Stii ca ai dreptate? Eu inainte nu eram asa, in relatia anterioara, pentru ca aveam un barbat slab langa mine trebuia sa iau eu mauer decizii. Dar in relatia din care tocmai am iesit, tot timpul m-am gandit la el inainte sa ma gandesc la mine: intram intr-un supermarket, mai intai puneam in cos ce stiam ca-i place lui si abia apoi ce aveam eu nevoie, faceam rezervare la un restaurant, ma gandeam unde si-ar dori el sa mance...si tot asa, desi eu nu sunt deloc o fire slaba, dar eram fericita sa stiu ca facem lucruri care-i fac placere.
Dar s-ar parea ca nu este atitudinea gresita.
Totusi in relatia asta nu am fost ingradita cu nimic, nu pot sa zic ca erau lucruri pe care nu aveam voie sa le fac asa ca le voi face acum, dar...daca stau bine sa ma gandesc, as putea sa fac mai multe lucruri pentru mine: sa ma duc mai des la cosmetica, unde acum pt ca nu ma astepata nimeni acasa pot sta cu orele, sa ies in cluburi mai des, sa-mi renovez pe gustul meu apartamentul meu cel dragutz in care nici nu am apucat sa stau d ecand l-am cumparat si acum pot sa-l fac asa cum visez
sa ies mai des cu prietenele mele....
Dar din pacate, unori simt nevoia sa sun pe cineva, nu pe oricine, ci pe un el....ieri eram in aeroport si intarzia avionul, toata lumea isi suna partenerii de viata sa-i anunte acest lucru, numai eu nu am scos telefonul din geanta.
Sunt sigura ca exista numeroase avantaje si in a fi singura/singur, macar o perioada din viata, doar ca eu toata viata am fost in relatii (de obicei lungi) si nu am apucat sa experimentez aceasta senzatie si imi e foarte greu acum, ca trebuie sa ma obisnuiesc.
Oricum un lucru e clar, sunt tanara si merit sa experimentez si lucruri noi si sa ma distrez
, doar ca vreau sa ies din starea asta...
Astazi se implineste o saptamana de cand ne-am despartit si poate as trece mult mai usor peste acest sfarsit de relatie daca as stii motivul pentru care s-a intamplat asta, dar ma roade atat de tare ca nu stiu, ma intreb mereu"de ce"? oare am fost eu de vina?, am fost prea puternica pentru el, avea nevoie de cineva pe care sa o conduca?, oare s-a speriat ca deja devenise o relatie prea serioasa si i-ar fi fost teama de urmatorul pas? oare nu ma mai iubeste sau a gasit pe altcineva?, ar fi atat de simplu daca as stii....
Dar chiar trebuie sa fiu puternica sa incerc sa nu ma mai gandesc la asta, pana la urma si daca aflu....oricum nu se pune problema sa ne mai impacam si asa imi fac rau doar mie, iar nu am putut sa dorm toata noptea, deja de o saptamana functionez doar cu 3 cafele pe zi, eu care beam o cafea la jumatate de an..., vad ca tot slabesc, tot organizmul meu nu este foarte ok de la atata oboseala si stres....trebuie sa-mi revin cumva.
Sper astazi sa reusesc sa ma mut, poate asa ma mai linistesc. De fapt eu de o sapt m-am mutat de la el la prietene (ca tiganu cu cortu), deoarece eu am un apartament care este inchiriat si pana se muta chiriasii mei si mai renovez si mobilez apartamentul meu cel dragutz, trebuie sa-mi gasesc ceva cu chirie pentru 2-3 luni, pana acum nimic, dar azi sper sa am noroc, maine sa ma duc acolo sa-mi strang tot si sa stiu ca m-am mutat si sa ma linistesc, sa-mi pot vedea de viata, ca si asa am enorm de mult de munca la birou si nu vreau sa nu mai fac fata din cauza acestor probleme personale.
Asa ca sa-mi tineti pumnii azi!