[m1rela]

Aly,am citit intamplarea trista si nedorita prin care ai trecut ,ma doare sufletul rau de tot ,mai ales ca si eu am trecut prin aceasta nenorocire cu fratele meu,cand avea 6 ani.Eu aveam atunci 18 ani .Aceeasi criza urata a facut si el ,care ne-a speriat de moarte pe toti.El deja avea limba pe gat cand a ajuns la spital,dar au reusit sa i-o scoata...ca acum nu mai era printre noi.Si de-atunci a inceput calvarul ptr. noi .Investigatii peste investigatii,spitalele din Bucuresti la rand,tomograf,rezonante facute la cap,internari peste internari.Taica-miu dormea in masina la poarta spitalului ca nu-si mai permitea si hoteluri prin Bucuresti si nici rude nu aveam acolo.La el s-a dovedit a fi un inceput de epilepsie pe care o controleaza prin medicamente de 18 ani,dar ce e mai grav este ca are si o portiune de creier care nu mai functioneaza si cateodata ii amorteste gura si mana pe partea dreapta.Isi pierde cunostinta cateva secunde ,dar isi revine.Acum are 24 de ani si ii este foarte greu...social vorbind.Nu are o prietena ,nu cred ca o sa se insoare vreodata si ii este foarte greu.Dar ani la rand (chiar si acum, dupa atatia ani) eu nu pot sa scot din minte aceea zi si imaginea lui zbatandu-se si chinuindu-se .Sunt si eu mama si te inteleg perfect ,mai ales ca e vorba de copilul tau,pe care l-ai dorit,l-ai ingrijit atat de bine si deodata sa se intample o nenorocire ca asta care sa-ti bulverseze toata viata,tot universul pe care il creaseti impreuna.Acum am inteles de ce ai fost la analize atunci la Cluj .Nu pot decat sa va doresc sanatate cat cuprinde ,analize bune si o viata linistita cu ajutorul bunului Dumnezeu .