Andra, si eu sunt total de acord cu Simo si Mada si vad ca si cu tine
Foarte pe scurt, nu am nimic impotriva sarcinii sau nasterii unui copil inafara "cadrului legal", ca sa spun asa, insa acesta este indicat sa existe, analizand viitorul copilasului astfel nascut. Cunosc cupluri care inainte sa casatorie au ramas insarcinate, cupluri care au ramas insarcinate fara casatorie (nici inainte nici dupa nastere) si cupluri care s-au casatorit si ulterior au avut copii
Absolut toti sunt impreuna, au grija de copil s-au obisnuit cu statulul de parinti (unii chiar si de soti) si nu exista probleme, pana in ziua de azi.
Dar poate pe viitor va exista mereu stres, intrebari daca acel copil chiar a venit ne/planificat sau a fost doar un mod de a se lega de acea persoana pe viata.
Eu sunt pentru casatorie si apoi copil, fie si copil si apoi casatorie, insa sa existe acte pe familia nou creata. Poate o sa mi-o incasez, dar consider ca in lumea in care traim, documentul ce atesta casatoria poate avea unele avantaje (chiar daca ar trebui sa fim toti egali) sau iti poate pune piedici inexistenta acestuia. Si atunci mai bine sa il ai. (Eu sunt pro familie, pro casatorie, insa sunt foarte deschisa la toate variantele, doar ca asa am luat deciziile pentru viata mea, respect in aceeasi masura deciziile luate de ceilalti). De asemenea, poate afecta viata copilului pe viitor, nu din interiorul familiei ci dinafara ei. Nu ma afund prea mult in detalii pentru ca nu stiu cum e, nu am intalnit astfel de cazuri si nu pot da prea multe detalii, insa o dau cu presupusul.
Stiu cum e sa arda in tine dorinta de a deveni mama. E normal, 99% dintre noi, femeile, suntem supuse acestei dorinte, mai devreme sau mai tarziu. Si pe mine m-a batut gandul de tanara cum ar fi sa fiu mamica. Insa nu ma consideram pregatita la momentul respectiv, chiar daca imi doream mult. Pentru ca existau unele intrebari la care trebuia sa dau un raspuns concret si acesta nu exista sau era "under construction"
.
Mi-am pus mereu intrebari atat legate de mine dar si de partenerul meu: este cel de langa mine potrivit pentru a fi parinte? ii va induce valori de urmat in viata copilului? e de incredere? ne va sustine la bine si la greu? (am gasit demult raspunsul la aceste intrebari, dar ele au existat la un moment dat). eu voi fi in stare sa ofer educatia cea mai potrivita copilului? pot sa ii ofer un mediu de viata linistit si sigur? avem suficiente venituri pentru a ne intretine? (macar in primii 3 ani de viata)Ii voi putea oferi ce e mai bun in viata? (material, educational, cultural, etc.), ce sustinere am din partea familiei?
Sunt de acord ca nu poti astepta o vesnicie pana sa te realizezi din punct de vedere financiar sau profesional, dar nici sa te avanti la drum fara nici o baza. Pentru mine nu merge varianta " unde mananca doua guri, mananca si a treia, a patra, a N-a" Daca mancarea se termina la a treia gura ce faci? Nu cred ca e o varianta de urmat. In acelasi timp trebuie sa ai grija de tine pentru a te tine pe picioare sa poti merge mai departe sa ai grija de familie, sa poti avea in continuare un venit si sa oferi ce e mai bun copiilor tai.
Si acum ma uit la inceputul acestei postari si recitesc.... " foarte pe scurt..."
Mda... ce sa zic, m-am tinut de cuvant