[rommyna]

Anterior postat de Rallara

Of ma bucur sa iti citesc mesajele micuta mea Romi... imaginile tale dulci... si mai ales ultima... of... asa am reactionat: " "

Chiar mi te si inchipuiam ca ma strangi in brate si ma convingi ca nu are rost sa ma stresez ca aceeasi finalitate vor avea lucrurile, ba mai bine ar fi daca as fi relaxata si linistita.
Abia am asteptat sa-mi lasi un rand, ca tot am vazut ca mi-ai dat aprecierile... ma gandeam ca poate nu ai chef de vorba... ce faci, esti bine... cum se prezinta ziua de azi?

Un big hug inapoi... sunt cu sufletul pe tava azi, toata numai o emotie... o fi si de la rusi... oricum, mesajele voastre imi merg la inima azi mai mult decat oricand. Of... perietenele mele...

buna scumpo! Cum sa nu-ti scriu, mai ales in asa situatie Aseara mai mai sa mi se termine bateria, dar pana nu ti-am scris nu m-am lasat. Sunt cu gandul la voi in fiecare zi, sunteti surorile mele de suflet, chiar daca eu nu va scriu fiecareia dintre voi in fiecare zi...asta nu inseamna ca va iubesc mai putin sau ca voi contati mai putin una decat alta.

Astazi ti-am scris tie si Codrutei, fiindca aveti nevoie de sustinere mai mult decat oricine. Din pacate, am doar cuvinte de oferit...si poze dragalase care sper sa va faca sa va simtiti un pic mai bine.

Eu sunt oarecum bine, reusesc sa-mi distrug singura fiecare zi...si nu ma refer la alimentatie si sport...care sunt semi-abandonate pe moment...by te way Astazi am plecat in pantofii cu toc la munca si am fost intr-un pas alert (a se citi "semi-alergat", daca cuvantul asta exista ) pe tocuri de 7cm 2km...pantofii care nu m-au batut niciodata m-au batut dimineata asta, m-am trezit cu picioarel umflate, am pierdut masina(rata ) desi am alergat dupa ea din statia de metrou pana la ea...si dusa a fost



Si asa, pentru cateva minute intarziere la metrou, am ajuns cu o jumatate de ora mai tarziu la munca, m-am stricat ziua si m-au batut pantofii

Pana acum nu am facut mare branza, trece timpul fara sens si fara rost. Cat despre fericirea la locul de munca, este o chestie pe care trebuie sa ne-o generam singuri. Din pacate depindem asa de mult de bani si de incadrarea asta sociala incat fericirea noastra depinde de ea-ceea ce nu ar trebui sa fie adevarat.

Si eu am tot felul de anxietati legate de munca si de viata si tot felul de intrebari exitentiale: daca sunt buna, daca nu sunt suficient de buna in meseria mea...daca mi-am ales ce-mi place?1?1 dar ce-mi place de fapt? etc. Ideea finala: cu cat nr de intrebari este mai mare, cu atat ne adancim in probleme si nu gasim raspuns. Lucrurile cu adevarat importante si care ne fac fericitati trebuie sa fie marunte si sa depinda numai de noi: o floare, un zambet, o imbratisare. E buan teria luni era si eu la pamant...ma simt cateodata cea mai proasta din curtea scolii adica sunt...si faptul ca nu mi-am luat disertatia nici pana acum ma face sa ma simt si mai si. Incepi sa ai dubii de capacitatile tale cognitive/intelectuale in asemenea situatii, de puterea ta de a realiza ceva, de a te organiza. Dar...asta sunt..poate ar fi trebuit sa raman acasa la ai mei, sa merg cu vacile la pascut si viata era mai frumoasa si mai simpla...si frustrari ca nu am ajuns femeie de cariera

Vremea si ascunsul in casa sub plapuma, vremea ploioasa...ei bine fetelor, asta-i felul in acre. intr-un fel sau altul ne ascundem de viata si responsabilitati. Cand e urat si stai sub plapuma putem fugi de realitate, nu ne confruntam cu problemele zilnice, cu viata. Ne putem adanci in starea de anxietate, in fricile noastre de toate zilele. Can este soare trebuie sa iesim, sa comunicam, sa zambim-adesea pe jumatate sau fals.(psihologie practica a la Romina )

Zi frumoasa...cred ca am scris un roman