Pana sa ajung in Bucuresti, am fost o fata slaba, fara celulita sau grasime pe abdomen, de multe ri invidiata de colegele de scoala. Invidiata nu pentru frumusete sau popularitate (nici pe departe), ci pentru ca puteam manca orice, oricat, la orice ora, fara sa ma ingras un gram. Nu aveam nevoie de sport pt a-mitonifia abdomenul deoarece era perfect plat. Cum am mai zis, asta se intampla pana in 19 ani.
Totusi, cand ma intreb ce s-a intamplat, imi vin in cap idei mai mult sau mai putin valabile. Imi aduc aminte cand, pe la 17 ani, am facut 2 luni de fitness, desi nu era necesar. Cu siguranta nu acesta este motivul ingrasarii mele ulterioare, dar cred ca a fost un punct de plecare. Cred ca atunci mi-am obisnuit organismul cu efortul fizic sustinut (faceam cate o ora pe zi, in fiecare zi). Multumita de rezultate (intarirea musculaturii), dupa am renuntat. Si astfel am acumulat dupa 2 kg. Oricum nu se cunosteau.
Apoi a urmat facultatea, mancatul dezordonat, sarirea micului dejun, bulversarea somnului, statul pana tarziu la calculator, mersul cu mijloacele de transport (inainte mergeam peste tot pe jos), fast-foodurile si chipsurile, covrigeii, etc. Daca am intrat la faculatate cu 58 de kg, am iesit dupa 4 ani cu 66 de kg. Pot sa zic ca nici acum nu aratam rau, doar un pic mai bine facuta. Toti imi ziceau ca sunt bine asa, dar sa nu mai pun. In timp, am avut perioade in care am slabit sau in care m-am ingrasat, dar niciodata mai mult de 66 de kg si niciodata sub 60.
Apoi a urmat nunta, cu un pic de efort ajunsesem la 62. La mine kg nu prea se vad deoarece scheletele meu e robust iar oasele atarna greu. Daca vedeti pozele, eu la 62 de kg si 1.70m sunt slaba, am doar un pic de burta.
Si dupa a urmat necazul: LUPUS. Diagnostic crud, dar cu care m-am impacat. Si am inceput si tratamentul cu cortizon, insa in doze acceptabile. Cand credeam ca sunt pe drumul cel bun, aflu ca mi-a afectat rinichii si trebuie sa iau 5 ori mai mult cortizon decat inainte. Si inca ceva, m-am mutat in Italia. Mancare buna, dulciuri multe si sare. Si asa am ajuns la 72 de kg. Stiu ca pe de o de o parte sunt umflata din cauza ca am mancat sare, combinatia cu cortizon fiind devastatoare. Dar sigur marea parte e din cauza proastelor obiceiuri alimentare.
De la 1 martie m-am hotarat. Imi schimb stilul de viata. Si asta include, dieta Montignac, fara a ma infometa, dupa 7 seara doar fructe, 15 min de mers pe jos pe zi plus inca minim 10 min de fitness.
Acum sunt inca in faza de studiere a dietei. Mananc sanatos, am respectat in mare ora ultimei mese, am facut putin sport aproape in fiecare zi. Singurul dulce permis: ciocolata amara cu min 60% cacao. Sunt multumita de mine in proportie de 80%.
Am slabit 2 kg saptamana asta, dar de maine vreu sa fiu si mai disciplinata. Scopul meu nu este sa slabesc rapid, sunt multumita si daca dau josun kg. pe luna, ideea e sa continui, sa adopt un stil de viata sanatos. Asta ma va ajuta sa lup sicu lupusul, iar daca reusesc, poate scap de cortizon, ceea ce e minunat.
Cam asta e ceea ce vroiam sa iti scriu, draga jurnalule. O sa maiadaug pe parcurs. Si sper intotdeauna sa fie de bine.
In rest, va pup pe voi toate, curajoaselor si tineti-o tot asa, sau mai bine. Spor
