Re: Jurnalul Paulei
 

Ieri dupa luni de zile am avut prima data senzatia de satietate. O farfurie de mancare, 350 de grame au reusit sa umple golul pe care-l credeam ca e imposibil de umplut, parca era o gaura neagra, indiferent cat bagam ... mai intra.
Azi nu m-am mai urcat pe cantar, astept ziua de luni.
Am sa fac niste copanele la cuptor, o ciorba bogata in zarzavaturi si bucurata cu niste bors si cam atat.

PS - Roxana, si eu lucrez de curand intr-o gradinita si sunt pe partea de administrare, nu predau. Nu stiu daca sunt chiar in masura sa dau sfaturi, dar daca pot cu cea mai mare placere.

Re: Jurnalul Paulei
 

Mersi mult Paula ...eu sunt foarte mancacioasa de fel,dar din cauza ca niciodata nu mi pot cumpara hainutele ce mi le doresc ,in special pantalonii ,blugii ...am decis sa incerc sa scap de kg astea,ma lupt cu ele de vreo 5 ani dar sper ca acum sa scap de ele DEFINITIV .
Sunt sigura ca vei reusi de data aceasta ,iti doresti mult prea mult si daca ai si ambitie ,ai gasit cheia succesului !

Re: Jurnalul Paulei
 

Hmmm delicios ...mi ai facut pofta ,azi sper sa am timp sa mi fac si eu o ciorbita de pui sau o supa de varza .
Eu fac practica 2 zile pe saptamana la o gradinita (parctica este mai mult sa ma ajute sa invat mai bine suedeza ,sa ma integrez ,sa am contact cu persooane suedeze si poate cu timpul chiar sa devina meseria mea de viitor) .Saptamana trecuta am fost prima zi cu profa mea de practica la gradinita si am stat cca 2 ore sa vad cum este,mi se pare adorabil sa lucrez cu copii,sa ma joc cu ei ...pana la urma si eu sunt un copil mare :D

Re: Jurnalul Paulei
 

Re: Jurnalul Paulei
 

:) Ce frumoase sunt florile, merci mvthebest. Iti doresc si eu tie sa fi iubita, si sa fi sanatoasa sa te bucuri de fiecare clipa.
Multa bafta in continuare cu ultimele 7 kg.

Roxana :) si mie imi place sa lucrez cu copii, eu am inceput din decembrie, cand mi s-a oferit am strambat din nas, m-am uitat crucis... si cu o uimire totala tot intrebam, ce sa fac eu acolo, ultima data cand m-am ocupat de copii a fost acum 14 ani, si erau nepotii mei si acum m-au luat cu un cap in inaltime, il luasem pe "NU" in brate, nu ma pricep, nu stiu.... atunci au zis pe administrativ... la prima petrecere cand au aparut copii am facut febra musculara si mi-am adus aminte toate jocurile din copilarie. M-au impresionat cand i-am vazut cat de usor vb intre ei si ce repede se imprietenesc, m-au uimit aducandu-mi aminte ce puri ne nastem :) si cat de mult ne prostim pe parcurs.
De atunci ma implic si la cursuri, sunt pe langa ei si ei pe langa mine, se tine ca boabele de pastaie cu manutele lor mici de mijlocul meu si nu se lasa :)
Si ma bucur ca am acceptat.
Cu copii totul pare mai usor :)
Iti doresc sa iti gasesti locul printre ei ... si sa ne regasim curand mai slabe
Te imbratisez

Re: Jurnalul Paulei
 

paulla ce mai faci? Cum te simti?
:-*

Re: Jurnalul Paulei
 

Buna dimineata :)
Draga Aida, ma simt bine... as vrea sa zic minunat :) dar e doar bine.

Sa recapitulez ce mi s-a intamplat pana acum.
M-am inscris pe 27 ianuarie aici, aveam 98 de kg, am facut ce am facut si am ajuns la 100.
Aveam:
Bust (cm) 115; Talie (cm) 108; Şolduri (cm) 115. Le scriu aici sa nu uit de unde am pornit dat fiind faptul ca am de gand pe parcurs sa le modific.
Pe 8 februarie am stat pe site ore in sir citind jurnale, citind povesti si cumva cumva mi-am regasit dorinta de a slabi, motivatia si puterea necesara si iata-ma.
In dimineata asta am 97,5 Kg. E foarte bine! Sunt constienta ca acum elimin apa, toxine. Dupa o vreme voi elimina grasimea frageda si proaspata pusa in ultimele 6 luni astea sunt cam 18 kg, iar dupa... grasimea mai veche pusa acum un an.
Abia astept sa vina primavara/vara cu verdeturi si fructe de sezon :) si cu haine usoare si colorate.
De joi ma duc la sauna o zi / saptamana. De cand m-am ingrasat nu m-am mai dus... si ce bine-mi era.
De la 90 de kg am sa incep sa alerg. Deocamdata sunt prea grea si pt mers. Vineri m-am tot invartit prin gradinita dupa copii, am tot urcat si coborat scarile :)) am facut febra musculara. Piciorusele mele stiu ele ce cara un procent de 50% in plus din greutatea normala :)
Ah... sa va spun! M-a lasat spatele sa dorm, cele 2,5 kg cred ca erau cireasa de pe tort. Acum il simt vag ca o amintire... sa nu mai fac.
O noua saptamana, o noua caramida.

Va imbratisez cu drag si va urez sa fiti slabute

Re: Jurnalul Paulei
 

Azi imi e foame, o foame ciudata... am ajuns acasa am mancat ciorbita de perisoare, si tot ma chinuie, am baut un pahar mare de ceai cu lapte si parca m-a mai lasat.
Poate ca nu e un moment bun sa mananc fructe daca e sa ma iau dupa Monti si dupa SB. Poate mai am nevoie de timp sa se stabilizeze glicemia.
Sau poate sunt suparata din cauza ca am primit doar jumatate din banii pe care ma asteptam sa-i primesc :) si subconstientul si-a adus aminte ca noi pana de curand bune sau rele le sarbatoaream mancand :)))
Dar nu ma las, deocamdata mi-a mai trecut, e seara si azi noapte am dormit prost si poate am sa ma culc devreme si-o sa-mi treaca.
Ce bucurie ca sunt cu voi....

Re: Jurnalul Paulei
 

De azi fac altfel :) am citit o carte postata pe aici pe forum si mi-a placut si am inteles ce a scris acolo.
Deci... de astazi mananc dimineata fructe (acolo zice sa renunt la cafeaua de dimineata, am sa o fac de sapatamana viitoare, pe rand), la pranz am sa-mi mananc musli cu iaurt si seara am sa mananc carnita, ciorbite, etc.
Azi am 97 de kg :) sunt foarte mandra de mine.
Va pup si va imbratisez.

Re: Jurnalul Paulei
 

Ehei :) m-am tot documentat astazi si... sunt obez gradul I si raman asa pana la 87 de kg.
10 kg, ce mai carare, dar ce bine trebuie sa fie :) sa alerg dupa autobuz, sa-l prind... si sa nu fac ca un cazan sub presiune :)) sau ca o locomotiva cu aburi :)) cum am facut azi, de-mi venea sa ma las de respirat si nimic altceva.
Abia astept sa incep sa alerg :) sa-mi fie greu dimineata, sa trag de mine, sa-mi dau 1000 de motive pentru care nu pot face astazi asta :)).
Ieri m-am luptat, da ce m-am mai luptat cu mintea mea. Necredincioasa si parsiva imi zicea :
- ce daca mancam si noi azi o prajiturica, una mica... uite, o amandina! Nu are nimic, maine poti sa mananci mai putin si nici nu se simte...
Eu... ma ocupam cu diverse :) si incercam sa o ignor ... am facut un mare ceai negru sa-mi calmez stomacul sa ma lase...
Mintea: ... da pune draga o lingurita de zahar, una mica, mica, n-o sa se simta... deloc, dar ce gustos o sa fie ceaiul, ce-o fi o lingurita de zahar la o saptamana, adu-ti aminte ca inainte mancam in fiecare zi. Deci acum o lingurita mica mica e ca si cand n-ar fi...
Iar eu am indoit cu ciuda ceaiul cu lapte ca sa-i mai indulcesc gustul, l-am baut incet ... si aproape am scapat :)
Si a venit EL :) incarcat cu bunatati pentru mine ... m-a facut sa plang duminica, sanki de ziua indragostitilor, ghimpele vinovatiei i se infipsese... si sa ma impace :) a actionat unde stia ca tzine fara gres, MANCAREA, bucuria si tristetea, munca si odihna, scopul si rostul vietii mele de mai bine de jumatate de an incoace, MANCAREA, ceva bun si trece :)))
L-am laudat, am apreciat, am cazut pe spate de uimire :) dar n-am pus gura, nu-nu :)
Mi-a gatit el cu manutza lui pestele pe care, intre noi fie vorba, abia astept sa vina cina sa-l servesc.
Si uite asa a mai trecut o zi.....