[Laura]

Povestea unei cezariene, ca tot am vazut ca sunt multe viitoare mamici care sunt speriate de cezariene.....eu eram speriata de nastere normala, voiam cezariana inca de cand am stiut ca sunt insarcinata, apoi am avut placenta previa, si a trebuit ceazariana.....deci povestea mea:
Miercuri 29 august, ziua in care trebuia facuta cezariana. In spitalul respectiv nu este medic anestezist, asa ca vine medicul din alt spital, dar a intarziat pentru ca a avut o urgenta, la spitalul lui. Eu nu mancasem nimic de martea de la 18, si era ora 11 miercurea, si anestezistul nu mai venea. Mai era inca o burtica care era programata si ea la cezariana, si asteptam amandoua. Ne cheama asistentele la monitorizare, si eu zic ca vreau sa fiu prima, sa nu mai astept, pentru ca aveam un acid de simteam ca imi urca tot stomacul in gura si numai puteam respira .....
Pe la 12 vin asistentelee in salon, ii zic sotului sa astepte afara, si ma dezbraca, ma intind in pat, si ma acopera cu un cearceaf, imi pun vreo 3 fluturasi, perfuzie, si imi pun sonda.....un pic neplacut ...si eu zic, asta inseamna ca eu sunt prima ?....da, si imi zic intr-o jumate de ora ajunge anestezistul si o sa incepem. Dupa ce pleaca asistentele , vine burtica cealalta, si imi zice ca pe ea au apucat-o durerile ....si merge la baie incontinuu ca simte ca ii curge, si nu se poate controla.....i se fisurasera membranele.
Pe la 13 vin asistentele, ma ajuta sa ma ridic, si mergem in sala de operatie...aveam emotii, nu stiam cum sa reactionez, asteptasem atat si acum imi era frica .......ajungem in sala....si ma urc pe masa. Vine un tanar mic si slab ma intreaba cum ma cheama, si imi zice ca el e medicul anestezist Eu ii zic ca sunt speriata ca anestezia nu o sa-si faca efectul, pentrru ca am mai avut 3 anestezii generale. Eu glumeste cu mine, si imi zice, ca ma leaga de masa si nu o sa pot misca, oricum nu scap .......ma pune sa sta in fund, cu picioarele departate si burtica intre picioare, cocosata. Simt o intepatura in coloana si o arsura usoara.....simt cum partea dreapta, si piciorul drept e foarte cald, si furnicaturi prin el, apoi si partea stanga, si incet incet nu le mai simteam deloc. M-au intins pe masa, si anestezistul punea o foarfeca pe piept, apoi pe burta, si apoi pe picioare.....pe piept o simteam rece, apoi pe burta si picioare nu o simteam deloc....incercam sa misc picioarul , dar era bustean...nu-l simteam deloc, nu raspundea la comenzi .....Si s-au apucat de treaba....mi-au pus paravan sa nu vad ce fac ei, si dupa cateva minute, am auzit un plansetttttJ ......gata, bebelina mea era afaraJ....si atunci a inceput chinul, au inceput medicii sa se agite, sa strige unul la altul, la asistente, medicul principal tot striga „am atonie”......eu habar nu aveam ce inseamna aia. Eu tot intrebam de fetita, daca e bine, cum e, sanatoasa?, si au venit si mi-au aratat ce-a mai frumoasa fetita din lume, era deja infasata ca un cocon, i-am vazut fata, mi-au lipit-o de fata mea, a fost minunat, am inceput sa plang..... deja nu imi mai pasa de ce se intampla, eram asa de fericita, fetita era sanatoasa, intreaga, si cea mai frumoasaJ.
Asistenta de la capul meu ce ma tinea de mana, ma incuraja, sa nu mai plang, ca se termina imediat, dar eu i-am zis ca plang de fericire.....si medicii se agitau in continuare, si am inceput sa simt o durere imensa in piept, ma apasa asa de tare de nu mai puteam respira, si un tremur incontrolabil in maini, asistenta ma strangea de mana, alte asistente imi puneau perfuzii si strangeau de punga sa curga lichidul mai repede, eu ziceam ca nu mai pot respira, ca ma apasa tare, asistenta zicea „rezista”. Doctorul tot le zicea la asistente sa urmareasca monitorul, si-mi zicea sa le zic daca ma simt ciudat. Apoi am inceput sa simt capul gol, si sa ametesc, i-am zis asistentei, si m-am uitat si eu pe monitor, si am vazut ca tensiunea mea era 80 cu 20, atunci doctorul le-a zis sa aduca un medicament, pe care nu l-au folosit niciodata. L-au adus si mi l-au injectat in fluturas, si imediat am inceput sa ma arda mameloanele, si sa simt furnicaturi in ele. I-am zis asistentei, ca simt mameloanele ciudat, si ea a zis ca e un efect al medicamentului primit. Durerea din pipt persista, ma apasau foarte tare, si eu le tot ziceam ca ma doare si nu pot respira. Medicul principal, se consulta cu medicul anestezist, si mi-au mai injectat inca ceva in fluturas, si continu imi puneau perfuzii pe care le strangeau sa curga mai repede. Eu aveam stari emotionale ciudate, radeam cand ma gandeam la fetita mea, ca e asa frumoasa si sanatoasa, apoi plangeam, nu stiu de ce, si asistenta imi tot zicea sa nu mai plang, sa ma linistesc. Apoi durerea din pipept a inceput sa treaca, medicul secundar a iesit din sala, si medicul principal a inceput sa ceara tot felul de ustensile, si cand am auzit ca cere ata, fir de nu stiu cat, m-am gandit ca gata, s-a terminat, ma coase. Dupa cateva minute l-am vazut pe medicul meu ca se aseaza in dreapta mea pe scaun, tot era transpirat, si plin de sange pe sortul ala ce-l avea pe el, si imi zicea ca tare l-am speriat, cum am reusit sa-i fac atonie? Si eu am zis „da ce e aia?” Si mi-a zis ca e o hemoragie a uterului. A vrut sa-mi scoata uterul, pentru ca nu reusea sa opreasca hemoragia, apoi cu ajutorul medicamentului cel nou, pe care nu-l folosisera inca s-a oprit, dar nu ii stiu exact inca efectele secundare, si arsurile din mameloane e unul din ele. Nu e sigur ca uterul e salvat, o sa vedem evolutia in continuare. Placenta a fost tare ciudata si urata, era lipita de uter, si cand a desprins-o s-a pornit hemoragia. Am pierdut aproximativ 3 litrii de sange, poate mai mult. M-au dus in salon, nu-mi venea sa cred ca nu mai am burta si mi se vad coastele cum stateam culcata. In salon a venit o asistenta cu medicul, isi comparau mainile lor cu a mea, eu eram alba ca varul, mi-au luat sange din brat, si l-au trimis pe sot la un laborator privat sa imi faca analiza la anemie. Mi-au pus iar perfuzii, si cand sotul a venit cu rezultatul mi-au dat 2 unitati de sange. Au vrut dupa 2 ore sa imi aduca fetita sa o alaptez, dar medicul nu i-a lasat, penrru ca nu stia efectele medicamentului respectiv, si asa ca doar dimineata urmatoare am alaptat.
Seara la 10 au venit asistentele, si m-au pus sa ma dau jos din pat, m-am plimbat 10 pasi prin salon, dar ameteam tare, din cauza lipsei de sange. Ce a fost mai greu a urmat de aici, pentru ca mi-au mai pus aproape inca 30 de perfuzii si in toate era oxitocina, care imi dadea si dureri de uter, si mi-a provocat si furia laptelui , foarte urata. Dar dureri la taietura, pot sa zic ca nu am avut mai deloc, cand ma ridicam, simteam doar un pic taietura, dar din a 2 zi puteam sa ma intorc fara probleme in pat, sa ma asez la baie, sau sa-mi ridic picioarele. Cel mai greu a fost sa stau cu perfuziile in maini, si sa nu pot sa imi indoi bratele sa alaptez cum trebuie si furia laptelui.
Acum la 5 saptamani de la cezariana ma simt ca noua, inca de la 3 saptamani mi-am reluat indatoririle de casa, si fac curat, mancare, tot tot ce faceam inainte, si vreau sa m apuc si de sport, dar nu am timpJ.
Asa ca va incurajez pe cele care va ganditi la cezariana, nu e asa de greu pe cat se zice, si taietura se vindeca, de nu o sa mai stii de ea. Sanatate multa tuturor