[laurra]

Anterior postat de quarc

Nu cred ca prietenia are a face cu faptul ca e virtuala. Faptul ca se leaga prin intermediul unui calculator este un amanunt insignifiant.
Cred ca adevaratul liant este interesul comun pe termen lung.

Ma uit la sala. Vin incepatori cu prejudecati si temeri - o sa rada de mine, nu am indemnare, nu stiu nimic - si constata ca nimanui nu ii pasa daca e gras sau slab daca se impiedica sau cine stie ce gargauni. O sa priveasca pe cei avansati cu ochii mari si o sa isi faca cine stie ce idei. Se apropie de unul doi, care il invata bazele si deja se simte mai sigur pe sine. Cu timpul ajunge sa lucreze cu fiecare din club si constata ca nu sunt reci si ca ascund mai multe decat si-ar fi putut imagina. Isi da seama ca nu il ignorau pentru ca era prost sau pentru ca era gras sau ce isi imagina el. Nu il bagau in seama pentru ca fiecare este pentru sine si cand lucram pentu sine cu altcineva trebuie sa fim in armonie caci altfel se poate invata. Armonia nu se poate crea daca nu esti atent numai la celalat si la sine. Dureaza pana inveti sa intri in armonie cu celalat, cu unii te simti mai bine, cu altii nu atat de bine, dar cu toti trebuie sa treci de un anumit nivel de cunoastere. Se creaza perechi si nu am intalnit pana acum antipatii ci doar diverse niveluri de simpatie. Trebuie sa lucrezi si cu cei care nu iti sunt atat de simpatici pentru ca ei stapanesc mai bine unele tehnici si ei te cauta pentru ca stapanesti alte tehnici. Suntem aici pentru multa vreme, toti vrem sa invatam si facem concesii ca sa progresam.

Ma uit la linia de start la curse de 5k. Cursa e scurta, orgoliul este mare, foarte putine prietenii se leaga aici, toti se grabesc. Eventualele legaturi s-au legat in timpul antrenamentului.

Ma uit la lina de start de la maraton. Foarte putine antipatii, putine dar puternice. Majoritatea se inteleg bine din prima. Discuta, fac schimb de experienta si se creaza grupuri care rezista lejer pana pe la km 35. Lumea se intelege altfel cand efortul depus e lung, orgoliile sunt imense si aici doar ca oftica ca X a alergat mai repede decat tine nu este indreptata catre cel care te-a depasit ci catre sine ca nu te-ai putut antrena corespunzator, mai ales ca ai vorbit cu X si ti-a povestit cum s-a antrenat, ce a mancat; nu te poti supara pe un prieten, chit ca l-ai cunoscut acum trei ore.

Suntem animale de haita si cautam companie printre cei cu nebunii similare. Probabilitatea ca o prietenie sa reziste zic ca depinde de nebunie, nu de calea pe care s-au intalnit nebunii.

Abia acum imi dau seama ca prin acest subiect eu de fapt imi exprimam fobia ,teama de a ma lasa descoperita de ceilalti,cum ai spus si tu mi-era frica sa nu ma judece lumea sau ca nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor.Cred ca toata viata m-am confruntat cu aceasta problema(mi-era teama sa spun ceva ca nu cumva sa fiu inteleasa gresit ,sau consideram ca parerile mele nu sunt asa de interesante ca ale celorlalti)