Mulțumesc mult,
Ame!
Nu, două pachete fuma și înainte de a afla de boală și de a începe tratamentul.
Acum știu că oamenii sunt contruiți din materiale diferite, dar chiar îi spuneam soțului, uite că Ioana și Flori(dacă nu mă înșel) au reușit să se lase de fumat și nu sunt într-un așa mare pericol. Apoi eu nu concep „tu nu înțelegi ce înseamnă țigarea, nu mă pot lăsa!”. Păi eu m-am lăsat de mâncare. Atât de simplu spus și totuși atât de greu. Să te lași de țigări poate fi mai greu decât să stai flămândă zi de zi și pe lângă să mai faci și sport zilnic nu știu câte ore, chiar și la 2 noaptea? Apoi spui: e tentația, nevoia. În condițiile în care mâncam 500kcal/zi și îmi treceau prin mână sau sub nas niște prăjituri nemaipomenite, cozonaci, mâncăruri, grătare, iar eu aveam puterea să zic „nu, nu vreau” și asta în mod repetat, deși plecam și plângeam în pumni nu poate nimeni să vină și să-mi spună că „nu pot să mă las de țigări!”, mai ales într-o asemenea situație.
într-adevăr acționăm diferit...
Eu știu că pentru a învinge e nevoie în primul rând de o atentă alimentație și mai ales de a înlătura: tutunul și alcoolul.
Te pup și eu sper să fie bine.
Astăzi nu prea sunt în apele mele.
