[CrisetenO]

Nadea, nu te lasa prada disperarii, ca nu merge nici asa. Mama ta trebuie sa inteleaga ca ai ajuns sa-ti fie teama de tine insati, ceea ce e mult mai grav decat sa-ti fie teama de mancare. Am avut si eu zile in copilarie cand tot timpul ma tineam cand de unul, cand de altul, pentru ca imi era frica sa fiu singura: credeam ca sunt nebuna. Au fost cele mai dificile zile din viata mea si nu le-am uitat pana astazi.

La fel si tu, cateodata am impresia cand scrii ca ti-e frica tot timpul, cand de mama, cand de tine insati. Nu e bine, trebuie sa ai incredere in tine inainte de toate, si e foarte important sa-ti recapeti respectul fata de tine insati.

Cand vorbeste cu tine mama ta, cum incepe? In ce fel vorbiti, ea striga la tine? E suparata? Tu ce simti atunci cand vorbiti, si cum anume incerci sa vorbesti cu ea? Poate ca puteti sa schimbati un pic strategia in asa fel incat sa tina si ea un pic cont de tine, si tu un pic cont de ea.

Hai, fa-ti un pic de curaj. Trebuie sa-ti dai seama ca ai si tu un locusor pe pamantul asta mare, si ca meriti si tu un pic de respect. Nu e bine sa cazi in extreme, dar cred ca e bine sa-ti gasesti un echilibru si apoi sa lupti pentru ca sa ti sa permita si in familie sa-l respecti. Cred ca in momentul asta tu ii faci pe plac mamei si pentru ca esti foarte nesigura de tine si ti-e frica sa nu gresesti.

In momentul in care iti dai seama ce anume vrei, insa, iti va fi mult mai usor sa te lupti pentru tine insati. Eu sunt alaturi de tine. Te pup dulce,

Cristina