Buna fetelor,
Mai am putin si fac o luna de cand sunt in grupul viitoarelor slabute, asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa postez si eu un jurnal, nu?
Sper ca veti avea rabdare sa cititi, caci e o poveste destul de lunga , asa ca luati-va cafeluta si veniti mai aproape.
De cand ma stiu am fost un copil bolnavicios, drept urmare parintii ma rasfatau cum stiau ei mai bine , adica cu multe dulciuri si bunatati. Inca de atunci am invatat sa "pap" tot din farfurie.
Inca de cand am mers la scoala eram cea mai inalta din clasa, deci nu se vedeau kilogramele in plus. Problema a inceput abia prin generala cand toate colegele isi facusera prieteni, numai eu nu. La vremea respectiva consideram pur si simplu ca sunt urata, nicidecum grasa.
Abia in clasa a X-a m-am hotarat sa tin dieta, cand m-am cantarit pentru prima data dupa mult timp ( aveam 75 kg la 1,66 inaltime).
Dar, cum pe vremea aceea nu prea existau site-uri cu sfaturi utile de slabit, m-am apucat sa tin o cura mai mult de infometare ( cu orez fiert , salata de varza , oua fierte), acum daca ar fi sa calculez, nu cred ca depaseam 400 calorii/zi.
Partea buna a fost ca am inceput sa merg la sala de 3 ori pe saptamana, asa ca am reusit sa slabesc 5 kilograme intr-o luna. M-am simtit super dupa aceea, pentru ca intr-adevar se cunostea .
A venit iarna, am mai pus 1-2 kilograme, primavara am mai dat jos, iar la inceputul verii , cand aveam 68 kg, m-am hotarat ca vreau sa vad cum mi-ar sta "slabuta". Tin minte si acum ca m-am despartit de o colega la inceputul vacantei de vara ( care atunci era de 3 luni, eh, ce vremuri...
si i-am zis ca ne vedem la toamna, mai slabe.
Zis si facut: am inceput sa tin o dieta f drastica, vreo o luna am tinut un fel de regim disociat , dar f drastic, cu 3 oua fierte+ 3 rosii / zi si nimic altceva decat apa /ceai verde , sau 3 iaurturi , sau branza cu rosii toata ziua, sau supa cu galuste toata ziua. Avantajul era ca , in vacanta fiind, puteam dormi foarte mult, si dormeam...de foame. Acum sigur n-as mai putea sa ma infometez in halul ala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca daca de ex. dormeam dupa-amiaza pana la 6, nu mai luam cina..
Aveam bineinteles stari de rau, eram palida si cu cearcane, dar ce mai conta cand hainele deveneau tot mai largi, nu-i asa?
In a doua luna am inceput sa tin o dieta bazata doar pe fructe si lactate in care mancam din 2 in 2 ore , cate un iaurt, mar, pepene verde,etc. Doar duminica mancam niste carne de pui fiarta.
Si uite asa a trecut si aproape de sfarsitul vacantei m-am intalnit cu colega de care va povesteam si care nu m-a recunoscut....
Intr-adevar eram de nerecunoscut, blugii de "dinainte" ii dadeam jos de pe mine fara sa-i deschei la capse...nici nu-mi puteam inchipui cum de-mi venisera vreoadata stramti.
Bineinteles, cand a inceput scoala am fost evenimentul verii, toata lumea ma lauda, sa nu va mai povestesc de baietasii de la bloc care inainte ma numisera "balena" ( si, ce-i mai trist , aveau dreptate, saracii) si acum salivau dupa mine.
De atunci au trecut 10 ani, perioada in care am oscilat de 61-62 kg iarna si pana la 54 vara , din fericire n-am mai ajuns la 75 ( si sper sa nu mai ajung, nu de alta, dar una e sa slabesti la 18 ani, alta e la 28...).
Abia anul trecut am reusit sa-mi iau cantar , era imediat dupa Sarbatori si aveam 67, cam mult, asa ca mi-am propus sa slabesc, dar de obicei dieta mea tinea de luni-miercuri, apoi imi venea pofta de cine stie ce si adio dieta! Mai jos de 63 n-am mai reusit sa ajung din nefericire, si cred ca voi fi cea mai fericita cand cantarul meu va arata o greutate care sa inceapa cu 5...
Dar de anul asta am spus ...gata! Daca am putut sa slabesc de fiecare data cand mi-am dorit , inseamna ca voi putea si acum. Si vreau sa va spun ca pentru mine conteaza foarte mult sprijinul vostru , sa stiu ca , desi nu suntem fizic aproape, sunteti alaturi de mine si ma sprijiniti si sper ca la vara sa nu mai fie nevoie sa-mi trag burta cand intru in apa, la mare.
Va pup si va doresc mult succes!
