[nicoleta30]

da asa este o sa-l iubesti, mirosi, mangai si nu te vei satura niciodata. Vei tremura la fiecare impresie ca ceva nu e in regula nici nu-ti va mai trebui altceva pana nu vei vedea ca este bine, dar zambetul lui iti va fi cea mai buna rasplata si-ti va lua oboseala cu mana.
Faptul ca ceva asa fragil va depinde de tine cere un mare sacrificiu(si nu zic lucruri mari cand zic sacrificiu, daca vrei sa-l cresti ca lumea- nu ca la carte- ci cu dragoste grija si bun simt) caci timpul acordat tie intr-o zi va fi numarat in minute. Eu nu-mi dadeam seama de aspectul asta decat la vreo doua saptamani cand ceream ajutorul de la mama sau de la soacra mea sa stea 2-3 ore cu bebele ca sa dorm. Atat.

Nu e ca nu se ofera nimeni sa aiba grija de copil o sa vezi ca bunicii sunt dispusi mai mult decat te astepti(cica isi iubesc nepotii mai mult decat copii, toti bunicii pe care i-am intrebat asta ca si curiozitate mi-au confirmat si chiar intarit ideea asta), dar vei avea impresia ca nimeni nu poate avea grija de bebel tau asa cu o faci tu< Si fie vorba intre noi asa si este. Asta ca un glimpse into the future din experienta mea.
te sfatuiesc sa pui pe primul loc instinctul tau indiferent de cum se uita ceilalti la tine- mama knows best se aplica din plin.