Prezentare Calculator Nutriţional Slăbuţe - Partea 1Cursuri pictura, desen, modelaj, istoria artei
Sunt Resposnabil Calculator nutriţional Susţin Slăbuţe - Widgets si insigne! Slabute Concurs - Sanatate, premii si distractie! Slăbuţe TV - Televiziunea slăbuţelor

Nasterea - Cum am nascut...

Gaseste prietenii din orasul tau! Alba Arad Arges Bacau Bihor Bistrita-Nasaud Botosani Braila Brasov Buzau Calarasi Caras-Severin
Cluj Constanta Dambovita Dolj Galati Giurgiu Gorj Hunedoara Ialomita Iasi Bucuresti Maramures Mehedinti Mures Neamt Olt
Prahova Salaj Satu-Mare Sibiu Suceava Teleorman Timis Tulcea Vaslui Valcea Vrancea
Prima Petitie Nationala pentru Dreptul la o Viata Sanatoasa deja a fost semnata de catre 66338 oameni.
In total sunt necesare peste 100.000 de semnaturi. Fii voluntar si participa in campania de strangere de semnaturi, clic aici.
Bine ai venit pe Slăbuţe, comunitatea care în 2008 a pus bazele mişcării pentru stilul de viaţă sănătos din România! Am creat pentru tine o comunitate unică şi specială. Într-o atmosferă civilizată, alături doar de oameni de calitate si cu o vastă experientă în domeniul stilului de viaţă sănătos, corect şi imparţial vei putea învăţa şi împărtăşi experienţele tale despre sănătate, alimentaţie, sport, stil de viaţă, slăbit sănătos şi alte întâmplări interesante din viaţa ta. Daca îţi pasă de viitorul ţării noastre şi a celor din jur, poţi contribui alături de noi într-un mod responsabil la promovarea stilului de viaţă sănătos, fie prin recomandarea comunităţii, fie prin relatarea celor învăţate pe Slăbuţe. Dacă ne vizitezi pentru prima dată, îţi recomandăm să citeşti ghidul începătorilor.
Pentru ca să te înregistrezi, clic aici. Succes!
Răspunde
 
Opţiuni subiect
  #21 (permalink)  
Vechi 08 feb 2011, 18:57:03
alinaflisc's Avatar
(meniuri, evolutie)
Sunt în trecere...Slabuta in trecere
Merite:
 
Data înregistrării: 03 mai 2010
Locaţie: RESITA, Romania
Vârsta: 40
Dieta: personala
Date: 158cm, 72kg
Mesaje: 23
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) o data intr-un mesaj
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

buna,nu am trecut pe aici de ceva vreme si imi cer scuze pt asta,eu nu stiu daca am nascut usor sau greu ce spuneam in povestea mea e ceea ce mi-a spus moasa pt ca intr-un fel avea dreptate am ajuns ultima in sala de travaliu si am nascut prima eram 4 in sala,ce conteaza este ca am o fetita sanatoasa si ii multumesc lui DUMNEZEU pt asta ,mi-as mai dori un bb dar nu vrea sa vina ca si andra fetita mea se lasa asteptat .Pt cele care doresc sa devina mame sa nu dispere pt ca toate se intampla la timpul lor,multumesc pt comentariile voastre.Momentan am 54.5 kg sper sa ajung la 50 dar prin sport si alimentatie sanatoasa si un sfat pt cele care nu rezista fara dulce mancati ciocolata amaruie.Mult succes tuturor in activitatile pe care le aveti pa pa
Răspuns cu citat
  #22 (permalink)  
Vechi 28 mar 2011, 01:17:06
alinamar's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţa cu vechimeSlăbuţa cu vechime
Merite:
SUNT RESPONSABIL Locul 1 la concurs  
Data înregistrării: 03 feb 2011
Locaţie: iasi, Romania
Dieta: Personalizata
Date: 172cm, 67.5kg
Mesaje: 1.160
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 8 ori in 7 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Slabuta, pt ca am vazut ca nimeni nu a descris o nastere prin cezariana la cerere m-am gandit sa o fac eu!
Pe sotul meu l-am cunoscut in mai 2005 si am decis sa ne casatorim pe 07.07.2007. A fost o dragoste nebuna intre noi, cu planuri de copii multi si frumosi, in principal de o fetita cu fundita . In decembrie 2009 am decis amandoi ca este momentul sa lucram la proiectul bebe..care nu s-a lasat foarte mult asteptat. Pe 7 ianuarie 2010 am constatat ca sunt insarcinata si data probabila a nasterii conform ultimului ciclu menstrual este 25 septembrie 2010. A urmat o sarcina urmarita indeaproape cu toate testele (dublu, triplu test, toate morfologiile, 3d,4d etc..) si analizele la zi. In sarcina am luat intre 20-22 kg..mai exact pe la 20 kg am incetat sa ma mai cantaresc pt ca deveneam depresiva cand vedeam cantarul ! Am mancat tone de fructe, extrem de putina carne si lactate cu forta...Inca din primele luni de sarcina m-am documentat, am strans informatii si pareri cu privire la nasterea naturala si nasterea prin cezariana. Pana la 5 luni oricui ma intreba cum voi naste ii raspundeam ca nasterea naturala e sfanta si voi opta cu siguranta pt ea. Pe cand avem 5 luni jumatate m-am intalnit cu o prietena care nascuse de 6 luni un baietel de 3600 pe cale naturala. imi povestea atunci ca a vazut moartea cu ochii in perioada travaliului, ca adormea intre contractii 2-3 minute, ca a avut o taietura dureroasa, ca a facut granulom de fir la incizie si alte complicatii..ca nu a stat in fund o luna si ca nu a avut relatii sexuale cu sotul ei 4 luni. Atunci am inceput sa ma sperii usor usor de nasterea naturala. Picatura care a umplut paharul a fost MAREA GRESEALA de a cauta pe net filmulete cu nasteri naturale live. Am crezut ca innebunesc dupa ce am vizionat cateva si imi amintesc exact ca i-am zis sotului plangand : Doamne eu nu vreau sa mai nasc deloc!!
Asa am decis ca vreau sa nasc prin operatie cezariana! Cu cat trecea timpul cu atat imi era frica de o eventuala nastere naturala neprogramata..
Apoi a urmat convingerea medicului obstetrician care mi-a urmarit sarcina sa-mi faca cezariana la cerere. De fel nu accepta cezariana la cerere si pleda continuu la consultatii pt nasterea naturala! Intr-un final i-am spus: Daca nu doriti sa ma operati nu e nici o problema plec la alt medic si gata..i-am zis ca sunt foarte speriata si vreau neaparat sa nasc prin operatie si nu natural!
Ce nu am spus e ca aproape toata sarcina am luat medicatie pt mentinere pt ca avem scurgeri maronii uneori rosiatice mai mereu, iar pe la 7 luni avem contractii gata gata sa nasc, am luat antibiotice de vreo 3 ori (am facut o forma de gripa severa si am avut streptococ beta hemolitic) si astfel eram un pic demoralizata.
Pe 10 septembrie am fost la un control ecografic..din ce bolborosea doctorita asistentei am inteles ca indicele de rezitenta al cordonului ombilical era in crestere (0,6 parca) si placenta avea ultimul grad de maturitate..la finalul consultatiei doctorita imi spune ca voi naste probabil pe 25 septembrie desi conform masuratorilor data probabila era 17 septembrie. Atunci i-am spus ca vreau sa nasc pe 15 septembrie (nu calculasem asta inainte, dar imi era frica sa nu ma ia durerile noaptea si sa nasc natural).
Pe data de 15 septembrie m-am internat fara nicio durere in maternitate..cu bagajel, acte si toate cele necesare pt nastere, mi-au facut toate analizele si la ora 13.13 l-am nascut pe baietelul meu Darius de 3950 g si 54 cm.
Inainte de operatie mi-au pus sonda (operatiune nedureroasa..mai ales pt ca eram fff emotionata), mi-au facut clisma (eu am fost smechera si cu o zi inainte nu am mancat nimic asa ca nu a fost deloc traumatizanta, am mancat cu 1 h inainte de operatie pt anestezie atat).
Un lucru pe care l-am regretat ENORM si pt care am plans mult dupa nastere a fost faptul ca din cauza emotiilor puternice..urma marea intalnire cu printul...am uitat cutia pt recoltare de celule stem in salonul de la terapie intensiva (unde trebuia sa merg dupa operatie) si mi-am amintit de ea la sfarsitul operatie. M-am simtit cumplit, dar sper ca baietelul meu va fi sanatos si nu va avea nevoie... (si acum mai plang uneori...ma simt vinovata..). Anestezia nu am simtit-o..m-a incomodat putin faptul ca trebuia sa ma aplec in fata pt introducerea acului iar eu am avut o burta imensa...Apoi a avut loc mult asteptatul moment...mi l-au pus pe bebe langa mine si am inceput sa plang de bucurie, nu realizam ca e copilul meu..tin minte ca i-am pupat fatuca de multe multe ori atunci..mi se parea cel mai frumos copil..si cel mai placut moment a fost cand am venit in salon la terapie intensiva l-au adus pe darius inca o data ca sa il vad..plangea mititelul in brate la asistenta si cand l-am luat eu (la 10 min dupa ce am iesit din operatie) s-a linistit si apoi a adormit in brate la mine!

Recuperarea a fost foarte usoara! Am avut dureri suportabile 3 zile (cat am stat in spital) si 7 zile m-a deranjat operatie....dupa aia nu am avut absolut nicio problema. Fara dureri cumplite, am alaptat fara probleme din a doua zi, ma miscam foarte usor si puteam sa stau in fund (la nasteri naturale e mai greu...).
Nu regret niciun moment ca am ales ca nasc prin cezariana! Mi s-a parut foarte simpla interventia iar bebe nu a avut de suferit!
In fine, oricum intalnirea cu bebe e cel mai frumos moment indiferent de felul nasterii!
Răspuns cu citat
Acest membru apreciaza mesajul lui alinamar:
LOREDANA99 (04 nov 2012)
  #23 (permalink)  
Vechi 01 iul 2011, 10:57:32
nicoleta100's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţă LiderSlăbuţă Lider
Merite:
SUNT RESPONSABIL SUNT RESPONSABIL, DONEZ Locul 1 la concurs  
Data înregistrării: 20 mai 2010
Locaţie: alba iulia, Romania
Vârsta: 42
Date: 172cm, 95kg
Mesaje: 16.596
Aprecieri acordate: 934
Am fost apreciat(a) de 451 ori in 241 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Salutare mamici si nu numai!
In urma cu o pagina am descris prima nastere a mea! A venit timpul sa va spun povestea nasterii celui de al doilea print al casei noastre!
Pe toata perioada sarcinii nu am avut probleme deosebite,doar ceva greturi ,nu foarte multe,ceva dureri de burtica ,datorate ,zic eu ,treburilor pe care trebuia sa le fac si a copilului cel mare ,pe care trebuia sa il mai ridic ,etc!!!
In ziua in care am nascut ,am plecat la spital in jurul orei19.00 doar pt o inregistrare(asa se numeste la noi vizita la moasa care te pune la un aparat ce masoara contractiile si se pot auzi si bataile inimii micutului).Surpiza a venit in momentul in care m-a pus pe masa!!! Eram dilatata 3 cm! Dar eu nu aveam nici o durere!!! Chiar a zis si moasa ca asa nastere nu a mai avut de mult!!!Mi-a zis ca in 3 ore nasc!!! Si asa a si fost!!!
Am iesit pe coridor si i-am zis sotului sa imi aduca bagajele (eu am venit la inregistrare deci fara bagaje dupa mine)ca in seara asta nasc!!! A ramas cu gura cascata!!!
In jurul orei 20.00 dilatatia ajunsese la 7 cm ,eu nici urma de durere !!! Asa ceva nici macar eu nu am auzit !!!!Mi-i s-a dat o perfuzie cu ceva ,nu mai stu exact cu ce ,cica sa ma ajute sa am dureri ,sa pot naste!!!Durerile au venit incet ,incet ,nu foarte mari ,chiar suportabile!!!Am avut noroc ca nu mai era alta nastere in acel moment si toata atentia le-a fost indreptata asupra mea!!! Si mai cunosteam si infirmiera ,care ma facea sa rad !!! Zici ca mersesem la cinema ,nu la nastere!!! A fost super!!!
Cand dilatatia a ajuns la maxim ,in urma a cateva ''impingeri '' lungi si puternice s-a nascut Radu-Razvan ,un bebe de nota 9 (a primit aceasta nota deoarece a avut cordonul in jurul gatului),4250 g si 54 cm!!!!!
Doresc tuturor mamelor o nastere la fel de usoara cum a fost a mea!!!
nicoleta100, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Usor activ, este de 2732 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 2215 kcal/zi. Pentru a slăbi 4 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 1699 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
Urmatorii 2 membri au apreciat mesajul lui nicoleta100:
LOREDANA99 (04 nov 2012), pamy (11 ian 2013)
  #24 (permalink)  
Vechi 18 aug 2011, 22:07:42
dorutza's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţa cunoscătorSlăbuţa cunoscător
Merite:
Locul 1 la concurs  
Data înregistrării: 22 oct 2009
Locaţie: Baile 1 Mai, Oradea, Romania
Vârsta: 37
Dieta: -
Date: 160cm, 63.55kg
Mesaje: 4.856
Aprecieri acordate: 715
Am fost apreciat(a) de 1.649 ori in 766 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

e lunga...

.. marti 09.08.2011
Ma suna vara-mea pe la 4 dupa masa si ma intreaba daca nu mi s-a rupt apa, la care eu o intreb daca ma ia la misto. In fine mai povestim una alta incearca sa ma linisteasca ca o sa fie totul bine si ca urmatoarea zi o sa-l am pe bebe.

Pe la 5, stau intinsa in pat, pe partea stanga bineinteles si vb cu voi pe forum si dintr-o data simt ca pusca ceva in mine si aud un „prrrrr”.Dar nu curge nimic. Ma gandesc ca e apa. Iau telefonul si il sun pe sot sa-l intreb unde e, daca a ajuns in Oradea, ca a fost plecat din localitate toata ziua. Si il sun si imi zice ca ajuns in Oradea si ca a mers la magazin sa stea acolo pana la 17:45 cand avea programare sa se tunda. Ii zic sa vina acasa ca cred ca mi s-a rupt apa dar ca sa stea unpic ca ma duc la baie sa vad ce e. Ma duc la baie dau sa fac pisu, fac un strop si simt cum curge apa. Nu-mi vine sa cred.. Raman pe wc il sun pe sot sa vina acasa, o sun pe vara-mea, si o sun pe mama mea. Apoi o sun pe doctorita. Stiam ca are program la cabinetul particular. Ii spun cum sta situatia, o intreb daca pot face dus ca deh nu mai stiam, raspunsul e da. Si imi spune ca sa ma duc la maternitate ca vine si ea dupa program si ca o tine medicul de garda la curent cu situatia.
Ma pun sa fac dus si apoi sa ma imbrac. Nu gasesc cu ce sa ma imbrac ca imi spalasem hainele cu care am hotarat ca merg ziua urmatoare sa nasc..Intr-un final gasesc ceva si sunt gata imbracata. Am umplut 3 tampoane cu apa pana a venit sotul.
Cand vine el ghiciti unde ma gaseste. Va scriam voua ca mi s-a rupt apa...

Bagajul era facut si cu o gramada de lucruri langa el ce trebuiau sa mai intre in bagaj. Pana la urma le arunca toate intr-o punga, luam banii, actele, aparatul foto- noroc ca am avut atata minte sa pun bateriile la incarcat, incarcatorul. Habar n-am ce am mai pus... A si am luat punga pe care sa o pun pe bancheta in masina.. foarte folositoare J)
Ajungem la maternitate, loc de parcare n-am gasit decat mai departe ca era zi de marti si n-aveai voie sa parchezi intre anumite ore ca se spalau strazile. Tare bine mi-a picat mersul pe jos, toata uda J)
Intram, bat la usa la internari zic ca mi s-a rupt apa, ma trimite la garderoba sa ma imbrac in camasa de nastere si apoi sa revin... las ca si garantie numai bluza, pantalonii ii las pe mine doar n-o sa ma plimb prin maternitate in fundul gol. La internari era si o tigancusa cu dureri mari adusa cu ambulanta de pe nu stiu ce sat. Ii face actele de internare ei ca era intr-un stadiu mai avansat, la tigancusa ii era frica de doctor, nascuse pimul copil singura..si acuma era la al 2lea. Eu stau jos intre timp si astept.. apoi vin eu la rand. Doctoritele de la internari imi zic ca ma stiu de pe faceb__k J si stiu si de pensiune. Imi zic „ce tare”. E momentul sa dau pantalonii jos si sa ma urc pe masa la control.. Alt jet de apa curge. Nu stiu ce mi-au facut dar rau m-a durut.. Apoi vine medicul trimis de dr mea sa o tina la curent. Alt control, alt jet de apa. Completam actele si apoi mergem la ecografie. Mi-au facut 2 ecografii la 2 ecografe diferite. Ma linistesc si eu, bebe e bine, inima bate si e cu capul jos. E ok totul. Intreb de greutate.2450 gr la unul si 2500 la altul. Ma ingrijorez din nou apoi imi revin imi zic ca oricum vine nu mai am ce face. Intreb de cordon. Nu stie sa-mi zica ca e prea jos nu se vede.
Apoi merg in sala de nasteri. Flaviu cu bagajele dupa el ramane afara. Imi iau telefonul cu mine si atat. In sala de travaliu tigancusa cu dureri groaznice..
Dr ii zice prin telefon moasei sa-mi dea calciu si No-spa. Imi instaleaza branula, imi ia sange, imi da injectia No-spa si o siringa de calciu prin branula. Apoi imi spune sa stau pe partea stanga ca asa pot si eu sta mai bine si il ajuta pe bebe sa se orienteze... Asculta bataile inimii lui bebe si bebe e bine.. ii spun ca vreau pisu imi da o sticluta sa fac acolo pt analize.merg la baie si apoi iar in pat. Si apoi stau si stau. Si nr contractiile cu ajutorul telefonului. Neregulate la 2,3,4,5,6,7 minute si scurte in intensitate. Le si scriu in telefon ca nu le tineam minte J). Intre timp naste tigancusa. Ii era frica de medici, nu asculta de ei, plangea, tot punea mana acolo jos, o pun astia sa impinga in pat, la 2 metri de mine... si apoi agitatie mare, ca naste.. o muta in sala de nasteri care era langa sala de travaliu si naste tigancusa. Si eu am stat si am ascultat.nu a durat mult si l-am auzit pe bebe plangand. Mi-au dat lacrimile.
Raman singura si numar contractiile. Neregulate la 2,3, 5 min si scurte. Moasa vine la mine din 10 in 10 min si monitorizeaza pe bebe. Se vede ca nu-i place contractiile mele si asteapta sa devina regulate si mai lungi. Am uitat sa zic ca erau contractii care nu ma dureau prea tare. Ma plictisesc o intreb daca pot se merg la sot, zice ca da, dar numai 5 min, ma duc, dar nu mai stiu ce am povestit. Cand ma intorc trec pe la baie si apoi ma pun cuminte in pat. E deja 8 si eu nu stiam nici macar ce dilatatie am sau cand vine dr. Ma linistea doar faptul ca vb la telefon cu moasa...

O intreb pe moasa daca nu imi pune perfuzie sa grabim lucrurile si imi zice ca ea nu imi poate pune decat cand e si dr acolo., si imi spune ca terminat la cabinet ca a mers pe acasa si ca vine imediat. Povestesc cu moasa ii zic ca eu trebuia sa nasc urmatoare zi ca era dr de garda si ca e nasol ca trebuie sa vina in ziua aia ca urmatoare zi e de garda 24 de ore. Imi povesteste ca dr are mare ghinion ca pe tura ei se intampla tot timpul multe chestii si are multe nasteri.
Vine doctorita. Cred ca pe la 10. Ce ma bucur cand ii aud vocea. Glumim ca n-a vrut bebe sa mai stea si ca a vrut neaparat sa se nasca cu ea. Ma controleaza. Ma doare de mor. Il impinge pe bebe unpic cred, ca curge restul apei. Dilatatie 6. Ii zice moasei sa imi puna perfuzie.
Pune moasa perfuzia, porneste aparatul de monitorizat bataile inimii lui bebe, vine si doctorita si apoi dau drumul la perfuzie. Incepe o contractie. Se pune moasa sa nr cate secunde tine. Contractia nu se mai opreste. Nu e dureroasa decat putin dar nu mai vroia sa se opreasca. Bataile inimii lui bebe incep sa creasca treptat dupa 1 min cred, intra in trahicardie. O vad pe doctorita cum se ridica in picioare, ii zice moasei sa reduca doza, nu se intampla nimic, iar apoi ii zice sa opreasca perfuzia. Le vad pregatite, moasa e pe picior de plecare sa sune anestzistul pt ceza, le vad fetele si ma apuca disperarea. Imi dau oxigen si bataile inimii lui bebe revin la normal cu perfuzia oprita si luata din branula. Bebe ramane in continuare monitorizat. Si eu pe oxigen. Imi explica dr ce s-a intamplat si imi spune ca daca se mai intampla, daca numai unpic mai cresc bataile inimii lui bebe ma baga la cezariana. Ma controleaza. Dilatatie 8. In numai cateva minute. Se minuneaza cum reactioneaza organismul meu. Inteleg si eu de ce nu se pune perfuzie daca nu e dr in spital. Trece destul de mult timp pana isi revine organismul si incep din nou contractiile. Neregulate si scurte din nou.
Stiam ca ai senzatia de caca cand trebuie sa impingi dar eu nu aveam senzatia asta, ci aveam senzatia ca vrea sa iasa un aer (eu si gazele mele J) pana in ultimul moment au fost cu mine J) ). Ma trimit la baie sa fac ce pot si imi zice ca pot sa trec si pe la sot 2 min sa-i spun ce si cum. Merg prima data la sot si apoi la baie. N-am putut face nimic bineinteles.. Am fost la baia toata ziua –treaba mare plus ca nu mai mancasem nimic de la ora 10 dimineata si trecusera deja 12 ore. Ma intorc inapoi in pat. Il monitorizeaza pe bebe si mai imi baga o doza de calciu.

Ei si acum partea grea... ma controleaza.. dilatatie 10.. se pune dr la picioarele mele in pat, moasa langa mine si imi explica ca la urmatoarea contractie trebuie sa ma prind cu mainile de picioare, moasa o sa ma ridice si eu trebuie sa imping de 3 ori. La care eu intreb “aici in pat?” raspunsul da:aici in pat. Vine contractia fac cum zic ele, ma prind de genunchi moasa ma ridica, barbia in piept, ochii inchisi si imping. Nu apuc sa imping decat o data iar a doua oara imping fara contractie… Doctorita imi explica ca contractile sunt prea scurte si ca nu facem nimic asa. Zice sa mai incercam o data dar sa imping de 3 ori si daca s-a terminat contractia.. Fac asa dar nu se intampla nimic, bine ca nici nu stiam ce trebuie sa se intample, banuiam eu ca trebuie sa se angajeze bebe acolo la iesire… ii zice doctorita moasei ca sa-mi bage o picatura, dar numai o picatura de perfuzie la urmatoarea contractie. Contractia se lasa asteptata. Glumesc cu doctorita si-i spun ca daca dureaza asa mult sigur o sa fie mai puternica.. Se uita la mine, ca ce calma sunt, ca nu ma doare nimic, zice ca tare interesant organism am, imi zice sa ma pregatesc si de cezariana.. ii explic de ce nu vreau cezariana, ca la apendicita m-am recuperat tare greu, zice ca imi intelege punctual de vedere… Glumeste si ea si-mi zice “ce ti-a facut copilul asta pe fata”. Credeam ca se refera la cosurile mele normale din sarcina, dar da de unde, facusem eruptie vulcanica intre timp..de m-am speriat cand m-am vazut a doua zi in oglinda..
Si vine contractia. Baga perfuzie, imping de 3 ori si facem treaba buna… (Nu stiu daca am facut si treaba mare sau nu ?) doctorita striga “Nastem” si merge in sala de nasteri din camera alaturata.. Moasa ma ajuta sa ajung acolo.. Ma urc pe masa, imi arata manerele si cum sa ma prind de ele, fac ce zic ei, lume multa in sala de nasteri.. Arunca ceva rece pe mine acolo jos, nu mai stiu ce au facut si apoi cealalta moasa imi baga o picatura de perfuzie, contractie lunga, buna de impins, imping, dar nu se intampla nimic ca eu deh in loc sat trag de manere impingeam de ele.. numai la ultima impingere am inteles ce inseamna cuvantul “trage”. Alta picatura de perfuzie, imping si se intampla cel mai dureros lucru din lume: ma taie si iese capul lui bebe.Urlu rau. Cum durere de contractie n-am avut cine stie ce, am simtit taietura la intensitate maxima. N-a fi crezut ca o sa urlu vreodata de durere dar uite ca am facut-o si pe asta. Nu stiu sa descriu senzatia decat prin cuvantul usturime si durere. Alta picatura de perfuzie imping si iese tot bebe. Mai urlu o data. Usurare totala.. Vad cum ii curata nasucul si gurita, bebe plange, mi-l arata … asa murdar cum era mi s-a parut cel mai dragut lucru din lume.. Buzisoarele mi-au ramas intiparite in minte pe veci. Apoi il iau la masurat si cantarit.. Incepe alta procedura dureroasa pentru mine: placenta.. ma uit si la ea dupa ce a iesit ca doar n-am ce face altceva. Informatie interesanta J) ma gandesc ca aia cantareste 1 kg. tot pusa pe glume J. Si apoi o vad pe doctorita cu 2 intrumente lungi si ma gandesc:am pus-o…glumeste cu mine si-mi zice ca daca nu stau cuminte sa ma coasa se duce acasa. Ii zambesc si nu zic nimic. Incepe sa ma coasa, ma simt ca la dentist simt ca se umbla dar nu simt durere.. intreb daca am anestezie si zice ca da.. ma gandesc: super. Si apoi incepe sa ma doara si-mi zice „imi pare rau dar aici in zona asta nu prinde anestezia“. Alte tipete. Ma ia iar la misto si zice : „acuma tipi, cand e gata totul?” Mai zice ceva de sensibilitate in zona aia... dar cine o mai baga in seama? Intre timp ce ma coase tocmai in zona dureroasa mi-l pune cineva pe bebe gata infasat pe piept. Ma uit la el nu-mi vine sa cred, uit o secunda de durere, vreau sa-l pup, dar mi frica sa ma misc, nu-l pup, ma uit doar la el, doctorita lui bebe vede ca nu mai pot de durere si cu cata intensitate ma strang de bara aia si mi-l ia.. Doctorita ii zice “ vezi ca este un tatic afara, du-l sa-l vada”. Doctorita lui bebe ma intreaba cum il cheama, raspunsul “nu stiu”. Cred ca s-o crucit cand m-o fi auzit J). Ma mai intreaba in ce salon vreau: sa laptez din 3 in 3 ore si sa fiu singura in salon sau cu bebe in salon.. Ii zic ca cu bebe in salon. Si apoi pleaca cu bebe. Doctorita termina de reparat la mine, ii multumesc pt tot si ea pleca acasa pe la 12 jumate urmand sa intre de garda 24 de ore a doua zi. Raman in grija moasei. Ma dau jos de pe masa ma pun in scaunul cu rotile si ma duc intr-o alta camera. Flaviu nu are voie sa intre acolo si vb doar pe un geam care era langa pat. Mai era o asistenta pe acolo si il trimite sa-mi cumpre ceva de mancare, orice vreau eu si apa. Primesc corn cu ciocolata J). Stau la povesti cu Flaviu povestim vrute si nevrute, hotaram numele lui bebe si pe la 3 il trimite asistenta acasa ca sa ma lase sa dorm… dar n-am putut sa dorm nimic deorece am auzit toate nasterile care au urmat, a fost si una cu complicatii, agitatie mare (dubla circulara de cordon si inca o data in jurul pieptului, fat declarat mort inainte de nastere ca nu i-au gasit bataile inimii si resuscitat dupa nastere, cred ca a luat nota 1, cand l-am auzit plangand mi s-a rupt sufletul) si le-am auzit pe cele care se trezeau din cezariana- vomitau si urlau.
Dimineata pe la 6-7 m-au dus in salonul in care urma sa stau si apoi mi l-au adus pe bebe… Si l-a pus asistenta langa mine sa-l alaptez si apoi a plecat… Si de acolo a inceput aventura frumoasa in 3.
dorutza, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Usor activ, este de 1777 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 1260 kcal/zi. Pentru a slăbi 5 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 486 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
Urmatorii 3 membri au apreciat mesajul lui dorutza:
LOREDANA99 (04 nov 2012), nicoleta100 (05 nov 2012), pamy (11 ian 2013)
  #25 (permalink)  
Vechi 07 nov 2011, 13:01:33
meapasarica's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţa cunoscătorSlăbuţa cunoscător
Merite:
SUNT RESPONSABIL  
Data înregistrării: 20 iul 2009
Locaţie: Alba Iulia /Kristianstad, Suedia
Vârsta: 40
Dieta: nici una :)
Date: 156cm, 49kg
Mesaje: 3.607
Aprecieri acordate: 826
Am fost apreciat(a) de 689 ori in 299 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Miercuri am mers la control la Hanna, moasa mea, si chiar ii ziceam ei, ca uite, nu am nici o contractie, nici o durere, nimic. Tin minte ca m-am intors acasa si eram destul de dezamagita, vineri era termenul, 23 sept si eram deja sigura ca il depasim.

Seara m-am uitat la televizor si am tot simtit ca ma doare burta exact ca la menstra dar pentru ca am mai avut astfel de dureri nu le-am prea bagat in seama…nu erau foarte seriaose. Noaptea am tot simtit eu ca ma doare, dimineata pe la 4 am inceput sa ma duc la toaleta la pisu, destul de des. L-am trezit pe al meu si am inceput sa scriem pe hartiie durerile, cat de des vin. Aproape de ora 5 ma duc inapoi la toaleta si cand vin in pat simt ca imi curge ceva pe picioare, cald…s-a rupt apa…panica mare, al meu fugea in toate directiile sa caute prosoape, si stiu ca a si smuls suportul de prosoape din perete J)) io radeam de numa si cum radeam simteam cum curgea si mai multa apa.
Am sunat apoi la spital si au zis ca sa mergem la un control pe la 8 jumate dimineata, durerile nu erau regulate. Stres apoi prin casa, sa pregatimj totul, bagaje, ultimele detalii, etc. Al meu a transpirat fugind prin casa de a facut dus de doua ori pana am plecat. Asistenta la telefo imi spune sa intru la dus si sa stau cat mai mult sub apa calda, ma ajuta impotriva durerilor.Durerile erau detsul de puternice, imi amintesc ca nu am reusit sa ma imbrac singura ci a trebuit sa ma ajute al meu.
Pe la 7 jumate plecam la spital, avem aprox 70 de km pana acolo. Durerile sunt tot mai slabe in masina, noi doi radem si glumim J)) Ajungem la spital, acolo ne astepta o asistenta, ne primeste intr-o camera si imi da sa imi iau niste chiloti speciali pe mine si un absorbant imenss. Apoi imi ia temperatura, si imi cupleaza pe burta ca niste doze rotunde sa inregistreze durerile si bataile inimiii lui Viktor. Durerile mele incep sa fie tot mai slabe, parca nu mai aveam nimic, doar asa rar cate una. Asistenta zice ca durerile nu sunt destul de puternice si de regulate si asa ca ne trimite sa ne plimbam , sa mancam ceva mic dejun si apoi sa venim pe la ora 10, ca sa ma mai verifice. Inainte sa plec am imi da un aparat cu niste placutze cu vibratii pe care le lipesc pe burta si la spate…au ajutat ceva cu durerile, dar nu mare lucru. Ne da si o camera unde ne lasam bagajele si plecam sa mancam mic djun in spital la restaurant. Durerile devin din ce in ce mai slabe.
Ne intoarcem la maternitate si asistenta verifica durerile care erau aproape inexistente, ne injtreaba daca nu vrem sa mergem acasa, si noi zicem ca mai asteptam macar pana dupa amiaza . Se face timpul de pranz, merg cu al meu si mancam la un restaurant foarte fain, ne intoarcem la spital. Mai stam ceva si apoi ne hotaram sa plecam acasa. Dureri nu mai aveam acuma deloc.
Acasa nu ma mai durea nimic, doar curgea apa din cand in cand. Seara pe la zece incep durerile la modul cel mai serios, simteam ca lesin cat timp dura o durere, nici nu respiram parca. Desi facusem exercitii de respiratie, nu ma puteam controla sa nu respir repede repede incat aproape ameteam. Cronometram iarasi durerile, de data asta erau mai dese dar nu foarte regulate. Pe la 11 seara sunam din nou la spital, asistenta zice ca putem déjà sa plecam. Pe masina urlu de dureri, il strang pe al meu de ce apuc, de mana, de ceafa, de picior, orice e bun. Pana cand ajungem la spital iar incep durerile sa se rareasca…ma gandeam, doamne, nu se poate, iarasi facem asa, da copilu asta cand mai vine ?!!!!
La spital primim aceeasi camera ca mai devreme, ne instalam, ma cupleaza iarasi la aparate,durerile din nou neregulate, dezamagire mare Ldesi de data asta mult mult mai puternice. Asistenta aceasta ma invata cum sa respir si respir de fiecare data cand vine cate o durere impreuna cu al meu. Tanti asta imi zice ca mi-a pregatit cada cu apa calda si ca acolo trebuie sa stau cateva ore pentru ca imi mai trec durerile ori le mai accentueaza. Dupa asta incepe sa ma intrebe daca nu vreau sa imi faca acupunctura. Io zic, doamne fereste-ma de ac e, nu vreau sa ma intepe nimeni mai mult decat e nevoie.

Ne ducem la cada, lumanarele pe margina cazii, pahar cu suc pentru mine si cafea pentru al meu pregatite, haine de spital in care sa ma schimb si bineteles tanti cu acele dupa ea. Ma intreaba din noud aca nu ii dau voie sa ma intepe macar o singura data in cap. Io nu si nu…pana la urma ma bate si al meu la cap si zic da…acul mi l-a bagat in varful capului si cica ar trebui sa aiba efect de relaxare. Am si poza cu acul in cap J)efect zero la mine !!! Da m-a durut rau cand l-a bagat si daca cumva ma atingeam de el ma durea si mai rau. Pana la urma, dupa vreo jum de ora vine si mi-l scoate afara. Aveam niste dureri incredibile de fiecare data cand ma miscam, cand ieseam din cada ca sa ma duc la toaleta. Al meu mergea cu mine si la toa si ma ajuta cnad venea cate o durere, respiram impreuna. M-a ajutat chestia asta extraordinar de mult, nu as fi rezistat la dureri singura, mi se parea ca toata lumea dispare, asa rau ma durea. Ásistenta vine des si ma intreaba cum e, eu ii zic ca ma doare incredibil de rau, iar ea imi zice, stai blanda ca e numai inceputul. O sa fie mult, mult mi greu si mai rau, important e ca nu dureaza durerile o vesnicie, ci se termina cand vine prichindelu.

Pe la ora 2 noaptea renunt la cada, ma plictisisem si imi era tare somn. Ne mutam in camera, ma cupleaza din nou la aparate, de data asta sunt totusi durerile mai intense dar nu foarte regulate. Le vedeam pe monitor si cand erau pe la 16-17 nu era grav, cand ajungeau déjà la 20 atunci era serios. Al meu se uita la monitor si ne pregateam amandoi sa infruntam durerea. Ne punem fiecare in patul lui si al meu adoarme repede, eu raman de veghe, durerile vin tot mai tare. Vineri dimineata, nu mai stiu pe la cat, se schimba tura, alta moasa, asistenta, infirmiera si in sfarsit, ma controleaza vaginal…prima data de cand mi s-a rupt apa. Imi zice ca sunt deschisa 5 cm, veste buna JDecide moasa sa ma mute in sala de nasteri. Ne ducem acolo si al meu imi arata pe o tabla alba la intrare in camera ce frumos au scris : Bine ati venit, Anca si Stelian ! In sala de nasteri sunt cateva moase déjà, cred ca erau vreo 2-3, imi arata o minge mare pe care sa ma asez si sa ma misc pe ea inainte si inapoi si in lateral. Stelian sta in spatele meu pe un scaun si ma ajuta cu durerile. Una din asistente sau moase imi prezinta gazul acela pe care sa il inhalez dintr-o masca. Imi explica tehnica, trebuie sa incep sa il inhalez cat de adanc posibil si inainte sa vina durerea si repede repede chiar cand am durere. Gazul ala avea gust parca de plastic incins, naspa, mai ales ca parca ma ungea pe gat cu ceva. Incep sa respir gaz si simt cum incep sa ametesc si sa vorbesc tot in reluare, parca eram beata. Nu vad bine, nu ma pot misca decat foarte incet dar ajuta cat de cat cu durerea. Stelian se uita pe monitor, imi zice ca se pregateste o durere si eu incep sa inhalez. Mingea aceea pe care statea a facut miracole, se simtea asa de bine parca toata presiunea de la spate disparea. Din cauza gazului ma simteam asa de ametita si am vomat pe mine si pe minge…asa rusine mi-a fost dar asistentele au zis ca nu e nimic, si au inceput sa curete si sa dezinfecteze, sa ma schimbe pe mine de haine. Durerile erau insuportabile, astfel de dureri nu avusesem niciodata . incercam sa respir cu Stelian dar cand ajungeam la apogeul durerii urlam de cred ca m-a auzit tot etajul. Simteam nevoia sa urlu din rasputeri. Al meu ma tinea de mana in partea dreapta si in cealalta parte aveam o asistenta. Pe mingea aceea am stat pana m-am dilatat la 7-8 cm, nu mai stiu exact si apoi m-au pus in pat. Am stat mult pe partea dreapta ca asa ma simteam mai bine. Dupa ceva timp, nu imi mai amintesc cum au trecut orele din cauza gazului care ma tinea ametita bine, asistenta care venise in schimbul nou, Carina, imi recomanda epidurala… eu am zis ca orice numa sa ma ajute cu durerile ca nu mai rezist. Baga in mine Stelian numai sucuri dulci, de fructe etc. aveam nevoie de energie si de mancare nici nu vroiam sa aud. El nu s-a miscat de langa mine nici la toaleta cred, si nici el nu a mancat nimic toata ziua de vineri. Durerile erau insuportabile, am mai primit si morfina si tot felul de injectii, nici nu mai stiu nici eu exact. Adevarul e ca epidurala nu mi-a alinat durerile, erau la fel de intense . Simteam o nevoie incredibila de a impinge, de a scoate ceva afara, si ele nu ma lasau, imi ziceau sa respir repede repede cand simt ca imi vine sa imping. Urlam mereu si pe romaneste si pe suedeza ca nu mai rezist, nu mai pot sa ma ajute sa il scoata cumva . Déjà eraun camera cu noi cel putin 6 moase/asistente, ma controleaza candva dup-amiaza si imi zice ca sunt dilatata 10 cm dar ca Viktor mai are ceva pana sa coboare bine de tot , dar ca oricum se vede mult par negru. Carina imi explica ca faptul ca , contractiile nu sunt destul de puternice si ca e nevoie sa cheme doctorul sa il traga afar ape Viktor cu o ventuza cu vacuum (nu stiu cum ii zice pe romaneste). Vine doctorita, Sophia o chema, si imi explica ca urmeaza sa faca. Incearca o data, eu trebuie sa ajut si sa imping si nu reuseste, scapa ventuza de pe capul lui Viktor. Imi explica faptul ca baiatul este asezat cu capul intr-o parte, deci nu are fata indreptata in sus sau in jos, inspre coloana mea vertebrala, ci este in lateral si s-a blocat acolo. Cheama inca o doctorita, Madelaine, si incearca amandoua, dar de data asta este si o asistenta care se apasa cu toata puterea pe burta mea in timp ce eu impng si ele incearca sa traga. Durerea asta nu cred ca o uit vreoadata, este inimginabila. Scapa ventuza aceea si a doua oara, eu urlu sa incerce sa il scoata altfel ca nu mai rezist la durerea asta. Imi spune ca de data asta a scapat pentru ca mi-a prins si labiile si a tras cu ele cu tot, mi s-a facut un hematom dar nu s-a fisurat sau rupt nimic. Nu uit asistenta care ma tinea de mana in partea stanga, nu imi mai amintesc cum o chema dar m-a ajutat si incurajat enorm. A treia oara, si ultima, reusim sa il scoatem impreuna pe prichindel. Simt ca si cum s-a golit ceva din mine, mi-l pune pe piept, ma uit la el si nu simt nimic. Viktor e curatel, nu are decat ceva sange pe cap acolo unde l-au tras cu ventuza. Ma uit la Stelian si il intreb : Chiar e copilul nostru ???!!! Stelian plange cu lacrimi de crocodil, eu nu stiu exact ce sa fac, Viktor urla din rasputeri si eu ma uit la el dezorientata. Suna telefoanele, vb cu mama cu tata, dar nu sunt chiar constienta ce am spus. Carina incepe sa ma injecteze si sa ma coase, trei suturi interioare si 4 exterioare, imi explica, ca a fost nevoie sa ma taie destul de mult. Ma doare cand ma inteapa cu acul, urlu si imi mai da ceva injectii sa ma anestezieze. Peste cateva minute imi zice sa imping si iese placenta asa usor afara. Asistentele il intreaba pe al meu daca nu vrea sa taie cordonul si el zice ca nu, il tai eu in schimb, am si poza facuta. Cum a trecut apoi timpul nu mai stiu, De-abia seara pe la 8 a venit Carina si m-a intrebat daca poate sa il ia un pic pe Viktor sa il cantareasca si sa il controleze. Intre timp eu cu Stelian primim felicitari de la asistente, moase, doctorite. Asistenta care a stat mereu in stanga mea ma imbratiseaza si imi zice cat de curajoasa am fost si cat de mult am luptat, imi multumeste ca a putut fi alaturi de noi intr-un moment atat de frumos. Primim sandvisuri sucuri, cred ca si ceva sampanie fara alcool toate pe o tava frumos puse cu flori. Viktor e sanatos, intreg, totul e ok, primeste nota 10. Carina ma ajuta sa incep sa il alaptez dar nu prea merge, imi zice ca o sa fie probleme pentru ca am sfarcurile plate si el nu simte de ce sa traga dar ca o sa primesc mai mult ajutor la maternitate. Seara in jur de ora noua vine Carina si ma felicita si ea si imi zice ca pleac acasa si ca ne mutam dincolo la maternitate.
Viktor s-a nascut vinerea pe 23 sept exact pe data stabilita la ora 16.51. Daca nu reusea si a treia oara cu ventuza, trebuia sa imi faca cezariana de urgenta.

Déjà la maternitate e cu totul alta poveste. Asta in episodul urmator
meapasarica, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Sedentar, este de 1329 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 812 kcal/zi. Pentru a slăbi 1 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 1071 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
Urmatorii 3 membri au apreciat mesajul lui meapasarica:
LOREDANA99 (04 nov 2012), nicoleta100 (05 nov 2012), pamy (11 ian 2013)
  #26 (permalink)  
Vechi 10 mar 2012, 20:22:36
ras_cristalin's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţă ModelSlăbuţă Model
Merite:
SUNT RESPONSABIL  
Data înregistrării: 09 aug 2009
Locaţie: Suceava, Romania
Vârsta: 35
Dieta: Mancare sanatoasa
Date: 171cm, 84.3kg
Mesaje: 6.253
Aprecieri acordate: 7
Am fost apreciat(a) de 163 ori in 79 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Wow, Anca.. impresionanta povestea nasterii micutului Viktor, ai trecut prin atat de multe...
Toata admiratia pentru puterea si taria ta, mi-as dori si eu macar jumate din cat ai avut tu
__________________
Răspuns cu citat
Acest membru apreciaza mesajul lui ras_cristalin:
meapasarica (11 ian 2013)
  #27 (permalink)  
Vechi 06 oct 2012, 09:34:56
Laura's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţa cunoscătorSlăbuţa cunoscător
Merite:
 
Data înregistrării: 14 aug 2009
Locaţie: Cluj, Romania
Vârsta: 36
Dieta: 1700 calorii
Date: 168cm, 59.9kg
Mesaje: 3.843
Aprecieri acordate: 2.890
Am fost apreciat(a) de 1.927 ori in 960 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Povestea unei cezariene, ca tot am vazut ca sunt multe viitoare mamici care sunt speriate de cezariene.....eu eram speriata de nastere normala, voiam cezariana inca de cand am stiut ca sunt insarcinata, apoi am avut placenta previa, si a trebuit ceazariana.....deci povestea mea:
Miercuri 29 august, ziua in care trebuia facuta cezariana. In spitalul respectiv nu este medic anestezist, asa ca vine medicul din alt spital, dar a intarziat pentru ca a avut o urgenta, la spitalul lui. Eu nu mancasem nimic de martea de la 18, si era ora 11 miercurea, si anestezistul nu mai venea. Mai era inca o burtica care era programata si ea la cezariana, si asteptam amandoua. Ne cheama asistentele la monitorizare, si eu zic ca vreau sa fiu prima, sa nu mai astept, pentru ca aveam un acid de simteam ca imi urca tot stomacul in gura si numai puteam respira .....
Pe la 12 vin asistentelee in salon, ii zic sotului sa astepte afara, si ma dezbraca, ma intind in pat, si ma acopera cu un cearceaf, imi pun vreo 3 fluturasi, perfuzie, si imi pun sonda.....un pic neplacut ...si eu zic, asta inseamna ca eu sunt prima ?....da, si imi zic intr-o jumate de ora ajunge anestezistul si o sa incepem. Dupa ce pleaca asistentele , vine burtica cealalta, si imi zice ca pe ea au apucat-o durerile ....si merge la baie incontinuu ca simte ca ii curge, si nu se poate controla.....i se fisurasera membranele.
Pe la 13 vin asistentele, ma ajuta sa ma ridic, si mergem in sala de operatie...aveam emotii, nu stiam cum sa reactionez, asteptasem atat si acum imi era frica .......ajungem in sala....si ma urc pe masa. Vine un tanar mic si slab ma intreaba cum ma cheama, si imi zice ca el e medicul anestezist Eu ii zic ca sunt speriata ca anestezia nu o sa-si faca efectul, pentrru ca am mai avut 3 anestezii generale. Eu glumeste cu mine, si imi zice, ca ma leaga de masa si nu o sa pot misca, oricum nu scap .......ma pune sa sta in fund, cu picioarele departate si burtica intre picioare, cocosata. Simt o intepatura in coloana si o arsura usoara.....simt cum partea dreapta, si piciorul drept e foarte cald, si furnicaturi prin el, apoi si partea stanga, si incet incet nu le mai simteam deloc. M-au intins pe masa, si anestezistul punea o foarfeca pe piept, apoi pe burta, si apoi pe picioare.....pe piept o simteam rece, apoi pe burta si picioare nu o simteam deloc....incercam sa misc picioarul , dar era bustean...nu-l simteam deloc, nu raspundea la comenzi .....Si s-au apucat de treaba....mi-au pus paravan sa nu vad ce fac ei, si dupa cateva minute, am auzit un plansetttttJ ......gata, bebelina mea era afaraJ....si atunci a inceput chinul, au inceput medicii sa se agite, sa strige unul la altul, la asistente, medicul principal tot striga „am atonie”......eu habar nu aveam ce inseamna aia. Eu tot intrebam de fetita, daca e bine, cum e, sanatoasa?, si au venit si mi-au aratat ce-a mai frumoasa fetita din lume, era deja infasata ca un cocon, i-am vazut fata, mi-au lipit-o de fata mea, a fost minunat, am inceput sa plang..... deja nu imi mai pasa de ce se intampla, eram asa de fericita, fetita era sanatoasa, intreaga, si cea mai frumoasaJ.
Asistenta de la capul meu ce ma tinea de mana, ma incuraja, sa nu mai plang, ca se termina imediat, dar eu i-am zis ca plang de fericire.....si medicii se agitau in continuare, si am inceput sa simt o durere imensa in piept, ma apasa asa de tare de nu mai puteam respira, si un tremur incontrolabil in maini, asistenta ma strangea de mana, alte asistente imi puneau perfuzii si strangeau de punga sa curga lichidul mai repede, eu ziceam ca nu mai pot respira, ca ma apasa tare, asistenta zicea „rezista”. Doctorul tot le zicea la asistente sa urmareasca monitorul, si-mi zicea sa le zic daca ma simt ciudat. Apoi am inceput sa simt capul gol, si sa ametesc, i-am zis asistentei, si m-am uitat si eu pe monitor, si am vazut ca tensiunea mea era 80 cu 20, atunci doctorul le-a zis sa aduca un medicament, pe care nu l-au folosit niciodata. L-au adus si mi l-au injectat in fluturas, si imediat am inceput sa ma arda mameloanele, si sa simt furnicaturi in ele. I-am zis asistentei, ca simt mameloanele ciudat, si ea a zis ca e un efect al medicamentului primit. Durerea din pipt persista, ma apasau foarte tare, si eu le tot ziceam ca ma doare si nu pot respira. Medicul principal, se consulta cu medicul anestezist, si mi-au mai injectat inca ceva in fluturas, si continu imi puneau perfuzii pe care le strangeau sa curga mai repede. Eu aveam stari emotionale ciudate, radeam cand ma gandeam la fetita mea, ca e asa frumoasa si sanatoasa, apoi plangeam, nu stiu de ce, si asistenta imi tot zicea sa nu mai plang, sa ma linistesc. Apoi durerea din pipept a inceput sa treaca, medicul secundar a iesit din sala, si medicul principal a inceput sa ceara tot felul de ustensile, si cand am auzit ca cere ata, fir de nu stiu cat, m-am gandit ca gata, s-a terminat, ma coase. Dupa cateva minute l-am vazut pe medicul meu ca se aseaza in dreapta mea pe scaun, tot era transpirat, si plin de sange pe sortul ala ce-l avea pe el, si imi zicea ca tare l-am speriat, cum am reusit sa-i fac atonie? Si eu am zis „da ce e aia?” Si mi-a zis ca e o hemoragie a uterului. A vrut sa-mi scoata uterul, pentru ca nu reusea sa opreasca hemoragia, apoi cu ajutorul medicamentului cel nou, pe care nu-l folosisera inca s-a oprit, dar nu ii stiu exact inca efectele secundare, si arsurile din mameloane e unul din ele. Nu e sigur ca uterul e salvat, o sa vedem evolutia in continuare. Placenta a fost tare ciudata si urata, era lipita de uter, si cand a desprins-o s-a pornit hemoragia. Am pierdut aproximativ 3 litrii de sange, poate mai mult. M-au dus in salon, nu-mi venea sa cred ca nu mai am burta si mi se vad coastele cum stateam culcata. In salon a venit o asistenta cu medicul, isi comparau mainile lor cu a mea, eu eram alba ca varul, mi-au luat sange din brat, si l-au trimis pe sot la un laborator privat sa imi faca analiza la anemie. Mi-au pus iar perfuzii, si cand sotul a venit cu rezultatul mi-au dat 2 unitati de sange. Au vrut dupa 2 ore sa imi aduca fetita sa o alaptez, dar medicul nu i-a lasat, penrru ca nu stia efectele medicamentului respectiv, si asa ca doar dimineata urmatoare am alaptat.
Seara la 10 au venit asistentele, si m-au pus sa ma dau jos din pat, m-am plimbat 10 pasi prin salon, dar ameteam tare, din cauza lipsei de sange. Ce a fost mai greu a urmat de aici, pentru ca mi-au mai pus aproape inca 30 de perfuzii si in toate era oxitocina, care imi dadea si dureri de uter, si mi-a provocat si furia laptelui , foarte urata. Dar dureri la taietura, pot sa zic ca nu am avut mai deloc, cand ma ridicam, simteam doar un pic taietura, dar din a 2 zi puteam sa ma intorc fara probleme in pat, sa ma asez la baie, sau sa-mi ridic picioarele. Cel mai greu a fost sa stau cu perfuziile in maini, si sa nu pot sa imi indoi bratele sa alaptez cum trebuie si furia laptelui.
Acum la 5 saptamani de la cezariana ma simt ca noua, inca de la 3 saptamani mi-am reluat indatoririle de casa, si fac curat, mancare, tot tot ce faceam inainte, si vreau sa m apuc si de sport, dar nu am timpJ.
Asa ca va incurajez pe cele care va ganditi la cezariana, nu e asa de greu pe cat se zice, si taietura se vindeca, de nu o sa mai stii de ea. Sanatate multa tuturor
__________________
Gardianul de care am nevoie - jurnalul meu.

Răspuns cu citat
Urmatorii 3 membri au apreciat mesajul lui Laura:
happygirldiana (17 aug 2015), LOREDANA99 (04 nov 2012), nicoleta100 (05 nov 2012)
  #28 (permalink)  
Vechi 04 nov 2012, 13:21:34
LOREDANA99's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţă cunoscător, dedicatăSlăbuţă cunoscător, dedicată
Merite:
 
Data înregistrării: 16 nov 2011
Locaţie: Panciu, Romania
Vârsta: 35
Date: 168cm, 59.3kg
Mesaje: 10.522
Aprecieri acordate: 10.801
Am fost apreciat(a) de 8.288 ori in 5.264 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Citat:
Anterior postat de ianna Vezi mesajul
Stiu ca mai este un subiect aici http://forum.slabute.ro/dieta-sportu...ania-2384.html dar se discuta mai mult de problemele din spitale...eu vreau sa va zic mai mult prin ce trece o femeie cand naste

Repet ...bucuria unui copil este incomparabila si indem toate femeile sa aiba cel putin un copil(nascut sau adoptat). Abia cand veti avea un copil veti simti cu adevarat ca viata are un rost si ca lasati ceva frumos in urma...

Povestea mea

Dupa o sarcina cu peripetii si stand peste termen o saptamana, doctorul meu a decis ca e timpul sa-mi cunosc copilul. Am optat pentru o nastere normala (vaginala), pentru ca am dus sarcina foarte foarte jos...am crezut in povestile lumii ca cine are solduri mari naste usor, am vrut ca, copilul meu sa faca trecerea relativ usor si normal in lume... nu zmuls din mine sa aiba soc (am citit mult pe tema asta pana sa fac alegerea).

Pe data de 24 februarie 2009, la prima ora am intrat in spital cu emotii si teama. Mi s-au administrat mai multe seruri - printre care si cel care induce nasterea. Pe burtica mi s-au pus 2 curele - de monitorizare bebe si pe mine...foarte incomode ca daca ma miscam...pierdeau pulsul inimii lui Edy si se impacientau asistentele care dadeau buzna in salon sa mi le repuna cum trebuie. Am uitat sa mentionez ca intrasem in spital deja cu contractii usoare...le simteam ca pe niste lovituri de-ale copilului...parca se foia si nu-si gasea locul.

La ora 12 si ceva ... o tanti doctor m-a consultat (doctorul meu nu intrase inca de garda) si a ajuns la concluzia ca bebe e destul de jos si e cazul sa rupem apa...fiind deja dilatata 4cm. Cu o ustensila ca o andrea a tras de membrana si a rupt-o. Nu vreau sa va zic ce durere este! Cine a facut papanicolau si a simtit durere cand a fost ciupita...inchipuiti-va de 10 ori mai mare durerea. Ce e bine e ca nu dureaza mult Maxim cateva secunde... dupa care .... senzatia e ca faceti pe voi.

2 asistente au venit apoi ca sa-mi puna ...o sonda pentru a drena urina. Treaba haioasa oarecum e ca una era instagiatura si m-a intrebat daca poate "sa-si formeze mana pe mine"...eu finutza si dragutza cum sunt...zic "da ", pana la urma tre sa invete si ea pe cineva.... dar pana la urma am injurat-o Ca ma tot ciupea si scormoneasi ma durea rau ! acum eu sunt si cam rea de durere.....Bun...au pus-o si pe asta ... deci acum eram clar pusa la pat...nu ma mai puteam misca si nu mai aveam voie.... unde naiba sa ma foiesc cu furtunu in mine Problema si mai dureroasa e ca incepusera rau contractiile...aveam contractii cam la 5 min departare si imi venea sa ma sui pe pereti....sa-mi smulg burta efectiv ! Le simtzeam in valuri valuri...ba puternice rau....ba mai usoare....ba parca facea tumbe copilul in mine deranjand toate organele ...ba parca se apuca de organele mele si tragea...ba parca dadea cu pumnii facand o presiune imensa in mine... vorbim metaforic acum, dar ca sa intelegeti durerea

Am urlat sa mi se dea epiduralul...desi mi-era o temaaaaaa... 15-30 minute i-a luat anestezistului sa vina (era la alta pacienta)...dar alea cateva minute parca au durat o vesnicie... cred ca bazaiam asistentele din 3 in 3 minute "mai vine ala sau ce face?" Buuun. Si vine anestezistul... imi face instructajul de rigoare....ma pune sa semnez... deja tremuram toata de durere...abia am semnat....si isi aduce tava cu "unelte"... Cand am vazut ditamai acul sa lesin nu altceva... incepusem sa-l intreb daca nu merge si cu un ac mai mic daca nu merge sa-mi faca in poponeatzatrasnpiram toata de groaza dar in acelasi timp vroiam sa nu mai simt nimic. E dureroasa epidurala? DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA si mai rau e ca NU AI VOIE SA TE MISTI cat respectivu baga acu...monteaza siringa... baga serul...scoate acul.... un calvar !si o durere simtita pana la ultimul nerv din picioare si cap DAR la nici jumatate de ora eu deja pluteam ! Asa de bine ma simteam ...de parca nici nu trebuia sa nasc Nu mai simteam nici o contractie...nada ... nimic...chiar imi amorteau picioarele si o rugam pe mama si pe barbata-miu sa-mi faca masaj ca sa le mai simt ca sunt acolo

Pana la ora 5 sau 6...cam asa...totul a fost superb...dupa care booom iar incep sa simt usor usor si din ce in ce mai tare contractiile. Ce dumnezeului...ma gandesc eu ... gata cu anestezia deja? si copilul? Tot in mine!Hopppaaa cheama iar doctorul sa mai faca ceva... Ce sa mai faca?Ca au inceput aparatele sa beep-aie rau si eu nu stiam de ce. Dupa ce m-am trezit cu o trupa de doctori in salon mi s-a mai dat 2 injectii in bratz sus...cica aveam tensiunea foarte joasa ...8 cu 6 ...9 cu 4 ... serios? ma intrebau daca sunt ametita...daca pot respira? ...si eu urlam de durere ... nu simteam nimic decat durerea contractiilor Mi s-a pus si o masca de oxigen ... ca naiba ...nici nu mai puteam vorbi acum...deja regretam ca am vrut nastere normala !

La 8, in sfarsit! soseste doctorul meu care imi explica inca o data ca datorita scaderii mari de tensiune nu imi mai pot administra calmante si ca e cazul sa ne apucam de momentul mult asteptat. Urmeaza vreo 30 minute in care toti si-au pregatit ce trebuie ...si apoi treci la impins.... Ce sa imping? Copilul! Normal! Eu impingeam si el nimic Si uite asa timp pana la 10.30 ...trageam aer in piept numarand pana la 10 si apoi il dadeam afara impingand cica copilul heheheee ce rad eu acum...dar atunci cred ca i-am luat pe toti la puricat injurand si bombanind cand in romana cand in engleza...din pacate stiu sa injur si in engleza

Citisem povesti cum ca daca stai nu stiu cum sau impingi nu stiu cum ..iese copilul mai repede. Aiureli ! Fi-miu nu vroia sa iasa de nici o culoare...si pe toata perioada asta durerea ma terminase... gatu mi se uscase... nu aveam voie sa beau apa...iar de mancare ..nici vorba! fiind lihnita de foame ca nu mancasem de la pranz ziua din urma...de teama ca deh...aici nu se face clisma. Daaa pe cine crezi ca a mai interesat?? Asta a ost singurul lucru la care m-am gandit atunci! Cand doctorul a zis ca e cazul de forcesp, ca incepusem sa plang si sa zic ca eu nu mai vreau sa nasc si pastrez copilul in burta deliram deja de durere si estenuare!, am zis sa mai incerc inca o data.... sau de mai multe ori. La un moment dat ..doctorul m-a intrebat daca vreau sa-i simt capul copilului...si ca are parul negru!sau daca vreau o oglinda ? Excuse me???? Pai mie de asta imi ardea??? Ma simteam deja un alien d`apoi sa mai si vad "cum iese"...no way! Vroiam sa scap o data ! Ma injuram singura ca am vrut copil ...ca trebuia sa infiez ... ca trebuia cezariana (desi nu prea aveam optiunea asta suferind de inima si cu efecte adverse la anestezice).

Intr-un final ...la ora 10.30 seara ...am nascut ! ... ce probleme a avut Edy...discutam in alt subiect...ca saracu a cam suferit dupa o asa nastere. Cand iese mogaldeatza veti simti o usurare superbaaaaaa! toate durerile va lasa ...parca cineva pune mana pe voi si ia cu mana tot ce va doare. Este nu doar o usurare dar si un sentiment aparte...greu de explicat...care nu poate fi simtit decat printr-o nastere normala! Atunci ...in secundele alea ...va simtiti un mic Dumnezeu.

Ceea ce a urmat dupa copil a fost si mai "nasol". N-am fost taiata ...ca m-am dilatat cat a trebuit...copilul nefiind foarte mare ...insa ptr ca a fost intepenit un pic intre oase ...m-a cam rupt intern...si a fost nevoie de cateva copci ...plus scoaterea placentei.... si pe cat de superb e sentimentul scoaterii copilului...pe atat de scarbos si dureros e scoaterea placentei.

Cand vi se da copilul in brate... uitati tot ! Din secunda aia nu va mai intereseaza cat v-a durut ...ce v-a durut...unde v-a durut ! Momentul cand va intalniti...va priviti in ochi...va studiati... este unic ! Si cine are posibilitatea sa filmeze...sa o faca ! (Nu nasterea ci intalnirea)Tin minte ca m-am uitat daca are toate degetele la maini si la picioare ma chinuiam sa inteleg cu cine seamana... eram topita efectiv... nu-mi venea sa cred ca am copil...ca e copilul meu... ca sunt mamica !


Uffff ..am scris destul!poate prea mult chiar dar sunt convinsa ca viitoarele mamici vor citi tot. Nu va speriati si sa va ganditi mereu ca orice efort si orice durere a nasterii nu duce decat la ceva sublim ! o mogaldeatza ! copilul vostru!

la voi cum a fost nasterea?
Asta da lectie de viata! Multumesc!
__________________

„Pacea vine dinăuntrul tău, nu o căuta în afara ta.” Buddha
http://forum.slabute.ro/jurnale-slab...a99-11089.html
LOREDANA99, pentru a configura şi afişa ticker-ul tău, urmează paşii din noua secţiune tickere.
LOREDANA99, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Usor activ, este de 1801 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 1284 kcal/zi. Pentru a slăbi 4 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 768 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
  #29 (permalink)  
Vechi 04 nov 2012, 13:26:17
LOREDANA99's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţă cunoscător, dedicatăSlăbuţă cunoscător, dedicată
Merite:
 
Data înregistrării: 16 nov 2011
Locaţie: Panciu, Romania
Vârsta: 35
Date: 168cm, 59.3kg
Mesaje: 10.522
Aprecieri acordate: 10.801
Am fost apreciat(a) de 8.288 ori in 5.264 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Citat:
Anterior postat de Laura Vezi mesajul
Povestea unei cezariene, ca tot am vazut ca sunt multe viitoare mamici care sunt speriate de cezariene.....eu eram speriata de nastere normala, voiam cezariana inca de cand am stiut ca sunt insarcinata, apoi am avut placenta previa, si a trebuit ceazariana.....deci povestea mea:
Miercuri 29 august, ziua in care trebuia facuta cezariana. In spitalul respectiv nu este medic anestezist, asa ca vine medicul din alt spital, dar a intarziat pentru ca a avut o urgenta, la spitalul lui. Eu nu mancasem nimic de martea de la 18, si era ora 11 miercurea, si anestezistul nu mai venea. Mai era inca o burtica care era programata si ea la cezariana, si asteptam amandoua. Ne cheama asistentele la monitorizare, si eu zic ca vreau sa fiu prima, sa nu mai astept, pentru ca aveam un acid de simteam ca imi urca tot stomacul in gura si numai puteam respira .....
Pe la 12 vin asistentelee in salon, ii zic sotului sa astepte afara, si ma dezbraca, ma intind in pat, si ma acopera cu un cearceaf, imi pun vreo 3 fluturasi, perfuzie, si imi pun sonda.....un pic neplacut ...si eu zic, asta inseamna ca eu sunt prima ?....da, si imi zic intr-o jumate de ora ajunge anestezistul si o sa incepem. Dupa ce pleaca asistentele , vine burtica cealalta, si imi zice ca pe ea au apucat-o durerile ....si merge la baie incontinuu ca simte ca ii curge, si nu se poate controla.....i se fisurasera membranele.
Pe la 13 vin asistentele, ma ajuta sa ma ridic, si mergem in sala de operatie...aveam emotii, nu stiam cum sa reactionez, asteptasem atat si acum imi era frica .......ajungem in sala....si ma urc pe masa. Vine un tanar mic si slab ma intreaba cum ma cheama, si imi zice ca el e medicul anestezist Eu ii zic ca sunt speriata ca anestezia nu o sa-si faca efectul, pentrru ca am mai avut 3 anestezii generale. Eu glumeste cu mine, si imi zice, ca ma leaga de masa si nu o sa pot misca, oricum nu scap .......ma pune sa sta in fund, cu picioarele departate si burtica intre picioare, cocosata. Simt o intepatura in coloana si o arsura usoara.....simt cum partea dreapta, si piciorul drept e foarte cald, si furnicaturi prin el, apoi si partea stanga, si incet incet nu le mai simteam deloc. M-au intins pe masa, si anestezistul punea o foarfeca pe piept, apoi pe burta, si apoi pe picioare.....pe piept o simteam rece, apoi pe burta si picioare nu o simteam deloc....incercam sa misc picioarul , dar era bustean...nu-l simteam deloc, nu raspundea la comenzi .....Si s-au apucat de treaba....mi-au pus paravan sa nu vad ce fac ei, si dupa cateva minute, am auzit un plansetttttJ ......gata, bebelina mea era afaraJ....si atunci a inceput chinul, au inceput medicii sa se agite, sa strige unul la altul, la asistente, medicul principal tot striga „am atonie”......eu habar nu aveam ce inseamna aia. Eu tot intrebam de fetita, daca e bine, cum e, sanatoasa?, si au venit si mi-au aratat ce-a mai frumoasa fetita din lume, era deja infasata ca un cocon, i-am vazut fata, mi-au lipit-o de fata mea, a fost minunat, am inceput sa plang..... deja nu imi mai pasa de ce se intampla, eram asa de fericita, fetita era sanatoasa, intreaga, si cea mai frumoasaJ.
Asistenta de la capul meu ce ma tinea de mana, ma incuraja, sa nu mai plang, ca se termina imediat, dar eu i-am zis ca plang de fericire.....si medicii se agitau in continuare, si am inceput sa simt o durere imensa in piept, ma apasa asa de tare de nu mai puteam respira, si un tremur incontrolabil in maini, asistenta ma strangea de mana, alte asistente imi puneau perfuzii si strangeau de punga sa curga lichidul mai repede, eu ziceam ca nu mai pot respira, ca ma apasa tare, asistenta zicea „rezista”. Doctorul tot le zicea la asistente sa urmareasca monitorul, si-mi zicea sa le zic daca ma simt ciudat. Apoi am inceput sa simt capul gol, si sa ametesc, i-am zis asistentei, si m-am uitat si eu pe monitor, si am vazut ca tensiunea mea era 80 cu 20, atunci doctorul le-a zis sa aduca un medicament, pe care nu l-au folosit niciodata. L-au adus si mi l-au injectat in fluturas, si imediat am inceput sa ma arda mameloanele, si sa simt furnicaturi in ele. I-am zis asistentei, ca simt mameloanele ciudat, si ea a zis ca e un efect al medicamentului primit. Durerea din pipt persista, ma apasau foarte tare, si eu le tot ziceam ca ma doare si nu pot respira. Medicul principal, se consulta cu medicul anestezist, si mi-au mai injectat inca ceva in fluturas, si continu imi puneau perfuzii pe care le strangeau sa curga mai repede. Eu aveam stari emotionale ciudate, radeam cand ma gandeam la fetita mea, ca e asa frumoasa si sanatoasa, apoi plangeam, nu stiu de ce, si asistenta imi tot zicea sa nu mai plang, sa ma linistesc. Apoi durerea din pipept a inceput sa treaca, medicul secundar a iesit din sala, si medicul principal a inceput sa ceara tot felul de ustensile, si cand am auzit ca cere ata, fir de nu stiu cat, m-am gandit ca gata, s-a terminat, ma coase. Dupa cateva minute l-am vazut pe medicul meu ca se aseaza in dreapta mea pe scaun, tot era transpirat, si plin de sange pe sortul ala ce-l avea pe el, si imi zicea ca tare l-am speriat, cum am reusit sa-i fac atonie? Si eu am zis „da ce e aia?” Si mi-a zis ca e o hemoragie a uterului. A vrut sa-mi scoata uterul, pentru ca nu reusea sa opreasca hemoragia, apoi cu ajutorul medicamentului cel nou, pe care nu-l folosisera inca s-a oprit, dar nu ii stiu exact inca efectele secundare, si arsurile din mameloane e unul din ele. Nu e sigur ca uterul e salvat, o sa vedem evolutia in continuare. Placenta a fost tare ciudata si urata, era lipita de uter, si cand a desprins-o s-a pornit hemoragia. Am pierdut aproximativ 3 litrii de sange, poate mai mult. M-au dus in salon, nu-mi venea sa cred ca nu mai am burta si mi se vad coastele cum stateam culcata. In salon a venit o asistenta cu medicul, isi comparau mainile lor cu a mea, eu eram alba ca varul, mi-au luat sange din brat, si l-au trimis pe sot la un laborator privat sa imi faca analiza la anemie. Mi-au pus iar perfuzii, si cand sotul a venit cu rezultatul mi-au dat 2 unitati de sange. Au vrut dupa 2 ore sa imi aduca fetita sa o alaptez, dar medicul nu i-a lasat, penrru ca nu stia efectele medicamentului respectiv, si asa ca doar dimineata urmatoare am alaptat.
Seara la 10 au venit asistentele, si m-au pus sa ma dau jos din pat, m-am plimbat 10 pasi prin salon, dar ameteam tare, din cauza lipsei de sange. Ce a fost mai greu a urmat de aici, pentru ca mi-au mai pus aproape inca 30 de perfuzii si in toate era oxitocina, care imi dadea si dureri de uter, si mi-a provocat si furia laptelui , foarte urata. Dar dureri la taietura, pot sa zic ca nu am avut mai deloc, cand ma ridicam, simteam doar un pic taietura, dar din a 2 zi puteam sa ma intorc fara probleme in pat, sa ma asez la baie, sau sa-mi ridic picioarele. Cel mai greu a fost sa stau cu perfuziile in maini, si sa nu pot sa imi indoi bratele sa alaptez cum trebuie si furia laptelui.
Acum la 5 saptamani de la cezariana ma simt ca noua, inca de la 3 saptamani mi-am reluat indatoririle de casa, si fac curat, mancare, tot tot ce faceam inainte, si vreau sa m apuc si de sport, dar nu am timpJ.
Asa ca va incurajez pe cele care va ganditi la cezariana, nu e asa de greu pe cat se zice, si taietura se vindeca, de nu o sa mai stii de ea. Sanatate multa tuturor
Multumesc pentru ca ne-ai spus povestea ta! Imi doresc sa devin mamica si ma gandesc cu groaza la momentul nasterii si la ce varianta voi alege...
__________________

„Pacea vine dinăuntrul tău, nu o căuta în afara ta.” Buddha
http://forum.slabute.ro/jurnale-slab...a99-11089.html
LOREDANA99, pentru a configura şi afişa ticker-ul tău, urmează paşii din noua secţiune tickere.
LOREDANA99, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Usor activ, este de 1801 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 1284 kcal/zi. Pentru a slăbi 4 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 768 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
  #30 (permalink)  
Vechi 04 nov 2012, 13:46:13
LOREDANA99's Avatar
(meniuri, evolutie)
Slăbuţă cunoscător, dedicatăSlăbuţă cunoscător, dedicată
Merite:
 
Data înregistrării: 16 nov 2011
Locaţie: Panciu, Romania
Vârsta: 35
Date: 168cm, 59.3kg
Mesaje: 10.522
Aprecieri acordate: 10.801
Am fost apreciat(a) de 8.288 ori in 5.264 mesaje
Implicit Re: Nasterea - Cum am nascut...

Fetelor...impresionant! dar nu sunt sigura ca mai vreau sa nasc
__________________

„Pacea vine dinăuntrul tău, nu o căuta în afara ta.” Buddha
http://forum.slabute.ro/jurnale-slab...a99-11089.html
LOREDANA99, pentru a configura şi afişa ticker-ul tău, urmează paşii din noua secţiune tickere.
LOREDANA99, necesarul caloric zilnic pentru a te menţine la greutatea actuală, la un nivel de activitate fizică Usor activ, este de 1801 kcal/zi. Pentru a slăbi 0.5kg/săptămână, ar trebui să mănânci aproximativ 1284 kcal/zi. Pentru a slăbi 4 kg/lună ar trebui să mănânci aproximativ 768 kcal/zi.
NOTĂ: Culorile înseamnă slăbit sănătos, înfometare, pericol pentru viaţă.
[Calculator calorii]
Răspuns cu citat
Urmatorii 2 membri au apreciat mesajul lui LOREDANA99:
azra (05 nov 2012), happygirldiana (04 nov 2012)
Răspunde

Informatii despre slabit
copil, epidurala, mama, mamici, maternitate, nastere

Opţiuni subiect

Reguli de postare
BB code este Pornit
emoticoanele sunt Pornit
Codul [IMG] este Pornit
Codul HTML este Oprit
Trackbacks are Oprit
Pingbacks are Oprit
Refbacks are Oprit
Nu poţi deschide subiecte noi
Nu poţi să răspunzi la mesaje
Poţi să publici ataşamente
Nu poţi să-ţi editezi mesajele

Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimul mesaj
Nasterea in spitalele din Romania lavinuta Dieta, Sportul si Sarcina 30 13 iul 2012 13:55:14
Am nevoie de indici cum sa ma descurc pe site galdeaelena Forum 17 02 feb 2011 10:44:39
Cum sa slabesc? am 90 de kg simonika18 Arhiva subiecte - Am intre 80 kg si 90 kg 78 16 dec 2010 10:11:11
Cum pot sa am un grafic cu greutatea? julia_B Calculator Nutritional 4 13 sep 2009 13:38:19
Cadou pentru un nou-nascut Slabuta Despre noi, ... femeile 9 09 aug 2009 23:34:08

Mesaje noi in forum de slabit Slabute.ro
 Mesajele slăbuţelor
Se încarcă mesajele...
Calculator calorii (clic aici)
Poziţionare:
Calculator nutriţionalFan Slăbuţe!Susţine Slăbuţe!Top SlăbuţeSlabute TV
Subiecte noi
Subiecte interesante
Ultimele articole