Salutare, Alexandra!
Cu yoga de pe internet nu am nicio problemă, doar că trebuie să găsești niște cursuri bine făcute. Adică profesorul de yoga să explice foarte mult fiecare procedeu, fie cât de simplu, de exemplu respirația care este cea mai importantă verigă în echilibrarea energiilor din corp. Eu când am decis să încep să fac yoga, că toată lumea vorbea de beneficiile ei, am căutat pe net, tutoriale și clipuri. După două săptămâni de făcut exerciții de yoga câte 30 de minute în fața calculatorului, am renunțat. Da, am păstrat în exercițiile mele matinale de înviorare câteva procedee, vreo două pentru relaxare și vreo patru pentru întinderea mușchilor. Doar atât. Acum, de patru ședințe de când merg la cursurile de yoga de pe plajă, am și înțeles de ce am renunțat în trecut așa repede la yoga. Pentru că nu l-am înțeles, n-am pătruns în spiritul acestui mod de lucrare a corpului și a spiritului. La asta e bun profesorul, că e lângă tine, vede ce faci greșit, explică totul, vorbește în continuu despre cum să respiri, cum să-ți relaxezi părțile corpului, cum să-ți deschizi părțile corpului; cu ochii închiși, te agăți de vocea lui (e generic când zic lui, că la mine e profă) și absolut orice tensiune, supărare, tristețe, stres, totul - dispare. Te învață cum să fii recunoscător energiilor telurice, soarelui, pământului, apei, focului, predă iertarea și armonia, e fascinant.
Toată experiența asta eu n-am avut-o cu filmulețele de pe net.
Am văzut că ai scris că n-ai luat la buget la medicină și înveți un an ca să dai la următoarea admitere. Cum ai intuit și tu, asta poate fi un mare avantaj pentru tine. Nu doar că ai timp liber, ci că ai un an să-ți pui ordine în gânduri, în stările sufletești, în dorințe. Australienii, americanii și alte popoare, după liceu își iau un an sabatic. Adică amână colegiul cu un an pentru a călători, a fi liberi, a se iniția în tainele vieții. Privește acest an astfel. Fă o călătorie spirituală în tine, cunoaște-te și vezi ce-ți place. Experimentează și alege. Ai cel mai prețios dar din toate: timpul.
În Tenerife am emigrat la începutul lunii martie 2010. În general am făcut cam ce-am vrut, iar când am gândit că vreau să trăiesc la soare, lângă mare, cu plajă și palmieri, mi-am zis că nu mă poate opri nimic. Eu nu cred în bariere, în hotare și în noțiunea de cuib. Gândesc că lumea e a tuturor, toate țările sunt sau trebuie să fie deschise pentru toți oamenii și fiecare să colinde și să trăiască oriunde, sub soare să fie. Nu consider că omul trebuie să moară acolo unde s-a născut și nici că trebuie să trăiască într-un loc toată viața. Dacă vrea la tropice, să se ducă la tropice. A învățat destul din experiența asta și vrea pe un ghețar, să se ducă pe un ghețar. Din fericire, cam în direcția asta gândește și Seb, așa că nu ne-a luat mult să ne dăm demisia de la ziar (amândoi lucram la Adevărul) și să venim în Insulele Canare. De ce aici? Păi explicația e simplă: e insulă, înconjurată de ocean, valuri, cald tot timpul anului, 350 de zile de plajă pe an, e în UE, nu e necesară viză, etc.
Spor la învățat (biologia nu mi-a plăcut niciodată prea mult) și caută tu singură să-ți găsești niște hobiuri, că pe tine trebuie să te reprezinte (că degeabă îți spune cineva de pe forum sau din grupul tău de prietene că ce fain e șahul, sau pescuitul, sau mersul cu caiacul dacă nu ai nicio înclinație spre vreunul). O chestie de la care poți porni este ca pasiunea asta nouă pe care o cauți să fie legată de natură, adică să te scoată afară din casă
Multe îmbrățișări călduroase!
