[Animis23]

Multumesc pentru mesajele voastre, fetelor. Mi-a facut mare placere sa le citesc.

Romi, ma simt magulita. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Imi place lista cu aprecierile la sfarsitul zilei. Chestia e ca din punctul asta de vedere, sunt o fire destul de contradictorie. Stiu ce pot, si sunt mandra si constienta de tot ce am facut, dac si planuiesc sa fac. Simt ca asta cu slabitul e marele challenge al vietii mele. Poate ar trebui sa gandesc pozitiv, sa mi-l pun arch enemy pe domnul cantar si sa gandesc "asta sa fie marea mea problema, ca in rest toate sunt bune". Bine, faptul ca am totusi incredere in mine in ciuda starii in care ma aflu, ma ajuta si sa constientizez ca sunt intr-un moment de criza, dar si sa imi pot desfasura viata, munca, si relatiile cu cei din jur in mod firesc si obisnuit.

Khali, iti multumesc frumos pentru mesaj. Sunt complet de acord cu tine. Sunt convinsa ca nu e o lupta cu finish line, dar... in capul meu trebuie sa o vad macar cu etape, ca sa pot sa "o apuc" de undeva

Scriind acum m-am gandit sa va povestesc ceva ce am auzit saptamana trecuta. Acum vreo 2 luni ne-a venit o colega noua, vorbitoare de suedeza. Fata are 1,80 si vreo 120-130 kg. Aproximez eu, s-ar putea sa aiba mai mult sau mai putin. Oricum, e mare din toate punctele de vedere. Foarte plina de ea, foarte mandra, cu atitudine (exagerata, uneori). Se imbraca colorat, nu ascunde nimic. A trait in Suedia toata viata ei, provine din parinti romani si sarbi. Sunt convinsa ca si mediul in care a crescut a facut-o asa de increzatoare si linistita.

Week-endul trecut mai multi oameni din echipa au iesit in oras. Avem un coleg suedez care e un bou notoriu, iar cand colega mea a zis ca are ceva sa imi povesteasca si ca are legatura cu el, m-am asteptat la ce e mai rau. Tipul asta are fobie de obezi, de pitici si diverse alte chestii. E atat de prost si meschin incat singurul mod prin care se poate simti bine este daca ii umileste pe altii. Si-a facut el curaj si a intrebat daca poate sa o intrebe ceva. Ea a zis da, iar el a zis " Cum poti tu, ca femeie atat de grasa, sa fii asa de mandra? Si cum de iti faci treaba asa de bine?"

Cred ca ce l-a enervat si frustrat si mai tare a fost ca ea i-a multumit pentru complimentul legat de munca si a ras, nedandu-i satisfactia de a se arata ofensata de remarca lui. Sa nu mai zic ca el a insistat vreo juma d eora, in speranta, probabil ca o va face sa planga.

Ma bucur pentru ea ca e asa de puternica. Sunt si eu cu cateva nivele mai jos decat ea la capitolul incredere.

Orice ar fi, m-am pus pe treaba. Si sper sa nu incetez niciodata!