[Extasssy]

Am descoperit familia „Slăbuțe”, din greșeală, în primăvara lui 2009, când butonam și searchuiam Gogule-ul după încă o dietă minune care speram să fie sfârșitul luptei mele cu kilogramele - 100 de kg la numai 23 de ani. Și în schimb… v-am găsit pe voi, familia Slăbuțelor, și asta mi-a schimbat viața... pentru un timp.

De la voi am învățat o multitudine de lucruri despre slăbire și sănătate. Cu voi am râs și plâns, cu voi am sărbătorit fiecare realizare și sprijinindu-mă de voi m-am ridicat după fiecare eșec. Mi-ați fost colegi de suferință, umere calde și moi pe care să plâng, mentori și îndrumători… prieteni.

Și a fost minunat – până când viața și-a băgat coada, iar eu am lăsat lenea și delăsarea să își reia locurile de cinste.

Am renunțat. La dietă, la sport, la viața sănătoasă, la voi… la mine. Am redevenit omul căreia în aparență nu-i păsa de felul în care arăta, de cât de sănătoasă sau nu era și totul numai pentru satisfacția de moment a unei mese îmbelșugate și total nesănătoase. Adevărul era că îmi era rușine de mine, cu mine și pentru mine.

Îmi era atât de rușine, încât la un moment dat am început să evit să mă mai privesc în oglindă. Uneori mă întreb dacă, pusă fiind să-mi realizez autoportretul (nu că am talentul pentru așa ceva), aș mai știi cum arăt. Cine știe...

Au fost și perioade în care aș fi vrut să revin, perioade în care, pentru un scurt timp, mi-am dorit să fiu iar „slăbuța” care am fost o dată, dar nu am făcut-o. Mereu era ceva ce-mi distrăgea atenția de la țelul momentan de a slăbi din nou, iar întoarcerea la forum nici nu intra în discuție. Eram prea departe de ceea ce fusesem pe vremea când eram activă pe forum și îmi era efectiv rușine și frică de momentul în care aveam să dau iar cu ochii cu voi (metaforic vorbind).

Și așa au trecut anii…în nepăsare, indiferentă, sedentarism și kilograme.

Acum, la 27 de ani (aproape 28) am realizat cât de jos am ajuns. Sănătatea îmi este poate mai șubredă ca niciodată; greutatea, care din fericire nu a mai urcat la trei cifre, mă apasă mai greu ca niciodată (până și la 100kg mă simțeam mai ușoară); de felul în care arăt nici nu vreau să mai vorbesc, iar viața mea per ansamblu e un dezastru.

VIAȚA MEA
ARE NEVOIE URGENTĂ
DE SCHIMBĂRI DRASTICE

Și le-am început (într-o altă postare o să vă spun mai multe).

Dar de astăzi, din acest moment – 06.12.13 ora 15:50 – o să încep să încerc să redevin „slăbuța” care am fost, în speranța că, într-o zi, voi ajunge „slăbuța” la care am visat toată viața. De astăzi, revin acolo unde am reușit nu de mult să îmi schimb viața în mai bine și unde știu că o voi putea face din nou: în sânul familiei „slăbuțelor”.

___________________________________________

Pentru cei care nu-și amintesc sau nu m-au cunoscut în zilele mele de slăbuțoforumit:

Bună ziua „slăbuțe”și „slăbuți”,

Numele meu este Anca sau Extasssy, am 27 de ani și începând din acest moment am revenit printre voi, toți cei care vă luptați cu kilogramele în plus sau pur și simplu vă doriți o viață mai sănătoasă, pentru a reîncepe lupta cu mine însumi în redobândirea sănătății.
Povestea „slăbuței” care am fost o găsiți în paginile fostului meu jurnal Jurnalul unei reusite - Extasssy alias Anca. Aici vă voi spune povestea „grăsuței” care am fost în ultimii ani și a „slăbuței” ce sper să devin de acum încolo.

Vă pup și vă mai aștept,
Anca