[Slabuta / Marina Capațîna]

Al doilea vis e mai ciudatel.

Mergeam cu iubitul si parintii mei prin cimitir, da, cimitir.

Si spre mine cu o viteza mare a venit o luminita foarte colorata si care se rotea cu o viteza mare, eram foarte speriata si ma tot feream de luminita.

Si ii spuneam iubitului sa ma scape de ea, el zicea ca nu o vede si nici parintii nu o vedeau.

Si parca vad pe drumul care ducea mai spre mijlocul cimitirului, mai vin oameni, langa unii dintre ei se roateau astfel de luminite dar nu langa toti.

La un moment dat luminita parca imi spune sa merg cu ea si imi spune sa ma uit pe partea dreapta a drumului, unde incep deja mormintele, ce se intampla daca merg cu ea.

Si aici incepe cel mai tare...

Erau tuneluri verticale un fel de lifturi, in care intrau oameni si totul se misca acolo cu viteza luminii, parca era o nebuloasa, o conglomeratie de stele.... ceva de nedescris si in sus se ridicau sufletele acelor oameni.

La sfarsitul visului am mers in acel tunel.