[deadcountess]

Cred ca prima data trebuie sa accepte ca are o problema, si ca are nevoie de ajutorul unui psiholog. Degeaba ii da nutritionistul 100 de diete daca ea se vede grasa si ii este frica sa manance.

@Coco Eu n-am spus ca tu ai fi plina de prejudecati, era vorba de mentalitatea din Romania in general.
Da, si faptul ca multi nu fac diferenta intre psiholog si psihiatru este o problema.

Dar a spune ca "specialist=orice binevoitor care a citit cateva carti" mi se pare cel putin ciudat.

Omul nu trebuie sa astepte sa aiba problema grava o trauma in urma unui abuz sexual, depresie care dureaza ani de zile etc (apropo de confuzie, pt treburi de genul astea ai nevoie de psihiatru, ai nevoie si de medicatie, iar psihologul nu e in masura sa-ti de asa ceva), poti avea momente cand simti ca nu faci fata stresului sau problemelor zilnice si atunci psihologul poate fi de ajutor. Chestia cu familia e relativa, familia nu ti-o alegi si nici nu le poti impune sa te ajute daca nu au chef, in schimb sa mergi la psiholog e decizia TA. "Degeaba ai psiholog daca nu ai sustinerea familiei. de psiholog te poti lipsi, de familie ba!" Dupa teoria asta cei care sunt orfani sau departe de familie nu mai au nici o sansa, nu?

P.S. nu suntem chiar asa off topic, pt ca lumea trebuie sa priceapa ca anorexia, bulimia, mancatul compulsiv, etc. sunt niste boli nu niste obiceiuri proaste, iar ce care le au nu trebuie sa se simta vinovati, rusinati si asa mai departe. Si mai ales nu trebuie condamnati. Prea usor li se spune ca n-au vointa destula.