorbţia fierului.
Anemia cu deficit de acid folic. Cauze si tratament
Carenţa de acid folic şi vitamina B12, esenţiale în sinteza nucleoproteinelor (DNA), determină schimbări funcţionale şi de structură ale tuturor celulelor din sânge (eritrocite, leucocite, trombocite) şi afectează inclusiv precursorii lor din sânge şi măduva osoasă.
Cauzele sunt similare cu ale unei anemii feriprive:
- aport scăzut prin diete vegetariene stricte şi alcoolism cronic;
- absorbţie scăzută: boli gastro-intestinale, afectarea intestinului subţire în treimea superioară, sindroame malabsorbitive. Cea mai frecventă cauză a carenţei de vitamina B12 este lipsa factorului intrinsec (IF) fără de care aceasta nu se poate absorbi din intestin;
- utilizare defectuoasă: interacţiuni cu diverse medicamente;
- nevoi crescute de B12 şi acid folic: în caz de hipertiroidism, la copii, adolescenţi, gravide;
- excreţie crescută: boli hepatice şi renale.
Diagnostic
Scăderea acidului folic din sânge apare rapid, după 2-4 luni de dietă săracă în acid folic, toate depozitele fiind epuizate. În cazul vitaminei B12 este nevoie de ani de zile de dietă săracă în B12, care să determine golirea completă a depozitelor. De multe ori carenţa de vitamină B12 trece neobservată, fiind corectat doar nivelul acidului folic, ceea ce duce la tulburări neuropsihiatrice ireversibile.
Trebuie diagnosticat atent tipul de carenţă ce a dus la apariţia anemiei şi aceasta corectată pe măsură.
Semne clinice
Carenţa de vitamină B12 afectează pe lângă hemogramă şi tractul gastro-intestinal, sistemul nervos central şi periferic, spre deosebire de carenţa de acid folic, care se reflectă mai ales în forma şi dimensiunile eritrocitelor. Anemia care apare se numeşte anemie megaloblastică şi este caracterizată de eritrocte imature (megaloblastice) şi cu dimensiuni mari, deoarece proteinele necesare sintezei lor nu pot fi sintetizate adecvat.
Semnele clinice ale deficitului de acid folic sunt: oboseală, dispnee, diaree, iritabilitate, glosită, anorexie, scădere ponderală.
Cum tratam cel mai rapid anemia?

Suplimentele orale ce conţin acid folic (1 mg/zi) pot duce la refacerea depozitelor de acid folic după 2-3 săptămâni, apoi fiind suficientă o doză de întreţinere de 50-100 micrograme/zi. După 24-48 de ore de tratament semnele clinice se îmbunătăţesc, iar valorile hematologice intră în normal treptat după 1 lună.
După ce anemia a fost corectată, pacientul trebuie sfătuit să mănânce zilnic cel puţin o porţie de fructe sau de legume proaspete, neprelucrate termic, deoarece căldura distruge acidul folic.
De exemplu: 1 pahar de suc proaspăt de portocale asigură un aport de 135 micrograme acid folic.
Dietele bogate în proteine (1,5 proteine/kilogram corp) sunt benefice atât pentru o bună funcţionare a ficatului, cât şi pentru regenerarea sângelui. Carnea roşie (de vită şi porc), ouăle, laptele şi produsele lactate constituie o sursă bogată de vitamină B12, în schimb trebuie ţinut cont de aportul de colesterol. Ficatul de orice fel poate fi introdus frecvent în dietă reprezentând o sursă ideală de fier, vitamină B12, acid folic şi alţi nutrienţi esenţiali.
Nu în ultimul rând legumele proaspete, mai ales cele cu frunze verzi şi conţinut crescut de fier şi acid folic, trebuie să fie prezente la orice masă şi, spre bucuria voastră, în cantităţi nelimitate.

[curcubitza]

AFECTIUNI STOMAC SI ALIMENTATIA CORECTA

O alimentaţie corectă şi echilibrată ne ajută să fim sănătoşi, dar poate fi şi o metodă simplă la îndemâna oricui, de a ameliora sau chiar vindeca afecţiuni precum: diabet, gastrită, ulcer, hepatite, disfuncţii ale vezicii biliare, anemii, boli de inimă, reumatism, gută, calculi renali etc.
Ceea ce mâncăm are o importanţă majoră pentru siluetă, tonus şi condiţia fizică, iar alegerea atentă a alimentelor ne asigură un tranzit intestinal adecvat şi pune la îndemâna metabolismului materia primă pentru buna funcţionare a întregului organism.
Este bine de ştiut că suntem principalii responsabili pentru sănătatea noastră şi ceea ce băgăm în gură poate face diferenţa dintre un motor care „merge uns” şi altul care este „înecat”. Dacă prăjeala vă „pică greu”, iar fructele proaspete vă balonează, e de la sine înţeles că trebuie evitate. Învăţaţi să ascultaţi mesajele propriului corp, pentru că armonia fizică şi psihică, starea de bine şi puterea de muncă au la bază o alimentaţie corectă, adaptată necesităţilor şi micilor afecţiuni pe care le are fiecare individ în parte.
Vom vorbi despre tulburările digestive prin urmare, toţi cei care se plâng de dureri sau arsuri la stomac, balonări, constipaţie sau diaree, trebuie să fie atenţi – aceste simptome pot fi accentuate sau ameliorate de felul în care ne hrănim.
Ce nu stiai despre esofagite. Tratament si reguli nutritionale

Poate că acest termen nu vă spune nimic, însă cu siguranţă aţi simţit măcar o dată în viaţă arsuri în capul pieptului sau senzaţia de regurgitaţie; ei bine, aceasta este esofagita de reflux. Esofagitele apar ca urmare a unei hernii hiatale, tonusului scăzut al sfincterului esofagian, presiunii crescute din abdomen sau întârzierii în golirea stomacului. Refluxul acidului gastric sau conţinutului intestinal, care vin în contact cu mucoasa esofagiană, determină următoarele simptome: pirozis (arsură în epigastru), durere substernală, regurgitaţie şi disfagie (dificultate de a înghiţi).
Obiectivele tratamentului nutriţional sunt:

• prevenirea durerii şi inflamaţiei mucoasei esofagiene;
• prevenirea refluxului esofagian;
• scăderea acidităţii secreţiilor digestive.

Iată câteva reguli care trebuiesc respectate:

• evitaţi alimentele cu pH acid (suc de citrice, roşii) şi condimentele (piper, chilli) care pot determina iritarea mucoasei deja inflamate;
• evitaţi grăsimile alimentare, alcoolul şi guma de mestecat (peppermint şi spearmint), care scad şi mai mult tonusul sfincterului esofagian;
• evitaţi cafeaua, ciocolata, băuturile fermentate (bere şi vin), care stimulează secreţia gastrică acidă;
• evitaţi mesele copioase, bogate în grăsimi şi nu mâncaţi cu 3 ore înainte de a vă culca. Mesele bogate în grăsimi şi proteine stimulează secreţia gastrică, iar mesele „grele”, ce conţin alimente cu densitate mare, încetinesc golirea stomacului;
• staţi în poziţie şezândă şi evitaţi activitatea fizică intensă imediat după masă;
• renunţaţi la fumat, pentru că determină atât scăderea tonusului sfincterului esofagian, cât şi creşterea refluxului şi a secreţiei gastrice acide.

Cum ne protejam impotriva gastritelor şi ulcerului

Acestea apar ca urmare a agresiunii unor factori microbieni, chimici sau toxici, asupra mecanismelor ce menţin integritatea mucoasei digestive. Principala cauză a acestor boli este infecţia cu Helicobacter pylori, iar fumatul sau consumul de alcool, produsele cu aspirină şi stresul sunt factori determinanţi.
Termenul de gastrită se referă la inflamaţia şi lezarea mucoasei gastrice şi expunerea celulelor subiacente la acţiunea secreţiilor acide şi microbilor. În cazul ulcerului peptic este afectat mecanismul de apărare al stomacului şi duodenului (secreţia de mucus şi bicarbonat), iar eroziunea afectează straturile profunde ale acestor segmente. Tratamentul de bază constă în eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, principala cauză a bolii.
Simptome precum durere abdominală şi disconfort, balonări, regurgitaţii şi disfagie caracterizează atât ulcerul gastric, cât şi pe cel duodenal. În ulcerul gastric mai apar şi alte manifestări: anorexie, scădere ponderală, vomă, arsuri, hemoragii, fiind mult mai grav decât ulcerul duodenal, caracterizat în primul rând de o creştere a secreţiei acide, în special noaptea.
Consumul de lapte şi smântână, considerate „pansament gastric” în trecut, nu şi-au demonstrat eficienţa, iar produsele cu conţinut proteic mare (carne, brânză), chiar dacă pe moment scad aciditatea gastrică, stimulează ulterior secreţia de peptină şi gastrină, enzime ce cresc aciditatea. Pe acest considerent pH-ul alimentelor înainte de ingerare nu are importanţă terapeutică, deoarece pH-ul stomacului este de 1-3, iar majoritatea alimentelor considerate acide au un pH de 3-4, deci superior celui gastric.
Concluzia: se pot consuma citrice şi orice fel de fructe şi legume proaspete, ele nu agravează boala.
Consumul unor cantităţi mari de alcool poate cauza leziuni superficiale ale mucoasei, însă nu există nici o legătură directă între alcool şi apariţia ulcerului, cel puţin dacă nu sunt prezenţi şi alţi factori de risc. Berea şi vinul cresc secreţia gastrică de aceea trebuiesc evitate în fazele acute ale bolii.
Cafeaua şi produsele cu cofeină stimulează secreţia acidă, dar nu pot fi considerate factori cauzatori ai ulcerului.
Condimentele, şi în special piperul roşu şi negru, pot provoca eroziuni ale mucoasei, în schimb cantităţi mici de chilli-pepper cresc producţia de mucus, deci şi apărarea mucoasei.
O altă controversă legată de tratamentul dietetic al ulcerului o constituie ritmul meselor. Mesele mici şi dese scad refluxul acid, dar pot creşte (la o distanţă de 1-2 ore) secreţia acidă. Este de preferat să fie evitate mesele copioase cu minim 3-4 ore înainte de culcare.
Inamicii stomacului nostru: balonarea, constipatia, si diareea
Balonarea este determinată de prezenţa în intestin a unei cantităţi de gaz mai mare de 200 ml. Acesta provine fie din aerul înghiţit odată cu alimentele (aerofagie), fie datorită sedentarismului asociat cu o motilitate scăzută a tractului intestinal sau indică o fermentaţie bacteriană în exces în colon. Principalele alimente care determină formarea de gaze în intestin sunt hidraţii de carbon, fibre solubile (în fructe, legume), amidon, lactoza (zahărul din lapte).
Constipaţia este definită prin absenţa scaunului pe o perioadă mai mare de 3 zile. Tranzitul normal al alimentelor de-a lungul tubului digestiv durează 18-48 ore, iar frecvenţa normală a scaunelor este de la 1 la 3 zile până la 3 pe zi. Cauzele principale ale constipaţiei sunt: absenţa fibrelor din alimentaţie, consum insuficient de fluide, sedentarismul, abuzul de laxative, anxietatea şi stresul.
Tratamentul nutriţional al constipaţiei se bazează pe o dietă bogată în fibre solubile şi insolubile (minim 25 g fibre/zi din legume, fructe şi cereale integrale şi consumul obligatoriu a 1,5-2 l de lichide zilnic).
Diareea este caracterizată de scaune frecvente lichidiene acompaniate de pierderea unei cantităţi mari de lichide şi electroliţi, în special sodiu şi potasiu. Aceasta poate fi cauzată de viruşi sau toxine intestinale şi boli ulcerative ale intestinului, principalul obiectiv al tratamentului fiind eliminarea cauzei şi apoi corectarea deshidratării.
În cazul adulţilor înlocuirea lichidelor şi electroliţilor pierduţi se face prin creşterea aportului oral de lichide bogate în sodiu şi potasiu. Când diareea s-a oprit vor fi reintroduse treptat alimentele solide, mai întâi amidonul (orez, cartofi, cereale) şi apoi proteinele. Grăsimile, laptele, fructele, şi în general orice tip de zahăr, trebuiesc evitate.
În cazul copiilor deshidratarea este rapidă şi poate fi periculoasă, de aceea înlocuirea lichidelor şi electroliţilor trebuie făcută rapid şi agresiv. Chiar şi în timpul diareei intestinul poate absorbi până la 60 % din alimentele ingerate, deci nu ezitaţi să vă hrăniţi adecvat.
Afecţiunile tubului digestiv sunt variate, iar simptomele de multe ori comune. Nu ne propunem aici să clarificăm şi să tratăm toate aceste boli, este important să recunoaştem aceste scaune şi, de ce nu, cu ajutorul alimentelor să completăm efectul medicamentelor.
Nu uitaţi, tratamentul dietetic nu îl poate înlocui pe cel medicamentos, ca să nu mai vorbim despre medicaţia „după ureche”, recomandată de prieteni sau de diverşi farmacişti, fără a fi pus iniţial un diagnostic corect.
Mergeţi la medic, faceţi toate investigaţiile necesare (inclusiv endoscopia gastrică – cea mai modernă metodă), luaţi medicamentele prescrise şi, la final, completaţi cu dieta.

[curcubitza]

ALIMENTATIA CORECTA IN HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Cea mai frecventă problemă de sănătate publică în ţările dezvoltate este hipertensiunea arterială numită şi ucigaşul tăcut pentru că poate fi asimptomatică ani de zile, pentru ca brusc să culmineze într-un infarct sau stop cardiac. Există însă un aspect important al acestei boli – faptul că 95 % dintre pacienţi au aşa numita hipertensiune primară, sau esenţială, adică o boală ale cărei cauze nu sunt cunoscute. Şi, pentru că nu cunoaştem cauzele, înseamnă că nici nu avem un tratament eficient care să ducă la vindecare completă, în prezent medicina declarându-se incapabilă să explice fenomenul. Prin urmare, se face prevenirea şi supravegherea complicaţiilor posibile ale tensiunii arteriale crescute prin tratament medicamentos complex şi continuu, alături de schimbarea adecvată a stilului de viaţă.
Care este definiţia hipertensiunii arteriale si care sunt factorii de risc?

O tensiune sistolică mai mare sau egală cu 140 mm Hg sau o tensiune diastolică mai mare sau egală cu 90 mm Hg; uneori chiar ambele valori sunt crescute.
Factorii de risc pentru apariţia acestei boli sunt multipli (antecedente familiale de hipertensiune, obezitate, consum crescut de sare şi alcool, sedentarism), însă există o mulţime de soluţii care previn şi chiar pot ţine sub control evoluţia acestei afecţiuni. Chiar mai importante decât tratamentul medicamentos, şi cu efecte spectaculoase, sunt schimbările pe care trebuie să le facem în viaţa de zi cu zi, schimbări la îndemâna oricui şi care necesită doar puţină voinţă:

• scăderea în greutate cu 4-5 kilograme sau 5 % din greutatea totală în cazul persoanelor obeze;
• limitarea consumului de alcool la 30 ml etanol/zi (700 ml bere sau 300 ml vin sau 60 ml băuturi tari). În cazul femeilor, doza maximă nu trebuie să depăşească 15 ml etanol/zi, deci jumătate.
• creşterea activităţii fizice aerobice, pe cât posibil în fiecare zi, câte 30-45 de minute;
• reducerea consumului de sare la maxim 2,4 g Na/zi, adică 6 g clorură de sodiu (sare de bucătărie)/zi, care înseamnă 1 linguriţă/zi, calculând nu numai sarea pe care o adăugăm noi în mâncare, ci şi cea deja conţinută de alimente;
• menţinerea unui aport alimentar optim de potasiu (aproximativ 90 mmol/zi), deoarece scăderea potasiului în sânge determină „la schimb” retenţia de sodiu în organism;
• menţinerea unui aport alimentar adecvat de calciu şi magneziu necesar unui organism sănătos;
• oprirea fumatului, scăderea aportului alimentar de grăsimi saturate şi colesterol pentru a asigura funcţionarea normală a întregului aparat cardiovascular;
• hipertensiunea arterială este şi ea unul din cei 3 factori care stau la baza sindromului X metabolic alături de:

- tulburările metabolismului lipidic (hipertrigliceridemie, scăderea HDL – colesterolului (colesterolul „bun”)
- tulburările metabolismului glucidic (diabet, rezistenţa la insulină sau toleranţa scăzută la glucoză)
- obezitate cu distribuţie androidă a grăsimii (obezitate centrală la nivelul toracelui şi abdomenului)
Datorită acestei legături strânse între creşterea tensiunii şi afecţiunile metabolice enumerate, acest sindrom se mai numeşte şi hipertensiune dislipidemică, iar tratamentul lui se face printr-un stil de viaţă sănătos şi bine organizat.
Cei 4 factori eficienţi în prevenirea şi controlul hipertensiunii, a căror modificare are un impact covârşitor asupra bolii sunt: obezitatea, consumul de sare, de alcool şi sedentarismul.
Trei factori determinanti ai tensiunii arteriale. Cum sa ne protejam

1. Obezitatea

Greutatea corporală este determinantă pentru tensiunea arterială la orice persoană şi la orice vârstă, indicele de masă corporală mai mare de 27 fiind legat obligatoriu de creşterea tensiunii cu 6-11 mmHg. În plus, distribuţia grăsimii cu precădere în zona abdominală şi acumularea kilogramelor pe parcursul vârstei adulte face ca riscul de hipertensiune şi boli cardiovasculare să fie major după 55-60 ani. Este obligatoriu ca măsurile de prevenire a acumulării de kilograme să fie luate înainte ca subiectul să atingă vârsta adultă (40 de ani) şi foarte important de evitat obezitatea infantilă şi a adolescenţilor ce pot lăsa sechele definitive.
Orice scădere în greutate este bine venită, nu trebuie să avem scopuri de neatins, chiar şi o pierdere modestă de 4-5 kilograme duce la micşorarea tensiunii arteriale şi normalizează nivelul glucozei şi lipidelor în sânge. Se poate afirma că hipertensiunea uşoară (grad I) poate fi tratată doar prin slăbit, fără a fi nevoie de medicamente. Chiar şi stadiile mai avansate de hipertensiune arterială (II-IV) beneficiază de efectele curei de slăbire, deoarece dozele şi numărul medicamentelor necesare tratamentului vor scădea considerabil.
Atenţie! Scăderea ponderală are efecte mai mari asupra tensiunii arteriale decât regimul fără sare.
Slăbitul asociat cu exerciţiul fizic este recomandat şi pentru tratamentul hipertensiunii dislipidemice din cadrul sindromului X metabolic, deoarece duce la creşterea sensibilităţii la insulină, scade nivelul trigliceridelor şi creşte HDL-colesterolul.
O altă condiţie importantă este ca scăderea în greutate, odată obţinută, să fie menţinută ceea ce câteodată este mai dificil decât slăbitul propriu-zis.
Obiectivul ar trebui să fie:
- creştere în greutate de maxim 4,5-6,5 kg după vârsta de 21 de ani.
- creştere în circumferinţa taliei de maxim 5-7,5 cm după vârsta de 21 de ani.

1. Activitatea fizică

Deoarece exerciţiul fizic este strâns legat de scăderea ponderală şi de menţinerea rezultatelor acesteia, trebuie încurajată practicarea oricărui tip de activitate fizică. Se pune accentul pe activităţile de intensitate moderată (mers, înot, aerobic), cu condiţia ca ele să fie zilnice, pe o perioadă de 30-45 minute.

1. Consumul de sare

Studiile efectuate au arătat legătura dintre consumul de sare şi apariţia hipertensiunii arteriale, mai ales comparând cu societăţile primitive în cadrul cărora atât consumul de sare, cât şi cazurile de hipertensiune erau foarte scăzute. Restricţia salină recomandată pentru a preveni hipertensiunea este 6 g/zi (1 linguriţă), ceea ce înseamnă gătitul cu cât mai puţină sare, evitarea adaosului de sare la masă şi a consumului de alimente sărate sau conservate.
Restricţia de sare este recomandată atât pacienţilor cu hipertensiune de gradul I, la care regimul desodat ar trebui să fie suficient, cât şi pacienţilor cu tratament medicamentos antihipertensiv (gradul II-IV) pentru a mări eficienţa medicamentelor.

1. Consumul de alcool

Pentru prevenirea hipertensiunii arteriale consumul de alcool trebuie să fie limitat la maxim 2 pahare/zi (pentru vin şi bere) şi doar 1 pahar/zi pentru băuturile tari (whisky, vodcă). În cazul femeilor doza admisă este de jumătate din cea recomandată mai sus.
Alţi factori dietetici care pot avea legatură cu evoluţia tensiunii arteriale sunt următoarele minerale: potasiu, calciu, magneziu.
* Aportul alimentar de potasiu este invers proporţional cu nivelul tensiunii arteriale, deci cu cât consumăm mai mult potasiu, cu atât vom avea o tensiune mai mică. Doza optimă este de 90 mEq/zi şi provine din multe legume şi fructe proaspete.
* Consumul a 1200 mg/zi de calciu este un factor de protecţie împotriva hipertensiunii arteriale, sursele principale fiind produsele lactate slabe.
* Magneziul este un inhibitor puternic al contracţiei muşchilor netezi din pereţii vaselor de sânge şi de aceea joacă un rol important în reglarea tensiunii arteriale, având rol vasodilatator.
* Dieta alimentară recomandată pentru scăderea tensiunii arteriale este o dietă bogată în legume şi fructe proaspete şi în produse lactate slabe şi săracă în grăsimi, mai ales în grăsimi saturate.
* Abia după 1-3 luni de respectare a tuturor acestor schimbări majore de alimentaţie şi activitate fizică, în cazul în care tensiunea arterială este tot crescută, se intervine cu tratament medicamentos.
În concluzie, dragii mei, de unde am pleca tot la dietă ajungem, aşa că învăţaţi ce aveţi voie să mâncaţi în cazul în care sunteţi hipertensivi.
O dieta simpla si la indemana pentru tratarea hipertensiunii

1. Cereale şi produse cerealiere – reprezintă o sursă majoră de energie şi fibre.

Recomandat: 3-4 porţii/zi
1 porţie = 1 felie pâine sau ½ cană cereale sau ½ cană orez sau paste fierte.
De preferat pâine şi făină integrală, musli, cereale de mic dejun fără lapte.

1. Legume şi fructe – sursă bogată de potasiu, magneziu şi fibre.

Recomandat: 4-5 portii/zi
1 porţie = 1 bol legume cu frunze sau ½ cană legume fierte sau 1 fruct mediu sau 1 pahar suc fructe sau ½ cană compot
De preferat (legume): cartofi, morcovi, mazăre, broccoli, fasole verde, spanac, salată verde, castraveţi, dovlecei, conopidă, ardei gras.
De preferat (fructe): caise, banane, smochine, struguri, portocale, grapefruit, pepene, piersici, ananas, prune, căpşuni, stafide.

1. Produse lactate slabe – sursă de calciu şi proteine.

Recomandat: 1-2 porţii/zi
1 porţie = 1 cană lapte degresat sau iaurt sau 50 g brânză
De preferat: lapte cu 1 % grăsime, iaurt cu 1,5-3 grăsime, brânză de vaci, mozarella proaspătă, brânzică de casă.

1. Carne şi peşte – sursă de proteine şi magneziu.

Recomandat: 1 porţie/zi
1 porţie = 150 g carne
De preferat: carne slabă, fară piele, la grătar

1. Fructe uscate şi seminţe – sursă de energie, magneziu, potasiu, proteine şi fibre.

Recomandat: 1 porţie/zi
1 porţie = 2 linguri de seminţe
De preferat: migdale, nuci, alune, seminţe de floarea soarelui.

[curcubitza]

SFATURI ALIMENTARE PENTRU GRAVIDE SI NU NUMAI

Principalul aliment care trebuie suplimentat este LAPTELE. TREI căni de lapte în plus pe zi asigură un aport suplimentar de 10-16 proteine de calitate superioară, 900 miligrame de calciu şi 300 de calorii (pentru laptele cu 1,5% grăsime).În cazul persoanelor incapabile să digere lactoza, laptele va fi înlocuit cu brânză sau iaurt. Pentru a asigura un aport adecvat de minerale, vitamine şi fibre, alimentaţia zilnică a gravidelor trebuie să conţină pâine integrală şi cereale, legume de culoare galbenă şi verde, legume cu fructe verzi, fructe proaspete şi uscate.
Se beau zilnic 6-8 pahare de lichide pentru a se preveni constipaţia.
Deoarece nu a fost încă găsită o valoare exactă la care consumul de alcool să nu aibă efect teratogen (malformaţii) asupra fătului este recomandat ca în timpul sarcinii alcoolul să fie complet evitat. Cafeina, pe de altă parte, nu are risc asupra fătului sau a femeii gravide, de aceea consumul cu moderaţie (200 mg/zi, adică 2 ceşti de cafea) este permis.
Nu există nici o dovadă conform căreia zaharina ar fi teratogenă; atât zaharina, cât şi aspartamul, traversează bariera placentară şi ajung în laptele matern fără a produce vreun efect.
Pentru a diminua greţurile de dimineaţă este recomandat consumul de hidraţi de carbon în defavoarea grăsimilor, care sunt greu de digerat. Lichidele trebuie băute între mese.
Arsurile gastrice se evită prin mese mici, dar dese, mestecat bine şi stat în poziţie verticală minim 3 ore după masă. De asemenea, nu purtaţi haine strânse în talie.
Creşterea consumului de lichide şi de alimente bogate în fibre, alături de fructele uscate precum prune sau smochine, ajută la înlăturarea constipaţiei.
Edemele moderate care apar în ultimul trimestru de sarcină nu necesită restricţie sodată sau alte modificări alimentare.
Pentru crampele musculare se poate creşte consumul de săruri de calciu şi magneziu (laptele datorită conţinutului ridicat de fosfor nu ajută la o absorbţie bună a calciului, de aceea vor fi folosite săruri de calciu fără fosfor).
O importanţă deosebită pe parcursul sarcinii o reprezintă exerciţiul fizic. A fi gravidă nu înseamnă să stai toată ziua în pat ca o plăcintă, mai ales că sportul moderat şi constant (1 oră pe zi, de 3 ori de săptămână) are efecte benefice: previne diabetul gestaţional, uşurează sarcina, reduce stresul.
Tipul de exerciţii cu avantaje cardiovasculare şi psihologice şi cu un risc scăzut pentru sarcină sunt: mersul pe jos, alergare uşoară, bicicleta de cameră şi înotul.

O persoană normoponderală, a cărui necesar zilnic este de aproximativ 1500 de calorii, va avea nevoie de un supliment de 300 calorii/zi pe parcursul trimestrului 2 şi 3 de sarcină. După cum observaţi, acest surplus alimentar este nesemnificativ, putând fi reprezentat de 1 sandwitch în plus, o prăjitură sau 2 linguri de garnitură în plus la masă.
Mâncatul non-stop a tot ceea ce ne trece prin cap nu are nici o legătură cu buna dezvoltare a copilului, ci reprezintă doar o dezinhibare a tuturor dorinţelor mamei, noţiunea de dietă fiind incompatibilă cu sarcina.
Suplimentele de vitamine şi minerale recomandate gravidelor au un efect benefic şi este esenţial să fie consumate din prima zi de sarcină sau chiar din perioada în care ne gândim să rămânem însărcinate.
• Acidul folic: 400-800 micrograme/zi (necesar creşterii placentei). Sursele alimentare de acid folic sunt legumele verzi sau cele cu frunze, portocale, soia, germeni de grâu, migdale, alune.
• Vitamina B6: 1,9-2 micrograme/zi (pentru sinteza de aminoacizi). Dozele mari de vitamina B6 (25 micrograme/zi) pot ameliora senzaţia de greaţă şi vomă severă şi se folosesc numai sub controlul atent al medicului). Alte vitamine (A, C, D, E, K) sunt necesare în cantităţi similare cu ale femeilor negravide, deci nu necesită o suplimentare specială.
• Calciul: necesarul zilnic este de 1 gram, identic cu al femeilor negravide, deoarece hormonii materni au ca efect creşterea absorbţiei şi utilizării calciului alimentar.
• Fierul: 700-800 mg/zi necesar creşterii ce 50 % a volumului de sânge matern mai ales în ultimele 4 luni de sarcină. Deoarece foarte rar femeile gravide au suficiente depozite de fier care să asigure necesarul crescut pe parcursul sarcinii suplimentele de fier sunt obligatorii pentru a preveni anemia. Sărurile de fier trebuie luate între mese pentru o mai bună absorbţie şi nu se asociază cu lapte, ceai sau cafea. Dacă mama este anemică (hemoglobină sub 11g/dl) se tratează zilnic cu 60-120 mg de fier împărţit în mai multe doze şi se revine la doza de 30 mg/zi când hemoglobina se normalizează (12 g/dl).
Atenţie! Suplimentele de fier în exces duc la scăderea nivelului sangvin pentru zinc şi cupru. Este necesar un supliment de 15 mg/zi de zinc.
• Sodiu: minim 2-3 g/zi, adică un consum moderat de sare. În trecut se prescria gravidelor o dietă desodată pentru a preveni edemele, însă retenţia de lichide este normală în timpul sarcinii, ca urmare nu trebuie folosite diuretice, iar alimentele consumate pot fi normosodate.
• Magneziu: 350 mg/zi necesar pentru retardul în creşterea intrauterină a fătului. Până la naştere copilul acumulează 1 g de magneziu.
• Iodul: 200 mg/zi pentru a asigura dezvoltarea creierului fetal şi a preveni apariţia cretinismului.

Vine un moment în viaţa fiecărei femei când află că va fi mamă, moment a cărui semnificaţie, pentru cele mai multe dintre noi, reprezintă începutul unei perioade de răsfăţ, când toate interdicţiile sunt eliminate şi poftele trebuie satisfăcute. Câteodată se ajunge chiar la ideea “trebuie să mănânci pentru doi”, nu de alta, dar bebeluşul trebuie să crească frumos şi sănătos, aşa că mămica lui are voie să-şi facă de cap.
Cât adevăr şi câtă legendă se ascund aici?

Perioada critică pentru dezvoltarea fătului este la 2 săptămâni după fertilizare, iar la 8 săptămâni de sarcină embrionul are 3 cm lungime, cu sistemul nervos complet dezvoltat, inima care bate, sistemul digestiv format, degetele şi trăsăturile faciale definite. Creşterea şi dezvoltarea creierului începe la mijlocul gravidităţii şi continuă până la 2 ani după naştere, în concluzie este cel mai important statutul ponderal şi starea de sănătate a femeii înainte de sarcină, ceea ce se întâmplă pe parcursul celor 9 luni de sarcină fiind neesenţial pentru făt.
Aşadar, stimaţi domni, nu intraţi în panică şi nu alergaţi disperaţi în mijlocul iernii să cumpăraţi căpşuni, decât dacă vă iubiţi soţia foarte mult, pentru că bebeluşului nu-i foloseşte la nimic. Iar dumneavoastră, doamnelor, nu folosiţi ca scuză sarcina ca să vă satisfaceţi toate plăcerile şi poftele culinare, ci mai degrabă fiţi atente să aveţi o greutate uşor sub cea ideală înainte să rămâneţi însărcinate. Iar pe parcursul gravidităţii, încercaţi să mâncaţi sănătos şi numai pentru o singură persoană!
O persoană normoponderală creşte în greutate cu 11-15 kilograme pe parcursul sarcinii, adică 1,5 kilograme pe parcursul primului trimestru şi apoi 400-500 de grame pe săptămână până la termen (trimestrul 2 şi 3).
Alte modificări fiziologice care apar pe perioada sarcinii sunt:

• volumul sângelui creşte cu 50 % şi este mai diluat
• scade concentraţia de hemoglobină, glucoză, proteine şi vitamine hidrosolubile din sânge
• creşte concentraţia de vitamine liposolubile din sânge, trigliceridele şi colesterolul
• creşte frecvenţa cardiacă (pulsul)
• tensiunea arterială scade în primele 2 trimestre de sarcină (datorită vasodilataţiei periferice) pentru a intra în normal în trimestrul 3
• apare dispneea (greutatea la respiraţie), deoarece creşterea uterului împinge diafragmul din sus şi micşorează volumul cutiei toracice
• pot fi prezentate tulburări digestive (greaţă, vomă) care sunt tranzitorii, precum şi reacţii particulare (poftă, adversitate faţă de alimente) prin mecanism psihologic
• arsurile gastrice apar frecvent în ultima parte a sarcinii şi sunt datorate presiunii pe care uterul o exercită asupra stomacului. Se asociază cu relaxarea sfincterului esofagian, ceea ce permite regurgitarea conţinutului stomacului în esofag
• constipaţia apare de obicei în ultimul trimestru şi este cauzată de scăderea motilităţii tractului digestiv, sedentarismului şi presiunii exercitate de uter. Pot apărea hemoroizii datorită presiunii exercitate de făt asupra venelor hemoroidale
• creşte excreţia de aminoacizi şi vitamine hidrosolubile, prezenţa lor în urină fiind un factor favorizant pentru infecţii urinare, atât de frecvente la gravide
• scade capacitatea de eliminare a apei, iar uterul comprimă întoarcerea venoasă, prin urmare edemele moderate ale gambelor şi gleznelor sunt normale
• pot apărea crampe musculare la nivelul gambelor, în special în timpul nopţii prin scăderea nivelului calciului în sânge şi creşterea fosforului.

[curcubitza]

PENTRU viitoarele MAMICI

Vine un moment în viaţa fiecărei femei când află că va fi mamă, moment a cărui semnificaţie, pentru cele mai multe dintre noi, reprezintă începutul unei perioade de răsfăţ, când toate interdicţiile sunt eliminate şi poftele trebuie satisfăcute. Câteodată se ajunge chiar la ideea “trebuie să mănânci pentru doi”, nu de alta, dar bebeluşul trebuie să crească frumos şi sănătos, aşa că mămica lui are voie să-şi facă de cap.
Cât adevăr şi câtă legendă se ascund aici?

Perioada critică pentru dezvoltarea fătului este la 2 săptămâni după fertilizare, iar la 8 săptămâni de sarcină embrionul are 3 cm lungime, cu sistemul nervos complet dezvoltat, inima care bate, sistemul digestiv format, degetele şi trăsăturile faciale definite. Creşterea şi dezvoltarea creierului începe la mijlocul gravidităţii şi continuă până la 2 ani după naştere, în concluzie este cel mai important statutul ponderal şi starea de sănătate a femeii înainte de sarcină, ceea ce se întâmplă pe parcursul celor 9 luni de sarcină fiind neesenţial pentru făt.
Aşadar, stimaţi domni, nu intraţi în panică şi nu alergaţi disperaţi în mijlocul iernii să cumpăraţi căpşuni, decât dacă vă iubiţi soţia foarte mult, pentru că bebeluşului nu-i foloseşte la nimic. Iar dumneavoastră, doamnelor, nu folosiţi ca scuză sarcina ca să vă satisfaceţi toate plăcerile şi poftele culinare, ci mai degrabă fiţi atente să aveţi o greutate uşor sub cea ideală înainte să rămâneţi însărcinate. Iar pe parcursul gravidităţii, încercaţi să mâncaţi sănătos şi numai pentru o singură persoană!
O persoană normoponderală creşte în greutate cu 11-15 kilograme pe parcursul sarcinii, adică 1,5 kilograme pe parcursul primului trimestru şi apoi 400-500 de grame pe săptămână până la termen (trimestrul 2 şi 3).
Alte modificări fiziologice care apar pe perioada sarcinii sunt:

• volumul sângelui creşte cu 50 % şi este mai diluat
• scade concentraţia de hemoglobină, glucoză, proteine şi vitamine hidrosolubile din sânge
• creşte concentraţia de vitamine liposolubile din sânge, trigliceridele şi colesterolul
• creşte frecvenţa cardiacă (pulsul)
• tensiunea arterială scade în primele 2 trimestre de sarcină (datorită vasodilataţiei periferice) pentru a intra în normal în trimestrul 3
• apare dispneea (greutatea la respiraţie), deoarece creşterea uterului împinge diafragmul din sus şi micşorează volumul cutiei toracice
• pot fi prezentate tulburări digestive (greaţă, vomă) care sunt tranzitorii, precum şi reacţii particulare (poftă, adversitate faţă de alimente) prin mecanism psihologic
• arsurile gastrice apar frecvent în ultima parte a sarcinii şi sunt datorate presiunii pe care uterul o exercită asupra stomacului. Se asociază cu relaxarea sfincterului esofagian, ceea ce permite regurgitarea conţinutului stomacului în esofag
• constipaţia apare de obicei în ultimul trimestru şi este cauzată de scăderea motilităţii tractului digestiv, sedentarismului şi presiunii exercitate de uter. Pot apărea hemoroizii datorită presiunii exercitate de făt asupra venelor hemoroidale
• creşte excreţia de aminoacizi şi vitamine hidrosolubile, prezenţa lor în urină fiind un factor favorizant pentru infecţii urinare, atât de frecvente la gravide
• scade capacitatea de eliminare a apei, iar uterul comprimă întoarcerea venoasă, prin urmare edemele moderate ale gambelor şi gleznelor sunt normale
• pot apărea crampe musculare la nivelul gambelor, în special în timpul nopţii prin scăderea nivelului calciului în sânge şi creşterea fosforului.
a cărui necesar zilnic este de aproximativ 1500 de calorii, va avea nevoie de un supliment de 300 calorii/zi pe parcursul trimestrului 2 şi 3 de sarcină. După cum observaţi, acest surplus alimentar este nesemnificativ, putând fi reprezentat de 1 sandwitch în plus, o prăjitură sau 2 linguri de garnitură în plus la masă.
Mâncatul non-stop a tot ceea ce ne trece prin cap nu are nici o legătură cu buna dezvoltare a copilului, ci reprezintă doar o dezinhibare a tuturor dorinţelor mamei, noţiunea de dietă fiind incompatibilă cu sarcina.
Suplimentele de vitamine şi minerale recomandate gravidelor au un efect benefic şi este esenţial să fie consumate din prima zi de sarcină sau chiar din perioada în care ne gândim să rămânem însărcinate.
• Acidul folic: 400-800 micrograme/zi (necesar creşterii placentei). Sursele alimentare de acid folic sunt legumele verzi sau cele cu frunze, portocale, soia, germeni de grâu, migdale, alune.
• Vitamina B6: 1,9-2 micrograme/zi (pentru sinteza de aminoacizi). Dozele mari de vitamina B6 (25 micrograme/zi) pot ameliora senzaţia de greaţă şi vomă severă şi se folosesc numai sub controlul atent al medicului). Alte vitamine (A, C, D, E, K) sunt necesare în cantităţi similare cu ale femeilor negravide, deci nu necesită o suplimentare specială.
• Calciul: necesarul zilnic este de 1 gram, identic cu al femeilor negravide, deoarece hormonii materni au ca efect creşterea absorbţiei şi utilizării calciului alimentar.
• Fierul: 700-800 mg/zi necesar creşterii ce 50 % a volumului de sânge matern mai ales în ultimele 4 luni de sarcină. Deoarece foarte rar femeile gravide au suficiente depozite de fier care să asigure necesarul crescut pe parcursul sarcinii suplimentele de fier sunt obligatorii pentru a preveni anemia. Sărurile de fier trebuie luate între mese pentru o mai bună absorbţie şi nu se asociază cu lapte, ceai sau cafea. Dacă mama este anemică (hemoglobină sub 11g/dl) se tratează zilnic cu 60-120 mg de fier împărţit în mai multe doze şi se revine la doza de 30 mg/zi când hemoglobina se normalizează (12 g/dl).
Atenţie! Suplimentele de fier în exces duc la scăderea nivelului sangvin pentru zinc şi cupru. Este necesar un supliment de 15 mg/zi de zinc.
• Sodiu: minim 2-3 g/zi, adică un consum moderat de sare. În trecut se prescria gravidelor o dietă desodată pentru a preveni edemele, însă retenţia de lichide este normală în timpul sarcinii, ca urmare nu trebuie folosite diuretice, iar alimentele consumate pot fi normosodate.
• Magneziu: 350 mg/zi necesar pentru retardul în creşterea intrauterină a fătului. Până la naştere copilul acumulează 1 g de magneziu.
• Iodul: 200 mg/zi pentru a asigura dezvoltarea creierului fetal şi a preveni apariţia cretinismului.

Principalul aliment care trebuie suplimentat este LAPTELE. TREI căni de lapte în plus pe zi asigură un aport suplimentar de 10-16 proteine de calitate superioară, 900 miligrame de calciu şi 300 de calorii (pentru laptele cu 1,5% grăsime).În cazul persoanelor incapabile să digere lactoza, laptele va fi înlocuit cu brânză sau iaurt. Pentru a asigura un aport adecvat de minerale, vitamine şi fibre, alimentaţia zilnică a gravidelor trebuie să conţină pâine integrală şi cereale, legume de culoare galbenă şi verde, legume cu fructe verzi, fructe proaspete şi uscate.
Se beau zilnic 6-8 pahare de lichide pentru a se preveni constipaţia.
Deoarece nu a fost încă găsită o valoare exactă la care consumul de alcool să nu aibă efect teratogen (malformaţii) asupra fătului este recomandat ca în timpul sarcinii alcoolul să fie complet evitat. Cafeina, pe de altă parte, nu are risc asupra fătului sau a femeii gravide, de aceea consumul cu moderaţie (200 mg/zi, adică 2 ceşti de cafea) este permis.
Nu există nici o dovadă conform căreia zaharina ar fi teratogenă; atât zaharina, cât şi aspartamul, traversează bariera placentară şi ajung în laptele matern fără a produce vreun efect.
Pentru a diminua greţurile de dimineaţă este recomandat consumul de hidraţi de carbon în defavoarea grăsimilor, care sunt greu de digerat. Lichidele trebuie băute între mese.
Arsurile gastrice se evită prin mese mici, dar dese, mestecat bine şi stat în poziţie verticală minim 3 ore după masă. De asemenea, nu purtaţi haine strânse în talie.
Creşterea consumului de lichide şi de alimente bogate în fibre, alături de fructele uscate precum prune sau smochine, ajută la înlăturarea constipaţiei.
Edemele moderate care apar în ultimul trimestru de sarcină nu necesită restricţie sodată sau alte modificări alimentare.
Pentru crampele musculare se poate creşte consumul de săruri de calciu şi magneziu (laptele datorită conţinutului ridicat de fosfor nu ajută la o absorbţie bună a calciului, de aceea vor fi folosite săruri de calciu fără fosfor).
O importanţă deosebită pe parcursul sarcinii o reprezintă exerciţiul fizic. A fi gravidă nu înseamnă să stai toată ziua în pat ca o plăcintă, mai ales că sportul moderat şi constant (1 oră pe zi, de 3 ori de săptămână) are efecte benefice: previne diabetul gestaţional, uşurează sarcina, reduce stresul.
Tipul de exerciţii cu avantaje cardiovasculare şi psihologice şi cu un risc scăzut pentru sarcină sunt: mersul pe jos, alergare uşoară, bicicleta de cameră şi înotul.

[Alina82]

Foarte bun subiect Curcubitza
Trebuie sa recunosc k si eu ii datorez multe dnei BilicEu am dat din greseala peste cartea ei Traiesc deci ma abtin....cautam pastile de slabit fara efecte adversein schimb am gasit cartea cu pricina si am stat pana la 4 dimi sa o citesc...pt mine mai mult decat sfaturile despre alimentatie....pe care le-am mai si adaptat dupa bunul plac....m-a ajutat faptul k mi-a redat sperantza k se poate....asa cum spune oricine poate slabi...si atunci am spus de ce nu si eu....in seara ai am decis sa nu mai beau cola si sa ma duc imediat cum vor deschide magazinele sa imi iau cantarSi asa am facut....in mare pot spune k am respectat principiile ei....adik am renuntat la prajeli si orice fel de junk food....am renuntat la rontaieli....la carbogazoase...la ulei si zahar rafinat....dar am ales totusi sa mai mananc si cate ceva dulce gen cereale sau batoane de cereale...sau gem diet....biscuiti digestivi....chiar si cate un iaurt cu fructe din cand in cand...si sportul l-am inceput odata cu dieta....si uite asa multumita ei si slabutelor am reusit sa imi implinesc visul de a ajunge la 70kgakm pt k stiu k se poate voi merge mai departe pana voi fi complet multumita de felul cum arat

[curcubitza]

Anterior postat de Alina82

Foarte bun subiect Curcubitza
Trebuie sa recunosc k si eu ii datorez multe dnei BilicEu am dat din greseala peste cartea ei Traiesc deci ma abtin....cautam pastile de slabit fara efecte adversein schimb am gasit cartea cu pricina si am stat pana la 4 dimi sa o citesc...pt mine mai mult decat sfaturile despre alimentatie....pe care le-am mai si adaptat dupa bunul plac....m-a ajutat faptul k mi-a redat sperantza k se poate....asa cum spune oricine poate slabi...si atunci am spus de ce nu si eu....in seara ai am decis sa nu mai beau cola si sa ma duc imediat cum vor deschide magazinele sa imi iau cantarSi asa am facut....in mare pot spune k am respectat principiile ei....adik am renuntat la prajeli si orice fel de junk food....am renuntat la rontaieli....la carbogazoase...la ulei si zahar rafinat....dar am ales totusi sa mai mananc si cate ceva dulce gen cereale sau batoane de cereale...sau gem diet....biscuiti digestivi....chiar si cate un iaurt cu fructe din cand in cand...si sportul l-am inceput odata cu dieta....si uite asa multumita ei si slabutelor am reusit sa imi implinesc visul de a ajunge la 70kgakm pt k stiu k se poate voi merge mai departe pana voi fi complet multumita de felul cum arat

Si eu ii datorez ei totul
Un bun prieten tinea dieta combinat cu sport...
Parintii si sora medici

Intr-un weekend asta vara a trecut pe la mine cu un snop de carti de slabit sub brat (Montignac, multe multe)
Am fost curioasa sa o vad pe cea a M. Bilic.
La prima impresie mi s-a parut superficiala, multe poze, scrisa cu verde si portocaliu ca afisele electorale ale lui Basescu ...Cih...mi-am spus ca e prea superficiala pentru inclinatia mea stiintifica....
APOI M-A CUCERIT DEFINITIV....simplu...la indemana oricui..important numai sa iti doresti cu adevarat...

SI DA POZE In caz ca nu te duce capul ia de aici poze sa stii CAT SI CE MANANCI.... mi se pare superpsiholoaga...

EU nu o cunosc, nu am fost la ea....dar am inteles foarte clar ceea ce am de facut cu viata mea!
Si eu am citit cartea dintr-o suflare, si inca citesc la ea
MA BUCUR CA ESTI ALATURI DE MINE Alina

FELICITARI PENTRU REUSITA TA ABSOLUT REMARCABILA!

[Alina82]

Anterior postat de curcubitza

Si eu ii datorez ei totul
Un bun prieten tinea dieta combinat cu sport...
Parintii si sora medici

Intr-un weekend asta vara a trecut pe la mine cu un snop de carti de slabit sub brat (Montignac, multe multe)
Am fost curioasa sa o vad pe cea a M. Bilic.
La prima impresie mi s-a parut superficiala, multe poze, scrisa cu verde si portocaliu ca afisele electorale ale lui Basescu ...Cih...mi-am spus ca e prea superficiala pentru inclinatia mea stiintifica....
APOI M-A CUCERIT DEFINITIV....simplu...la indemana oricui..important numai sa iti doresti cu adevarat...

SI DA POZE In caz ca nu te duce capul ia de aici poze sa stii CAT SI CE MANANCI.... mi se pare superpsiholoaga...

EU nu o cunosc, nu am fost la ea....dar am inteles foarte clar ceea ce am de facut cu viata mea!

MA BUCUR CA ESTI ALATURI DE MINE Alina

Te inteleg perfect....pt k aceleasi sentimente le-am avut euAdik stiam k e nutritionista care a slabit-o pe Teo....si deja aveam prejudecati...zic mda....nutritionista vedetelor....si cine stie ce bazaconii scumpe si de negasit promoveazadar am zis hai de curiozitate sa vad ce zice...si dupa cateva pagini deja eram k si drogatii....nu vroiam sa o mai las....eu tot spuneam k probabil oi avea ceva...k asa e felul meu...k mult nu mananc dar nush de ce oi fi grasacand am citit nu exista esti gras din cauza glandei sau alte bazaconii de genul ci esti gras pt k mananci ori mult ori prost pt k de la Auscwitz nu a iesit nimeni gras....am strambat putin din nas...pt k suna prea crud...dar atunci am realizat k are dreptate...si ce mi-a mai placut mult a fost faptul k poti aprecia cat mananci si da exemplele cu bucata de carne cat palma etc...mi s-a parut genial...pt k pe mine ma stresa sa stau sa cantaresc tot ce bag in gura....

[curcubitza]

Anterior postat de Alina82

Te inteleg perfect....pt k aceleasi sentimente le-am avut euAdik stiam k e nutritionista care a slabit-o pe Teo....si deja aveam prejudecati...zic mda....nutritionista vedetelor....si cine stie ce bazaconii scumpe si de negasit promoveazadar am zis hai de curiozitate sa vad ce zice...si dupa cateva pagini deja eram k si drogatii....nu vroiam sa o mai las....eu tot spuneam k probabil oi avea ceva...k asa e felul meu...k mult nu mananc dar nush de ce oi fi grasacand am citit nu exista esti gras din cauza glandei sau alte bazaconii de genul ci esti gras pt k mananci ori mult ori prost pt k de la Auscwitz nu a iesit nimeni gras....am strambat putin din nas...pt k suna prea crud...dar atunci am realizat k are dreptate...si ce mi-a mai placut mult a fost faptul k poti aprecia cat mananci si da exemplele cu bucata de carne cat palma etc...mi s-a parut genial...pt k pe mine ma stresa sa stau sa cantaresc tot ce bag in gura....

ALINA, parca vorbesc eu prin tine
Asta m-a socat si pe mine
Mi-am facut un jurnal apoi in care trec tot ce mananc...
daca citesc primele zile ma tavalesc pe jos de ras ..sunt la 3000 de calorii si mie mi se parea ca tin cura...

Si ai mei ma cearta, imi zic ca parca sunt sectanta cu Bilica....devin deranjanta...am vazut si pe forumul unde scriu de regula....dar asa sunt eu altruista...vreau sa fie toata lumea perfecta si nu sunt egoista..imi place sa ajut...