Am si o problema...nu e grava, dar e a mea ...
Am nevoie de cat mai multe sfaturi
Sotului meu ii place fotbalul si l-am lasat sa se duca 1 data/sapt...mai intalnea baieti...facea miscare...iesea si el din casa
.Dar acuma nu ii mai ajunge 1 data/ sapt si vrea de 2 ori/ sapt.
Mie imi era greu si 1 data/ sapt ca dura mult pana se pregatea, mergea mai repede sa stea la 1 suc inainte, apoi fotbalul, apioi 1 suc dupa, ca trebe,apoi venea facea dus... si uite asa...pentru 1 ora de fotbal, eram singura de la 8 la11
.Dar l-am lasat,ca sa fie fericit.
Si acum simt ca ma apuca toate...ca daca vrea de 2 ori...o sa fiu singura si luni si miercuri.Iar luni e mai devreme...cea ce
inseamna ca luni d la 7 la 10 as sta singura si ar trebui sa ii fac si baie singura la micuta.Si asa stam putin impreuna...ca mereu are treaba,mai ales acuma cu iarba si nu vreau sa stam si mai putin.
Un alt dezavantaj e ca in aproape 10 ani, mereu am hotarat mpreuna
si acuma a zis ca el va merge fie ca il las sau nu
Si de la anturajul de la fotbal, nu poate invata nimic bun, sunt doar burlaci...care umbla din" floare in floare ", care nu au responsabilitati,chefuiesc,iesiri noaptea,discoteci.De multe ori dupa fotbal venea cu idei ca " sa iesim in discoteca " si eu eram rupta de obosela sau mai rau" sa iasa el singur cu baietii vineri seara in oras"
Nu pot sa accept sa mearga de 2 ori, asta mi-ar face rau si mie si relatiei
noastre.Si nu stiu cum sa fac, sa il conving sa renunte la idee, fara sa ne certam urat.
Ce sa fac? Cum sa il conving? Nu vreau sa iasa scandal, certuri...
...dar nu il pot lasa.Asa va incepe mereu sa decida de unul singur, ce are chef...Of,
barbatii astia
Si ca sa vedeti inca o chestie, eu mereu am sacrificat bugetul familiei ca fie el fericit...adica pe mine ma face mai fericita sa il
las pe el sa isi ia ceva c ii place si sa stiu ca fericit, decat sa imi cumpar eu.Si uite asa el are ma multe haine ca mine, are pantofi speciali de pescuit ( desi a pescuit doar de 2 ori), are pantofi de fotbal si multe altele.Eu cand eram in facultate, dramuiam banii primiti de la parinti( si erau suma fixa,exact cat sa ne ajunga ptr intretinere si mancare) ca sa strang bani ca sa poata face el scoala lui de soferi, iar Bucuresti, in timp ce sora mea isi lua haine...eu ii luam lui
hanorace si bluze, chiar daca mie nu ii mai ramaneau banuti.Doamne ce indragostita eram...
Cateodata imi pare rau ca sunt genul de femeie care mereu se sacrifica pentru cei dragi.As vrea sa fiu mai egoista, dar nu pot.Nu sta in firea mea.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea...dar nu stiu ce sa fac