Citat:
Anterior postat de nathusyk
eu sun t de acord cu iana, fiindca in primul rind, cind eram si eu intrebata inainte despre acest subiect imereu spuneam divort, fiindca stiu ce inseamna sa traiesti intr-o familie cu probleme. dar odata ce sunt deja maritata si avem si o fetita, si un an in urma am trecut prin criza foarte grava, pot doar sa va spun ca depinde de caz si de motive, fiinca in acest caz este vorba deja si de un copil care vrei, nu vrei va fi o legatura pe viata cu celalalt, si oricine merita o a doua sansa. oricine face greseli, suntem tineri, impulsivi, deseori facem din tintar ermasr, si desigur suntem si foarte incapatinati si mindri, dar cum am citit odata undeva mindria si incapatinare nu-si au locul intr- o casnicie fericita, fiecare trebuie sa faca anumite compromisuri. dar depindee si de persoana, adica daca vrea sa schimbe ceva, sa-si accepte greseala sau nu.
deci depinde de caz.
p.s. cred ca inainte erau mai putine divorturi anume din cauza ca oamenii erau mai indulgenti.
|
Nu cred ca erau mai putine divorturi din cauza ca oamenii erau mai indulgenti ci din cauza faptului ca era alta mentalitate, era rusinos sa divortezi, mai ales ca femeie. In plus, multe erau casnice si nu aveau nici o posibiliate de a se intretine dupa un eventual divort, si de aceea erau mai "indulgente" cu sotii betivi si violenti.
In majoritatea cazurilor e bine sa incerci sa dai o a doua sansa, dar nu s-o prelungesti la infinit daca vezi ca nu merge. Plus ca exista cazuri unde nu se mai pune problema de a doua sansa (cazurile de violenta fizica)