[VAmedeea]

Sunt o slabuta cu vechime pe forum, am aproape un an de cand ma chinui sa ajung unde vreau.
Si de fiecare data cand am ajuns pe aproape, am stricat tot.
Dar de azi incep din nou, de data asta hotarata sa nu ma mai opresc, sa nu mai las pe nimeni (nici macar pe mine) si nimic sa ma saboteze.
Motivatia: Voi fi nasa pe 17 iulie. Vreau sa arat bine, sa fiu slaba, sa fiu frumoasa si sa incap in orice rochie mi-ar face cu ochiul.

Despre mine ce as mai putea sa spun?
Doar ca sunt bolnava de lupus si ca de mai bine de 2 ani fac tratament cu cortizon. In viata de zi cu zi am tot felul de restrictii impuse de boala asa ca o dieta care sa ma ingradeasca nu as putea sub nici o forma sa tin. Toate revenirile la proastele obiceiuri au fost doar revoltari. Asta e raspunsul la limitele ce mi se impun, se pare ca am o problema cu regulile si devin fructrata daca trebuie sa le respect timp indelungat.

Ce imi impune boala:
- pe plan alimentar: renuntarea la sare (si tot ceea ce contine sare) si o mare atentie la aditivii, colorantii si conservantii din alimente.
- pe plan personal: sa nu ma imbolnavesc, sa nu fac vaccinuri de nici un fel, sa nu fac copii, sa nu fac avort, sa nu folosesc anticonceptionale, sa nu iau medicamente (altele decat cele incluse in tratament) fara o informare in prealabil, sa nu stau la soare sau sa ies din casa (decat acoperita si data cu creme de protectie cu 50+ factor de protectie) si probabil ca mai sunt dar nu mi le amintesc eu pe toate.

Stiu, lista e lunga, si atunci cand mai vine si cate o mica depresie, nemultumire, tristete, frustrare sau pur si simplu un puseu al bolii, e f. usor sa cedez. Si atunci renunt la ce imi e mai la indemana, dieta.

Zilele acestea sunt in plina criza a bolii, a revenit de ceva timp, dar de cateva zile isi face de cap. Cum?
De data asta m-am umflat ingrozitor. Am luat 12 kg. in 10 zile, sunt pe zi ce trece mai rotunda, ma doare si pilea de la cat de intinsa a ajuns. E de prisos sa spun ca arat monstruos, om niste picioare ingrozitoare, o burta de gravida, etc. Si asta in cateva zile. Stiu ca e apa, dar disconfortul meu nu dispare, din contra, nici papucii nu imi mai vin, nimic nu imi mai vine, si toate ca sa imi aduca aminte ca nu trebuie sa ma bucur, ca trebuie sa fiu mereu atenta, ca boala e acolo si va ataca mereu pe neasteptate, in cele mai bune momente.

Cred ca de asta se si numeste asa: LUPUS. Toata lumea se teme de lup.
Singurul lucru de care sunt bucuroasa e ca pana acum nu am avut nici o manifestare cutanata, nu roseata pe fata, bube, pete sau alte chestii. Cum ar spune cineva, sunt ca un mar mare, frumos pe dinafara si gaunos pe dinauntru. La exterior par perfect normala, cea mai sanatoasa persoana, puternica, cu un fizic destul de bine facut. In interior, Dumnezeu cu mila. Analizele lunare tin evidenta.

Si, deoarece sunt in plin puseu, azi dimineata aveam nu mai putin de 73 de kg. Asta ar fi punstul de plecare. Daca ne gandim ca daca de revelion aveam aprox 61 de kg., diferenta nu e deloc neglijabila.
De aici pornesc, si la minim 58 as vrea sa ajung. Ideal ar fi acel 55 setat pe ticker, dar nici 58 nu ma nemultumeste.
Asa ca sunt cu forte noi, hotarata, decisa.
Va pup!