[Rallara]

Vai imi vine sa mor imediat... nu mai am chef de nimic... sunt satula de viata asta, cu adevarat. Satula sa incerc, sa ma stradui, sa fiu optimista... si in zadar totul. Nu mi se acorda nici macar o sansa... nu pot intelege ce am facut sa nu merit sa am si eu ceva ce altora le vine pe tava si nu stiu sa aprecieze... groaznic... nici nu stiu ce sa fac acum... parca m-a lovit trenul asa ma simt... nici nu am cuvinte mai fetelor... eu cred ca nu voi ajunge sa lucrez niciodata... niciodata... nu mai am nici o speranta...

[rommyna]

Anterior postat de Rallara

Of ma bucur sa iti citesc mesajele micuta mea Romi... imaginile tale dulci... si mai ales ultima... of... asa am reactionat: " "

Chiar mi te si inchipuiam ca ma strangi in brate si ma convingi ca nu are rost sa ma stresez ca aceeasi finalitate vor avea lucrurile, ba mai bine ar fi daca as fi relaxata si linistita.
Abia am asteptat sa-mi lasi un rand, ca tot am vazut ca mi-ai dat aprecierile... ma gandeam ca poate nu ai chef de vorba... ce faci, esti bine... cum se prezinta ziua de azi?

Un big hug inapoi... sunt cu sufletul pe tava azi, toata numai o emotie... o fi si de la rusi... oricum, mesajele voastre imi merg la inima azi mai mult decat oricand. Of... perietenele mele...

buna scumpo! Cum sa nu-ti scriu, mai ales in asa situatie Aseara mai mai sa mi se termine bateria, dar pana nu ti-am scris nu m-am lasat. Sunt cu gandul la voi in fiecare zi, sunteti surorile mele de suflet, chiar daca eu nu va scriu fiecareia dintre voi in fiecare zi...asta nu inseamna ca va iubesc mai putin sau ca voi contati mai putin una decat alta.

Astazi ti-am scris tie si Codrutei, fiindca aveti nevoie de sustinere mai mult decat oricine. Din pacate, am doar cuvinte de oferit...si poze dragalase care sper sa va faca sa va simtiti un pic mai bine.

Eu sunt oarecum bine, reusesc sa-mi distrug singura fiecare zi...si nu ma refer la alimentatie si sport...care sunt semi-abandonate pe moment...by te way Astazi am plecat in pantofii cu toc la munca si am fost intr-un pas alert (a se citi "semi-alergat", daca cuvantul asta exista ) pe tocuri de 7cm 2km...pantofii care nu m-au batut niciodata m-au batut dimineata asta, m-am trezit cu picioarel umflate, am pierdut masina(rata ) desi am alergat dupa ea din statia de metrou pana la ea...si dusa a fost



Si asa, pentru cateva minute intarziere la metrou, am ajuns cu o jumatate de ora mai tarziu la munca, m-am stricat ziua si m-au batut pantofii

Pana acum nu am facut mare branza, trece timpul fara sens si fara rost. Cat despre fericirea la locul de munca, este o chestie pe care trebuie sa ne-o generam singuri. Din pacate depindem asa de mult de bani si de incadrarea asta sociala incat fericirea noastra depinde de ea-ceea ce nu ar trebui sa fie adevarat.

Si eu am tot felul de anxietati legate de munca si de viata si tot felul de intrebari exitentiale: daca sunt buna, daca nu sunt suficient de buna in meseria mea...daca mi-am ales ce-mi place?1?1 dar ce-mi place de fapt? etc. Ideea finala: cu cat nr de intrebari este mai mare, cu atat ne adancim in probleme si nu gasim raspuns. Lucrurile cu adevarat importante si care ne fac fericitati trebuie sa fie marunte si sa depinda numai de noi: o floare, un zambet, o imbratisare. E buan teria luni era si eu la pamant...ma simt cateodata cea mai proasta din curtea scolii adica sunt...si faptul ca nu mi-am luat disertatia nici pana acum ma face sa ma simt si mai si. Incepi sa ai dubii de capacitatile tale cognitive/intelectuale in asemenea situatii, de puterea ta de a realiza ceva, de a te organiza. Dar...asta sunt..poate ar fi trebuit sa raman acasa la ai mei, sa merg cu vacile la pascut si viata era mai frumoasa si mai simpla...si frustrari ca nu am ajuns femeie de cariera

Vremea si ascunsul in casa sub plapuma, vremea ploioasa...ei bine fetelor, asta-i felul in acre. intr-un fel sau altul ne ascundem de viata si responsabilitati. Cand e urat si stai sub plapuma putem fugi de realitate, nu ne confruntam cu problemele zilnice, cu viata. Ne putem adanci in starea de anxietate, in fricile noastre de toate zilele. Can este soare trebuie sa iesim, sa comunicam, sa zambim-adesea pe jumatate sau fals.(psihologie practica a la Romina )

Zi frumoasa...cred ca am scris un roman

[Rallara]

Anterior postat de niculina04

Ralu repet cei al tau te asteapta........meriti foarte multe,esti o fata deosebita nu-ti pierde speranta,toate au o rezolvare dar trebuie sa inveti sa astepti of tu fulg mic mii de imbratisari de la vreo 3000 km

Of tu Nic... cine mai e in stare sa aiba rabdare dupa 2 ani de asteptare, zi-mi tu mie... ca toata lumea se plange ca nu lucreaza, o luna, doua... trei... opt... dar eu? Eu ce sa zic? Ce sa zic dupa ANI? Ce rabdare sa mai am... ca altii si-ar fi pierdut mintile de atata timp... si nici eu nu mai am mult, te asigur.

[Rallara]

Anterior postat de rommyna

buna scumpo! Cum sa nu-ti scriu, mai ales in asa situatie Aseara mai mai sa mi se termine bateria, dar pana nu ti-am scris nu m-am lasat. Sunt cu gandul la voi in fiecare zi, sunteti surorile mele de suflet, chiar daca eu nu va scriu fiecareia dintre voi in fiecare zi...asta nu inseamna ca va iubesc mai putin sau ca voi contati mai putin una decat alta.

Astazi ti-am scris tie si Codrutei, fiindca aveti nevoie de sustinere mai mult decat oricine. Din pacate, am doar cuvinte de oferit...si poze dragalase care sper sa va faca sa va simtiti un pic mai bine.

Eu sunt oarecum bine, reusesc sa-mi distrug singura fiecare zi...si nu ma refer la alimentatie si sport...care sunt semi-abandonate pe moment...by te way Astazi am plecat in pantofii cu toc la munca si am fost intr-un pas alert (a se citi "semi-alergat", daca cuvantul asta exista ) pe tocuri de 7cm 2km...pantofii care nu m-au batut niciodata m-au batut dimineata asta, m-am trezit cu picioarel umflate, am pierdut masina(rata ) desi am alergat dupa ea din statia de metrou pana la ea...si dusa a fost



Si asa, pentru cateva minute intarziere la metrou, am ajuns cu o jumatate de ora mai tarziu la munca, m-am stricat ziua si m-au batut pantofii

Pana acum nu am facut mare branza, trece timpul fara sens si fara rost. Cat despre fericirea la locul de munca, este o chestie pe care trebuie sa ne-o generam singuri. Din pacate depindem asa de mult de bani si de incadrarea asta sociala incat fericirea noastra depinde de ea-ceea ce nu ar trebui sa fie adevarat.

Si eu am tot felul de anxietati legate de munca si de viata si tot felul de intrebari exitentiale: daca sunt buna, daca nu sunt suficient de buna in meseria mea...daca mi-am ales ce-mi place?1?1 dar ce-mi place de fapt? etc. Ideea finala: cu cat nr de intrebari este mai mare, cu atat ne adancim in probleme si nu gasim raspuns. Lucrurile cu adevarat importante si care ne fac fericitati trebuie sa fie marunte si sa depinda numai de noi: o floare, un zambet, o imbratisare. E buan teria luni era si eu la pamant...ma simt cateodata cea mai proasta din curtea scolii adica sunt...si faptul ca nu mi-am luat disertatia nici pana acum ma face sa ma simt si mai si. Incepi sa ai dubii de capacitatile tale cognitive/intelectuale in asemenea situatii, de puterea ta de a realiza ceva, de a te organiza. Dar...asta sunt..poate ar fi trebuit sa raman acasa la ai mei, sa merg cu vacile la pascut si viata era mai frumoasa si mai simpla...si frustrari ca nu am ajuns femeie de cariera

Vremea si ascunsul in casa sub plapuma, vremea ploioasa...ei bine fetelor, asta-i felul in acre. intr-un fel sau altul ne ascundem de viata si responsabilitati. Cand e urat si stai sub plapuma putem fugi de realitate, nu ne confruntam cu problemele zilnice, cu viata. Ne putem adanci in starea de anxietate, in fricile noastre de toate zilele. Can este soare trebuie sa iesim, sa comunicam, sa zambim-adesea pe jumatate sau fals.(psihologie practica a la Romina )

Zi frumoasa...cred ca am scris un roman

Da... multumesc de mesaj scumpa mea...
L-am parcurs in doua secunde... ce roman... imi place sa te citesc... mai ales acum in starea pe care o am... imi prinde chiar bine... ce sa zic... da, fiecare cu problemele si incercarile lui zilnice... e clar ca toti le avem pe ale noastre, si ni se pare de multe ori ca ale noastre sunt cel mai greu de dus... nu stiu...
A, si sa stii ca cu toate ca sunt cum sunt, am ras cu voce tare la imaginea cu pisica, splendid. Esti incredibila.

[niculina04]

Anterior postat de Rallara

Of tu Nic... cine mai e in stare sa aiba rabdare dupa 2 ani de asteptare, zi-mi tu mie... ca toata lumea se plange ca nu lucreaza, o luna, doua... trei... opt... dar eu? Eu ce sa zic? Ce sa zic dupa ANI? Ce rabdare sa mai am... ca altii si-ar fi pierdut mintile de atata timp... si nici eu nu mai am mult, te asigur.

Stiu poate o sa para absurd ce spun dar daca nu gasesti in domeniul tau incearca sa te reprofilezi gandestete ce-ti place sa faci si incearca norocul acolo pana cand apare ceva in domeniu eu stiu cum e cu asteptatul , cu oftatul,cu "nu merit nimic","de ce tocmai mie","unde am gresit" doar ca nu pot sa te afunzi f tare in asta ca apoi ajungi sa vb singura pe strada.......lumea nu se sfarseste cu asta,tu cauta in continuu ceva,pana la urama e f important sa pleci sa intalnesti oameni sa te interesezi ,ca nu stii de unde sare iepurasul ...comunica cu x si y vezi ce sfari se trag (nu alea pe care le aplica tot romanul cu dinero)......offff tu draga noastra ..........zambeste cu amar si la drum din nou

[rommyna]

Anterior postat de Rallara

Vai nuuuuu
No fetelor... asta-i norocul meu... au angajat deja ieri pe cineva... si domnul asta ce vroia sa ma recomande nu a stiut... e in proba persoana respectiva 10 zile... dar clar ramane, nu mai imi fac nici o iluzie... si Doamne ce sperante mi-am facut... si si aseara... eram sigura ca in sfarsit imi surade si mie norocul... nu-mi vine sa cred... deci sunt pe jos cu moralul... numai faze din-astea mi se intampla, de ce, de ce nu merit eu nimic? DECE
Nu v-am zis... la firma unde lucreaza Simi normal ca nu se maifac angajari fara experienta pe HR... taman acum cand vroiam eu sa ma angajez... zici ca e chiar culmea... deci da... nu stiu, o persoana mai ghinionista decat mine... sunt suparata si dezamagita... sunt praf.

Anterior postat de Rallara

Vai imi vine sa mor imediat... nu mai am chef de nimic... sunt satula de viata asta, cu adevarat. Satula sa incerc, sa ma stradui, sa fiu optimista... si in zadar totul. Nu mi se acorda nici macar o sansa... nu pot intelege ce am facut sa nu merit sa am si eu ceva ce altora le vine pe tava si nu stiu sa aprecieze... groaznic... nici nu stiu ce sa fac acum... parca m-a lovit trenul asa ma simt... nici nu am cuvinte mai fetelor... eu cred ca nu voi ajunge sa lucrez niciodata... niciodata... nu mai am nici o speranta...

Te rog sa nu mai zici ca nu meriti nimic si ca n-o sa lucrezi niciodata! Viata are sa-ti ofere multe, trebuie doar sa le primesti..nu a fost sa fie acum, o sa fie alta data, nu trebuie sa disperi si nici sa iti plangi de mila. Inteleg ca situatia e delicata, ca e greu, ca este o mare nedreptate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti tocesti creierii si sufletul.

Nu zic musai ca este bine, dar gandeste-te ca aveti ce manca, ca ai un sot care te iubeste si te spijina, ca nu ai copiii carora sa nu ai ce le da de mancare sau de platit rate la banca si nu ai cu ce, etc. O sa fie mai bine.

[Rallara]

Pai ce sa mai zic... ma duc sa vad pe BJ ce oferte mai sunt... mi-e sila deja de site-ul ala daca ma credeti... parca e cel mai urat loc de pe internet...
Ce mai viata...

[Rallara]

Anterior postat de niculina04

Stiu poate o sa para absurd ce spun dar daca nu gasesti in domeniul tau incearca sa te reprofilezi gandestete ce-ti place sa faci si incearca norocul acolo pana cand apare ceva in domeniu eu stiu cum e cu asteptatul , cu oftatul,cu "nu merit nimic","de ce tocmai mie","unde am gresit" doar ca nu pot sa te afunzi f tare in asta ca apoi ajungi sa vb singura pe strada.......lumea nu se sfarseste cu asta,tu cauta in continuu ceva,pana la urama e f important sa pleci sa intalnesti oameni sa te interesezi ,ca nu stii de unde sare iepurasul ...comunica cu x si y vezi ce sfari se trag (nu alea pe care le aplica tot romanul cu dinero)......offff tu draga noastra ..........zambeste cu amar si la drum din nou

Sa stii ca tocmai mi-au dat lacrimile... multumesc frumos Nic... sunt foarte trista, asta-i adevarul... cred ca asta a fost ultima lovitura... nu stiu cate refuzuri mai sunt in stare sa primesc... chiar nu stiu... cert e ca iti multumesc din suflet pentru randuri... te pup cu drag Nic...

[diana87]

Ralucel scump imi pare rau ca nu ai primit job-ul ,dar ai incredere ca o sa apara si pt tine ceva,o sa vezi cand te astepti cel mai putin atunci apare.iti inteleg starea si parca cu fiecare zi ce trece e tot mai apasatoare asteptarea ,dar trebuie sa mergi inainte si sa iti pui toata increderea in Dumnezeu..sunt alaturi de tine si stiu ca cuvintele sunt de prisos

[rommyna]

GLOSSA
de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.


Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.


Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.


Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.


Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.


De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.


Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

Nu iti mai spun alte cuvinte, doar astea ar trebui sa ne faca sa fim mai atenti la noi, la viata noastra ca niste observatori obiectivi si ..indiferenti!