[meapasarica]

Miercuri am mers la control la Hanna, moasa mea, si chiar ii ziceam ei, ca uite, nu am nici o contractie, nici o durere, nimic. Tin minte ca m-am intors acasa si eram destul de dezamagita, vineri era termenul, 23 sept si eram deja sigura ca il depasim.

Seara m-am uitat la televizor si am tot simtit ca ma doare burta exact ca la menstra dar pentru ca am mai avut astfel de dureri nu le-am prea bagat in seama…nu erau foarte seriaose. Noaptea am tot simtit eu ca ma doare, dimineata pe la 4 am inceput sa ma duc la toaleta la pisu, destul de des. L-am trezit pe al meu si am inceput sa scriem pe hartiie durerile, cat de des vin. Aproape de ora 5 ma duc inapoi la toaleta si cand vin in pat simt ca imi curge ceva pe picioare, cald…s-a rupt apa…panica mare, al meu fugea in toate directiile sa caute prosoape, si stiu ca a si smuls suportul de prosoape din perete J)) io radeam de numa si cum radeam simteam cum curgea si mai multa apa.
Am sunat apoi la spital si au zis ca sa mergem la un control pe la 8 jumate dimineata, durerile nu erau regulate. Stres apoi prin casa, sa pregatimj totul, bagaje, ultimele detalii, etc. Al meu a transpirat fugind prin casa de a facut dus de doua ori pana am plecat. Asistenta la telefo imi spune sa intru la dus si sa stau cat mai mult sub apa calda, ma ajuta impotriva durerilor.Durerile erau detsul de puternice, imi amintesc ca nu am reusit sa ma imbrac singura ci a trebuit sa ma ajute al meu.
Pe la 7 jumate plecam la spital, avem aprox 70 de km pana acolo. Durerile sunt tot mai slabe in masina, noi doi radem si glumim J)) Ajungem la spital, acolo ne astepta o asistenta, ne primeste intr-o camera si imi da sa imi iau niste chiloti speciali pe mine si un absorbant imenss. Apoi imi ia temperatura, si imi cupleaza pe burta ca niste doze rotunde sa inregistreze durerile si bataile inimiii lui Viktor. Durerile mele incep sa fie tot mai slabe, parca nu mai aveam nimic, doar asa rar cate una. Asistenta zice ca durerile nu sunt destul de puternice si de regulate si asa ca ne trimite sa ne plimbam , sa mancam ceva mic dejun si apoi sa venim pe la ora 10, ca sa ma mai verifice. Inainte sa plec am imi da un aparat cu niste placutze cu vibratii pe care le lipesc pe burta si la spate…au ajutat ceva cu durerile, dar nu mare lucru. Ne da si o camera unde ne lasam bagajele si plecam sa mancam mic djun in spital la restaurant. Durerile devin din ce in ce mai slabe.
Ne intoarcem la maternitate si asistenta verifica durerile care erau aproape inexistente, ne injtreaba daca nu vrem sa mergem acasa, si noi zicem ca mai asteptam macar pana dupa amiaza . Se face timpul de pranz, merg cu al meu si mancam la un restaurant foarte fain, ne intoarcem la spital. Mai stam ceva si apoi ne hotaram sa plecam acasa. Dureri nu mai aveam acuma deloc.
Acasa nu ma mai durea nimic, doar curgea apa din cand in cand. Seara pe la zece incep durerile la modul cel mai serios, simteam ca lesin cat timp dura o durere, nici nu respiram parca. Desi facusem exercitii de respiratie, nu ma puteam controla sa nu respir repede repede incat aproape ameteam. Cronometram iarasi durerile, de data asta erau mai dese dar nu foarte regulate. Pe la 11 seara sunam din nou la spital, asistenta zice ca putem déjà sa plecam. Pe masina urlu de dureri, il strang pe al meu de ce apuc, de mana, de ceafa, de picior, orice e bun. Pana cand ajungem la spital iar incep durerile sa se rareasca…ma gandeam, doamne, nu se poate, iarasi facem asa, da copilu asta cand mai vine ?!!!!
La spital primim aceeasi camera ca mai devreme, ne instalam, ma cupleaza iarasi la aparate,durerile din nou neregulate, dezamagire mare Ldesi de data asta mult mult mai puternice. Asistenta aceasta ma invata cum sa respir si respir de fiecare data cand vine cate o durere impreuna cu al meu. Tanti asta imi zice ca mi-a pregatit cada cu apa calda si ca acolo trebuie sa stau cateva ore pentru ca imi mai trec durerile ori le mai accentueaza. Dupa asta incepe sa ma intrebe daca nu vreau sa imi faca acupunctura. Io zic, doamne fereste-ma de ac e, nu vreau sa ma intepe nimeni mai mult decat e nevoie.

Ne ducem la cada, lumanarele pe margina cazii, pahar cu suc pentru mine si cafea pentru al meu pregatite, haine de spital in care sa ma schimb si bineteles tanti cu acele dupa ea. Ma intreaba din noud aca nu ii dau voie sa ma intepe macar o singura data in cap. Io nu si nu…pana la urma ma bate si al meu la cap si zic da…acul mi l-a bagat in varful capului si cica ar trebui sa aiba efect de relaxare. Am si poza cu acul in cap J)efect zero la mine !!! Da m-a durut rau cand l-a bagat si daca cumva ma atingeam de el ma durea si mai rau. Pana la urma, dupa vreo jum de ora vine si mi-l scoate afara. Aveam niste dureri incredibile de fiecare data cand ma miscam, cand ieseam din cada ca sa ma duc la toaleta. Al meu mergea cu mine si la toa si ma ajuta cnad venea cate o durere, respiram impreuna. M-a ajutat chestia asta extraordinar de mult, nu as fi rezistat la dureri singura, mi se parea ca toata lumea dispare, asa rau ma durea. Ásistenta vine des si ma intreaba cum e, eu ii zic ca ma doare incredibil de rau, iar ea imi zice, stai blanda ca e numai inceputul. O sa fie mult, mult mi greu si mai rau, important e ca nu dureaza durerile o vesnicie, ci se termina cand vine prichindelu.

Pe la ora 2 noaptea renunt la cada, ma plictisisem si imi era tare somn. Ne mutam in camera, ma cupleaza din nou la aparate, de data asta sunt totusi durerile mai intense dar nu foarte regulate. Le vedeam pe monitor si cand erau pe la 16-17 nu era grav, cand ajungeau déjà la 20 atunci era serios. Al meu se uita la monitor si ne pregateam amandoi sa infruntam durerea. Ne punem fiecare in patul lui si al meu adoarme repede, eu raman de veghe, durerile vin tot mai tare. Vineri dimineata, nu mai stiu pe la cat, se schimba tura, alta moasa, asistenta, infirmiera si in sfarsit, ma controleaza vaginal…prima data de cand mi s-a rupt apa. Imi zice ca sunt deschisa 5 cm, veste buna JDecide moasa sa ma mute in sala de nasteri. Ne ducem acolo si al meu imi arata pe o tabla alba la intrare in camera ce frumos au scris : Bine ati venit, Anca si Stelian ! In sala de nasteri sunt cateva moase déjà, cred ca erau vreo 2-3, imi arata o minge mare pe care sa ma asez si sa ma misc pe ea inainte si inapoi si in lateral. Stelian sta in spatele meu pe un scaun si ma ajuta cu durerile. Una din asistente sau moase imi prezinta gazul acela pe care sa il inhalez dintr-o masca. Imi explica tehnica, trebuie sa incep sa il inhalez cat de adanc posibil si inainte sa vina durerea si repede repede chiar cand am durere. Gazul ala avea gust parca de plastic incins, naspa, mai ales ca parca ma ungea pe gat cu ceva. Incep sa respir gaz si simt cum incep sa ametesc si sa vorbesc tot in reluare, parca eram beata. Nu vad bine, nu ma pot misca decat foarte incet dar ajuta cat de cat cu durerea. Stelian se uita pe monitor, imi zice ca se pregateste o durere si eu incep sa inhalez. Mingea aceea pe care statea a facut miracole, se simtea asa de bine parca toata presiunea de la spate disparea. Din cauza gazului ma simteam asa de ametita si am vomat pe mine si pe minge…asa rusine mi-a fost dar asistentele au zis ca nu e nimic, si au inceput sa curete si sa dezinfecteze, sa ma schimbe pe mine de haine. Durerile erau insuportabile, astfel de dureri nu avusesem niciodata . incercam sa respir cu Stelian dar cand ajungeam la apogeul durerii urlam de cred ca m-a auzit tot etajul. Simteam nevoia sa urlu din rasputeri. Al meu ma tinea de mana in partea dreapta si in cealalta parte aveam o asistenta. Pe mingea aceea am stat pana m-am dilatat la 7-8 cm, nu mai stiu exact si apoi m-au pus in pat. Am stat mult pe partea dreapta ca asa ma simteam mai bine. Dupa ceva timp, nu imi mai amintesc cum au trecut orele din cauza gazului care ma tinea ametita bine, asistenta care venise in schimbul nou, Carina, imi recomanda epidurala… eu am zis ca orice numa sa ma ajute cu durerile ca nu mai rezist. Baga in mine Stelian numai sucuri dulci, de fructe etc. aveam nevoie de energie si de mancare nici nu vroiam sa aud. El nu s-a miscat de langa mine nici la toaleta cred, si nici el nu a mancat nimic toata ziua de vineri. Durerile erau insuportabile, am mai primit si morfina si tot felul de injectii, nici nu mai stiu nici eu exact. Adevarul e ca epidurala nu mi-a alinat durerile, erau la fel de intense . Simteam o nevoie incredibila de a impinge, de a scoate ceva afara, si ele nu ma lasau, imi ziceau sa respir repede repede cand simt ca imi vine sa imping. Urlam mereu si pe romaneste si pe suedeza ca nu mai rezist, nu mai pot sa ma ajute sa il scoata cumva . Déjà eraun camera cu noi cel putin 6 moase/asistente, ma controleaza candva dup-amiaza si imi zice ca sunt dilatata 10 cm dar ca Viktor mai are ceva pana sa coboare bine de tot , dar ca oricum se vede mult par negru. Carina imi explica ca faptul ca , contractiile nu sunt destul de puternice si ca e nevoie sa cheme doctorul sa il traga afar ape Viktor cu o ventuza cu vacuum (nu stiu cum ii zice pe romaneste). Vine doctorita, Sophia o chema, si imi explica ca urmeaza sa faca. Incearca o data, eu trebuie sa ajut si sa imping si nu reuseste, scapa ventuza de pe capul lui Viktor. Imi explica faptul ca baiatul este asezat cu capul intr-o parte, deci nu are fata indreptata in sus sau in jos, inspre coloana mea vertebrala, ci este in lateral si s-a blocat acolo. Cheama inca o doctorita, Madelaine, si incearca amandoua, dar de data asta este si o asistenta care se apasa cu toata puterea pe burta mea in timp ce eu impng si ele incearca sa traga. Durerea asta nu cred ca o uit vreoadata, este inimginabila. Scapa ventuza aceea si a doua oara, eu urlu sa incerce sa il scoata altfel ca nu mai rezist la durerea asta. Imi spune ca de data asta a scapat pentru ca mi-a prins si labiile si a tras cu ele cu tot, mi s-a facut un hematom dar nu s-a fisurat sau rupt nimic. Nu uit asistenta care ma tinea de mana in partea stanga, nu imi mai amintesc cum o chema dar m-a ajutat si incurajat enorm. A treia oara, si ultima, reusim sa il scoatem impreuna pe prichindel. Simt ca si cum s-a golit ceva din mine, mi-l pune pe piept, ma uit la el si nu simt nimic. Viktor e curatel, nu are decat ceva sange pe cap acolo unde l-au tras cu ventuza. Ma uit la Stelian si il intreb : Chiar e copilul nostru ???!!! Stelian plange cu lacrimi de crocodil, eu nu stiu exact ce sa fac, Viktor urla din rasputeri si eu ma uit la el dezorientata. Suna telefoanele, vb cu mama cu tata, dar nu sunt chiar constienta ce am spus. Carina incepe sa ma injecteze si sa ma coase, trei suturi interioare si 4 exterioare, imi explica, ca a fost nevoie sa ma taie destul de mult. Ma doare cand ma inteapa cu acul, urlu si imi mai da ceva injectii sa ma anestezieze. Peste cateva minute imi zice sa imping si iese placenta asa usor afara. Asistentele il intreaba pe al meu daca nu vrea sa taie cordonul si el zice ca nu, il tai eu in schimb, am si poza facuta. Cum a trecut apoi timpul nu mai stiu, De-abia seara pe la 8 a venit Carina si m-a intrebat daca poate sa il ia un pic pe Viktor sa il cantareasca si sa il controleze. Intre timp eu cu Stelian primim felicitari de la asistente, moase, doctorite. Asistenta care a stat mereu in stanga mea ma imbratiseaza si imi zice cat de curajoasa am fost si cat de mult am luptat, imi multumeste ca a putut fi alaturi de noi intr-un moment atat de frumos. Primim sandvisuri sucuri, cred ca si ceva sampanie fara alcool toate pe o tava frumos puse cu flori. Viktor e sanatos, intreg, totul e ok, primeste nota 10. Carina ma ajuta sa incep sa il alaptez dar nu prea merge, imi zice ca o sa fie probleme pentru ca am sfarcurile plate si el nu simte de ce sa traga dar ca o sa primesc mai mult ajutor la maternitate. Seara in jur de ora noua vine Carina si ma felicita si ea si imi zice ca pleac acasa si ca ne mutam dincolo la maternitate.
Viktor s-a nascut vinerea pe 23 sept exact pe data stabilita la ora 16.51. Daca nu reusea si a treia oara cu ventuza, trebuia sa imi faca cezariana de urgenta.

Déjà la maternitate e cu totul alta poveste. Asta in episodul urmator