Anterior postat de mika_me
(Post 1410828)
Neata!!!!!!
Bine Rozi, cu nerabdare astept sa imi scrii reteta:)
Da...am facut gimnastica de la 4 ani pana la 9 ani jumatate. Ba chiar am fost la Deva in clasa 1 si a 2a...la gimnastica de performanta. A fost o perioada grea atunci. Dar m a si modelat, asa, ca la armata. La 7 ani jumatate stiam ce inseamna ordinea, disciplina...si imi spalam singura lenjeria si sosetelele:). Restul hainelor aveau pe ele cusute numele meu. Le duceam la spalatorie. Pe ai mei ii vedeam o data la 2 luni. Lucrau amandoi...si niciodata nu veneau impreuna...de fapt ce vorbesc??Tata n a venit niciodata in vizita...venea mama insotita de cineva..ori de o matusa, ori de o verisoara...ori pur si simplu singura. Facea o zi intreaga pe drum cu trenul. Mi aduc aminte ca lucra la o fabrica de zahar pe arunci (unde se faceau bomboane..ciocolata etc) si de fiecare data cand venea era sarbatoare la mine in camera ca mi aducea bombonele, napolitane. Stateam in camera cu alte 7 fete(4 din acelasi oras..care fusesera cu mine la gimnastica la clubul copiilor)..si evident ca imparteam de fiecare data cand primeam ceva. Aveai posibilitatea, ca parinte, sa ramai o noapte sau doua intr o camera separata cu copilul tau la internat, daca voiai...dar mama n a ramas niciodata. Nu avea cum. Tot timpul i am reprosat asta, pentru ca nu intelegeam de ce altii pot si ea nu. Era serviciul de asa natura, deja era mult faptul ca lipsea doua zile.
De regula venea dimineata (la inceput a fost greu, asa ca au venit cam la 2 saptamani, dupa care la o luna, dupa care la 2...era dificil si scump...un salariu se ducea pe fundul meu:()...si ieseam in oras...asta insemna ca ori mergeam intr un parculet din apropiere, ori urcam la Cetatea Devei...si luam pranzul impreuna (pachetel adus de ea)..Apoi poate mai luam o inghetata de prin oras si cam asta era. Dupa amiaza pleca.
Le scriam scrisori alor mei:). Vorbeam la telefon o data pe saptamana (nu era cu telefoane mobile si tablete pe atunci)..Sunau ei si mi amintesc cum se striga pe atunci pe holuri numele persoane cautate la telefon :" Xyz la telefoooon".
Cea mai trista intamplare a fost ca m am imbolnavit si nu i a anuntat nimeni pe ai mei. Intr o dimineata cand doamna pedagog...cea intepata (ca erau doua...una mai afurisita asa-sau cel putin asa o percepeam noi-a carei nume nu l retin si un draguta tare, doamna Dalia-pana si numele o ajuta:)) .).a deschis usa, si ne a aprins lumina si ne a dat "buna dimineata" (ca asa se proceda- la 6.30 se dadea trezirea: ) am simtit ceva in neregula. Ma durea capul si efectiv vedeam dublu. Aveam stare de ameteli. Cu toate astea...am continuat sa mi fac rutina zilnica...am facut patul, am mers la baie, m am imbracat si am mers la masa. Nu mai vedeam dublu dar in continuare nu ma simteam bine. Fetele mi au spus la masa ca sunt rosie la fata, ca nu arat ok si sa merg la infirmerie. M au internat. Mi au descoperit pneumonie. Aproape o luna am stat internata. N a fost asa aiurea primele 2 saptamani ca mai erau si alte fete, o fata chiar din Maramures, Ancuta o chema....era foarte fasneata...canta...organiza showuri:)).facea atmosfera .Dar la un moment dat am ramas eu cu o alta fata..care nu prea vorbea si am intrat intr o oarecare stare de depresie. Nu aveai televizor acolo (nici in camin n aveam, decat jos la intrare intr o sala asemanatoare unei receptii)..si nu ti ramanea decat fie sa conversezi cu cine mai era cu tine.. fie sa te uiti pe pereti...sau pe geam...la lumea care trecea pe strada. Era iarna...si ma uitam pe fereastra. Au fost zile intregi in care am plans...ma simteam singura...Voiam sa vina mama...Si mama a venit. A mers la camin...a intrat in camera si nu m a gasit..le a intrebat pe prietenele mele unde sunt si de la ele a aflat ca sunt internata de 2 saptamani la infirmerie. Cand am vazut o a fost cel mai frumos, dar cand a plecat a fost cel mai greu pentru ca pentru prima data mi am dorit sa ma ia cu ea acasa. Am facut foame deseori cat am stat internata..pentru ca eu nu mancam o gramada de chestii...gen lactate. Meniul nu era fff diversificat..si ne aduceau lapte la micul dejun cu feliute de paine si unt cu dulceata si mancam o felie cu dulceata..la pranz supe..iar seara se intampla sa ne mai aduca macaroane cu branza. .nu mancam Erau insa zile in care nimic din ce se gatea nu era pe placul meu si preferam sa nu mananc...La fiecare saptamana aveam vizita doctorului sau ma rog...la cateva zile...si innebuneam cand vedeam ca ma consulta...ma asculta la plamani si spunea.."nu, inca nu e bine...mai ramai"...
Cu toate momentele fericite si mai putin nefericite..cand ai mei au decis sa ma ia de acolo...eu nu voiam sa merg acasa.. Le am zis ca eu vreau sa raman acolo in continuare. Mai crescusem un pic..ma obisnuisem cu acel stil de viata. Dar...pe de alta parte, cred ca a fost bine ce au facut...timpul zboara si ar fi fost trist sa cresc printre straini si nu in sanul familiei.
Offf, Rozi...scuze...am povestit...de nu m am mai oprit..dar mi am amintit de acea perioada si...am simtit sa impartasesc cu tine/cu voi o particica din viata mea de copil:)
Da, asa este...si deocamdata merge:)
Buna Aness...exact, postura...iar treaba cu incordatul e ceva firesc...e un automatism..si nu e ca la pozat la competitii.Ma bucur ca mai e cineva ca mine pe aici:)
In alta ordine de idei...imi place sa povestesc:)...sa fiu cursiva...cat se poate:)
Exact!:)
|
