Îți mulțumesc pentru răspuns și susținere!
Păi îmi vin tâmpenii d-alea în cap, la modul "acum îmi permit
", cănd de fapt nu îmi permit deloc..
Sport nuu prea fac
Scuza mea e că nu prea am intimitate, rar prind o cameră libera în casă. Mai fac din când în când 15min pt brațe de la Tracy Anderson, că am o problema cu brațele mele de la un timp, chiar dacă adevarata problemă îmi sunt picioarele(suna pară).
Efortul zilnic e echivalent cu o oră de mers pe jos rapid(drumul până la școală și înapoi) si efortul depus la școală, câteva etaje urcate de la parter până la sala de curs. De mâncat dulciuri la școala m-am dezobișnuit, că am ocupație - mai mă ține de vorbă o colegă, mai fac o temă- dar când vin acasă mă scap așa... Pot să renunț, au fost perioade în care am renunțat și n-am avut probleme(bine, am acumulat ceva frustrări), doar că la un momentdat nu mai găsesc motiv să continui.. parcă mă chinui în zadar și mă supăr pe mine, mă frustrez și mă răsfăț..răsfăț.
Hmm..cam asta e cu obiceiul meu alimentar. Nu am un apetit prea mare, rar simt foame. Mesele mele sunt mai mult pe sistem nervos-compulsiv: mănânc pentru că știu că nu am voie, nu pentru că îmi place extraordinar, ca o agonie de a-mi face pe plac, de a-mi bucura papilele și a scăpa de limitări. Nici nu știu cum am ajuns în halul ăsta, din disperarea mea pentru slăbire și diete. Cu 4 ani în urmă eram o firavă puștoaică de 45 de kg. Acum am ajuns în cealaltă extremă și -mai rău- nu mă mai pot descurca singura cu propriul corp. Mi-e rușine, dar a trebuit să cer ajutorul, căci singură am dat greș.