Citat:
Anterior postat de miras
poate ca erorile in spitale in romania sunt mai multe si sunt tratate cu nepasare. eu zic sa nu te lasi, sa cauti sprijin si sa te impui ca exemplu, cu siguranta sunt multe alte persoane care sunt in aceeasi situatie ca si tine, cauta i, sunt sigura ca exista asociatii de pacienti care au suferit din cauza tratamentelor in spitale sau din cauza superficialitatii medicilor din romania. .
|
Nu stiu ce sa comentez la chestia asta. Sa ajungi sa faci asociatia pacientilor care au scapat totusi cu viata? Asociatia pietonior care au fost calcati pe verde? Asociatia femeilor abuzate de sotii lor si tinute numai in suturi? Asociatia copiilor batuti cu sange rece de parintii lor? Si asa mai departe. Ar trebui pentru asta ca legea sa fie respectata, ca majoritatea judecatorilor sa fie corecti, sa nu fie politizat nimic, sa nu mearga cu spaga, sa fie respectate amenzile, sa se faca puscarie pentru orice mic furt, sa se afle peste tot oameni absolut normali, civilizati, cu bun simt. Sau daca nu peste tot, macar majoritatea sa fie cu bun simt, fara tzoape, fata mitocani, fara ghiogari, fara furtisaguri mici, fara agresivitate si neciopliti.
Normal e sa-si vada fiecare de treaba la locul lui, unde l-a pus Dumnezeu si sa fie om, nu animal. Asta se invata din familie, apoi in scoala, prin exemplul personal al parintilor, rudelor, vecinilor, ce vezi la tv, ce citesti in carti si asa mai departe. Ca se se miste ceva in Romania, trebuie ca fiecare om sa-si vada de treaba lui. Atat.
...
Cand am fost ultima data in Ro, in 2005, eram intr-o zi in trafic cu masina, sotul la volan. Si stateam la stop, absolut normal, nimic deosebit. Undeva in centrul Bucurestiului. Ei...a inceput unul in spatele nostru sa clacsoneze ca dementul. Absolut ca istericul, ziceai ca e posedat. In rest, liniste si pace. Cald, foarte cald, praf, trafic...stresul pe tip probabil cat casa.
Barbata-miu a stat foarte calm in continuare si am inceput sa comentam, de ce o clacsona in haaaalul asta nesanatosul asta? Pur si simplu nu se mai oprea, vroia sa ne miscam chiar si numai 1 mm. da' nu aveam unde. Si oricum toti stateau pe loc. Era un blocaj total, cum de multe ori se intampla.
La un moment dat a iesit din masina nebunul si a inceput sa injure, absolut ordinar. Ceva de genul de ce nu ne miscam in fata, noi adica, masina noastra. A stat barbata-miu ce a stat poate 1 minut in timp ce ala urla facand efectiv spume la gura. Scotea din el tot jegul pe gura, ce-i venea asa...era absolut halucinant. Probabil ca in ziua aia uitase sa-si ia pastilele, calmantele, nu stiu ce anume. Femei prin jur, batrane, tinere, copii mici traversau strada...toti se uitau absolut siderati la descreierat.
Si l-am vazut pe barbata-miu ca se apleaca ia o manivela enorma de pe jos si iese din masina. Am incremenit subit. Acum inchipuie-ti sotul meu, este spre 1,90 cm. muschi compacti, spate lat, figura de killer (de soldat SS), cu manivela in mana si fata impasibila. Nu mai tin minte ce i-a zis omului dar atata tin minte ca l-a injurat numai o data...ceva ce nu am mai auzit niciodata, ceva ingrozitor (a facut armata cu puscariasi si ciobani fiindca asa faceau cei cu rude in strainatate si sotul meu are ambii parinti neromani deci ...era dusmanul de clasa). A intrat ala in masina instantaneu si s-a inverzit la fata. Tremura chilotul pe el de frica. Dupa aia a fost liniste, si am mai stat nu stiu cat in trafic pana s-a miscat totul.
Din ziua aia sotului meu i s-a taiat de Ro. Si mie dealtfel. Nu pot sa zic ca nu mi-e dor de rude si amici, de locurile copilariei mele dar nu mai rezist psihic intr-o lume in care predomina descreieratii scapati din padure. Nu vreau sa ajung sa umblu cu manivela dupa mine, cu pistolul in poseta si alte chestii ca in vestul salbatic. Mi-e sila sa dau spaga la gradi pentru doamna, la functionara agramata de la ghiseu cu unghiile lungi cu sclipici precum o vrajitoare care e mereu in pauza de...ciorba mancata din borcan, la asistenta medicala fara pic de inima din spital, la medicul sictirit, la preotul care pretinde ca sa-mi ingroape mortul, nu pot sa ma mai cert cu soferul de taxi care nu da drumul la aparat, cu taranul din piata care ma fura la cantar, cu chelnerul care-mi umfla de 6 ori pretul la mamaliga cu branza comandata...sperand sa fiu neatenta.
I-am dat mamei mele un cercel din aur, foarte dragut sub forma de fluture, cu pietre etc. sa mi-l faca medalion la un bijutier in Bucuresti. Si dupa ce i-a furat (racait efectiv) tot aurul de pe cercel...a pretins ca nu era din aur ci doar suflat si ca nu se poate face medalion din el. Bine, era suflat...da' ce &^#$@+ ai avut de ai simtit nevoia sa-mi furi rahatul de aur de pe el? Nici un gram macar. Cateva puncte. Si a fost foarte senin, i-a dat mamei cercelul inapoi si mama a plecat si l-a lasat in nebuloasa lui de animal preistoric sa-si continue viata de tata de familie, sot, viitor bunic, vecin, votant etc. Imi imaginez satisfactia mareata pe care a avut-o la ideea ca uite iar i-a mers cu ciupeala, un pic azi, un pic maine...eheeei, ce le-a tras el clapa la fraieri. Si-a fericit si el ziua aia cumva, limbricul.
Nu am mai avut ce sa fac cu cercelul, era terminat, tzandari asa ca l-am aruncat sa nu-l mai vad.