Am hotărât să scriu despre această minune a medicinii…
Am încercat-o şi pe “pielea” mea, adică pe ochii mei.
Sunt foarte mulţumită de rezultatele operaţiei. Aveam probleme mari cu vederea, a început să-mi scadă încă de pe la 15 ani şi tot aşa încet, încet am ajuns pe la 22 de ani să văd doar 30 %.
Sincer, m-am hotărât cu multă greutate la această intervenţie, întrucât nu eram sigură că este într-adevăr “safe”, cred că cel mai mult mi-a fost frică de faptul că nu voi mai vedea după operaţie. Mama a fost cea care m-a convins, şi practic, mi-a inspirat încrederea că totul va fi bine şi am şansa să văd 100% din nou.
S-a întâmplat într-o vară, am trecut testele de care era nevoie pentru operaţie, şi cu multă frică în suflet m-am trezit pe masa de operaţie.
Totul s-a întâmplat foarte rapid, mi s-au administrat nişte picături înainte de operaţie, şi ce s-a întâmplat după aceea am aflat din video pe care l-am postat aici, ai doar senzaţii în timpul operaţiei, mici dureri, dar foarte nesemnificative, trebuie să fii foarte receptiv la comenzile chirurgului, care a lucrat excepţional, îi mulţumesc foarte mult.
Procedura în sine a durat vreo 45 de minute, partea cea mai grea a fost după intervenţie, când trebuia cu orice preţ să ţii ochii deschişi, chiar dacă ei erau daţi cu nu ştiu ce soluţie ce îţi îngreuna deschiderea lor.
A fost haios, pentru că mama a fost tot timpul alături, şi din nerăbdarea ei de a afla dacă totul a fost ok, mă întreba la fiecare 10 minute, dacă mi-a revenit vederea.
Nu prea ai cum să îţi dai seama imediat, abia la o oră după, când mi-au dat voie să plec acasă, mi-am testat vederea, şi spre uimirea mea vedeam extrem de departe şi clar.
Mi-a lipsit lucrul acesta mulţi ani, nu vedeam nimic ce depăşea perimetrul nasului meu
, şi acum eram din nou cu ochii sănătoşi.
Am înţeles cât de important este să vezi, nu îmi imaginez cum pot trăi oamenii orbi, să nu vezi lumina zilei, să nu îţi vezi oamenii dragi, e greu…
O lună după operaţie eşti obligat să porţi ochelari de soare cât mai întunecaţi, absolut peste tot, doar când dormi nu e nevoie, plus nişte picături.
Ce pot să spun acum după toate cele trăite, este că trebuie să ne protejăm vederea, să fim atenţi cu ochii noştri, să nu-i suprasolicităm, pentru că nu-i nimic mai frumos decât să poţi să vezi lumea în care trăieşti.