Slabuta, pt ca am vazut ca nimeni nu a descris o nastere prin cezariana la cerere m-am gandit sa o fac eu!
Pe sotul meu l-am cunoscut in mai 2005 si am decis sa ne casatorim pe 07.07.2007. A fost o dragoste nebuna intre noi, cu planuri de copii multi si frumosi, in principal de o fetita cu fundita
. In decembrie 2009 am decis amandoi ca este momentul sa lucram la proiectul bebe..care nu s-a lasat foarte mult asteptat. Pe 7 ianuarie 2010 am constatat ca sunt insarcinata si data probabila a nasterii conform ultimului ciclu menstrual este 25 septembrie 2010. A urmat o sarcina urmarita indeaproape cu toate testele (dublu, triplu test, toate morfologiile, 3d,4d etc..) si analizele la zi. In sarcina am luat intre 20-22 kg..mai exact pe la 20 kg am incetat sa ma mai cantaresc pt ca deveneam depresiva cand vedeam cantarul
! Am mancat tone de fructe, extrem de putina carne si lactate cu forta...Inca din primele luni de sarcina m-am documentat, am strans informatii si pareri cu privire la nasterea naturala si nasterea prin cezariana. Pana la 5 luni oricui ma intreba cum voi naste ii raspundeam ca nasterea naturala e sfanta si voi opta cu siguranta pt ea. Pe cand avem 5 luni jumatate m-am intalnit cu o prietena care nascuse de 6 luni un baietel de 3600 pe cale naturala. imi povestea atunci ca a vazut moartea cu ochii in perioada travaliului, ca adormea intre contractii 2-3 minute, ca a avut o taietura dureroasa, ca a facut granulom de fir la incizie si alte complicatii..ca nu a stat in fund o luna si ca nu a avut relatii sexuale cu sotul ei 4 luni. Atunci am inceput sa ma sperii usor usor de nasterea naturala. Picatura care a umplut paharul a fost MAREA GRESEALA de a cauta pe net filmulete cu nasteri naturale live. Am crezut ca innebunesc dupa ce am vizionat cateva si imi amintesc exact ca i-am zis sotului plangand : Doamne eu nu vreau sa mai nasc deloc!!
Asa am decis ca vreau sa nasc prin operatie cezariana! Cu cat trecea timpul cu atat imi era frica de o eventuala nastere naturala neprogramata..
Apoi a urmat convingerea medicului obstetrician care mi-a urmarit sarcina sa-mi faca cezariana la cerere. De fel nu accepta cezariana la cerere si pleda continuu la consultatii pt nasterea naturala! Intr-un final i-am spus: Daca nu doriti sa ma operati nu e nici o problema plec la alt medic si gata..i-am zis ca sunt foarte speriata si vreau neaparat sa nasc prin operatie si nu natural!
Ce nu am spus e ca aproape toata sarcina am luat medicatie pt mentinere pt ca avem scurgeri maronii uneori rosiatice mai mereu, iar pe la 7 luni avem contractii gata gata sa nasc, am luat antibiotice de vreo 3 ori (am facut o forma de gripa severa si am avut streptococ beta hemolitic) si astfel eram un pic demoralizata.
Pe 10 septembrie am fost la un control ecografic..din ce bolborosea doctorita asistentei am inteles ca indicele de rezitenta al cordonului ombilical era in crestere (0,6 parca) si placenta avea ultimul grad de maturitate..la finalul consultatiei doctorita imi spune ca voi naste probabil pe 25 septembrie desi conform masuratorilor data probabila era 17 septembrie. Atunci i-am spus ca vreau sa nasc pe 15 septembrie (nu calculasem asta inainte, dar imi era frica sa nu ma ia durerile noaptea si sa nasc natural).
Pe data de 15 septembrie m-am internat fara nicio durere in maternitate..cu bagajel, acte si toate cele necesare pt nastere, mi-au facut toate analizele si la ora 13.13 l-am nascut pe baietelul meu Darius de 3950 g si 54 cm.
Inainte de operatie mi-au pus sonda (operatiune nedureroasa..mai ales pt ca eram fff emotionata), mi-au facut clisma (eu am fost smechera si cu o zi inainte nu am mancat nimic asa ca nu a fost deloc traumatizanta, am mancat cu 1 h inainte de operatie pt anestezie atat).
Un lucru pe care l-am regretat ENORM si pt care am plans mult dupa nastere a fost faptul ca din cauza emotiilor puternice..urma marea intalnire cu printul...am uitat cutia pt recoltare de celule stem in salonul de la terapie intensiva (unde trebuia sa merg dupa operatie) si mi-am amintit de ea la sfarsitul operatie. M-am simtit cumplit, dar sper ca baietelul meu va fi sanatos si nu va avea nevoie...
(si acum mai plang uneori...ma simt vinovata..). Anestezia nu am simtit-o..m-a incomodat putin faptul ca trebuia sa ma aplec in fata pt introducerea acului iar eu am avut o burta imensa...Apoi a avut loc mult asteptatul moment...mi l-au pus pe bebe langa mine si am inceput sa plang de bucurie, nu realizam ca e copilul meu..tin minte ca i-am pupat fatuca de multe multe ori atunci..mi se parea cel mai frumos copil..si cel mai placut moment a fost cand am venit in salon la terapie intensiva l-au adus pe darius inca o data ca sa il vad..plangea mititelul in brate la asistenta si cand l-am luat eu (la 10 min dupa ce am iesit din operatie) s-a linistit si apoi a adormit in brate la mine!
Recuperarea a fost foarte usoara! Am avut dureri suportabile 3 zile (cat am stat in spital) si 7 zile m-a deranjat operatie....dupa aia nu am avut absolut nicio problema. Fara dureri cumplite, am alaptat fara probleme din a doua zi, ma miscam foarte usor si puteam sa stau in fund (la nasteri naturale e mai greu...).
Nu regret niciun moment ca am ales ca nasc prin cezariana! Mi s-a parut foarte simpla interventia iar bebe nu a avut de suferit!
In fine, oricum intalnirea cu bebe e cel mai frumos moment indiferent de felul nasterii!