Anterior postat de Justinne (Post 210081)

Si stiti ce am observat? Spun asta pentru ca poate unele dintre voi va incadrati in ceea ce spun mai jos si nu vreau sa o simtiti pe pielea voastra.
Multe dintre noi suntem dependente de ciocolata ( am citit aici unele "simptome" si la alte fete, deci nu sunt singura). Pana sa ajung in spital din cauza lor (sigur de la porcariile pe care le mancam mi-am pierdut fierea, de la altceva, nu fac atat de repede pietre - am doar 21 de ani), eram dependenta de ciocolata. In sensul ca daca TRECEA o zi fara sa mananc macar o bucatica sau ceva dulce ambalat frumos (placintele nu se incadreaza aici), deveneam foarte stresata, nimeni nu se mai putea intelege cu mine, tipam des, si aveam si dureri de cap :| deci, nu era doar o dependenta psihica, ci una adevarata!!
Nu degeaba facultatea de psihologie a incadrat ciocolata la droguri. Cand am auzi asta prima oara, am ras sarcastic si am zis ca imi scot diploma de la ei.
Am mers pe principiul ala manelist si total nociv "frate, MIE!!! nu mi se intampla mie NIMIC... nu are cum. Or patii altii, mai slabi, nu eu!"... Nici macar o data nu mi-am pus problema "ba da mai, EU o sa o patesc. A patit-o un amic, a patit-o un vecin, o voi pati cu siguranta si eu pentru ca nu am nimic in plus. Si daca continui asa, voi mari numarul din statisticile deceselor inainte de termen"... dar eu eram prea ocupata sa mananc si gustul dulce al ciocolatii ma baga intr-o stare de relaxare, suficient incat sa nu mai imi fac probleme despre durerile pe care le avuseesm cu 3 zile inainte...

Dupa ce m-am internat in spital (m-a dus mama ca eu ziceam in capu' meu ca ma fac bine si acasa :( ) imi amintesc testele pe care mi le-au facut medicii, niste teste atat de nasoale incat cand IN SFRSIT ajunsesem pe masa de operatie, anestezista m-a intrebat daca mi-e frica si, spre surprinderea mea, nu aveam emotii deloc, abia asteptam sa se termina, atat de nasoale fusesera testele dinainte la care eram supusa.

Acum ma uit la ciocolatelele din frigider, nu mai ma atrag nici macar 1%, nu mai mi-e pofta de ele. COLA... bea frate-miu cu tona, nu mai imi e pofta deloc nici de asa ceva.
Am mancat ieri o feliuta de sunca si am constatat ca de fapt e foarte naspa. Cartofii prajiti sunt moartea pentru sanatate, nici astia nu ma mai atrag, de fapt, cartofii nu ii mai mananc de niciun fel. Poate copti, foarte rar.
Cartofi prajiti nu am mai mancat de 3 luni si pentru mine nu mai exista, credeti-ma sunt foarte mandra de asta, inainte sa dau de site-ul asta mancam aproape zilnic (stiam ca prajelile sucks, dar acum stiu si de ce:) ).

Stiti ceva fetelor? Am constatat ca am fost foarte prostuta ca ziceam "mie imi palce ce mananc, cat o duc, aia e... " si sunt convinsa ca multe gandesc asa, pentru ca nu e usor sa fugi de un mod de viata cu care ai fost obisnuit. Din pacate la mine a mers, dar invatatura a fost una foarte dureroasa, care are urmari pe tot restul vietii... Atat mi-a terbuit ca sa inteleg, in sfarsit ca mancarea sanatoasa e, poate cel mai important lucru de care trebuie sa avem grija.
Corpul se poate adapta foarte usor la mediul exterior, chiar si la un mediu foarte poluat. Rezista.Insa, la lucrurile pe care le lagam in el, este foarte sensibil.
Am auzit foarte des "nu mai manca asta ca nu e sanatos" si desi stiam ce inseamna asta, nu procesam informatia suficient. Acum stiu ca nesanatos = spitale, bisturiu, endoscopii, teste cu risc de deces, perfuzii, medicamente, dureri, etc...
Sanatate fetele si aveti grija ce papati.

Am vazut un documentar EXTRAORDINAR, numit FAT HEAD ( e din 2009 ), nu stiu daca l-a vazut cineva, dar pe mine m-a cam socat de ce am vazut acolo! Daca sunteti interesate, revin cu detalii.