Hi hi, n-am idee daca vreo nesiguranta cu privire la viata mea m-a indreptat spre psihoterapie, dar sigur m-a indreptat spre mancare
- o nevoie de baza a omului. Nu prea cred eu in chestii foarte stricte, emise ca reguli in psihoterapie, mai degraba poate niste principii, cum a vorbit Sand de dragostea neconditionata si copilul care la vremea aia e atat de dependent de parinte incat daca nu o simte (ci simte: te plac numai daca ai doar note de 10) i se pare 'ups, am incurcat-o'...pe undeva ascuns prin sinea lui.
Normal ca dupa aia nu e ok sa folosesti lipsa dragostei neconditionate ca justificare si sa-ti strici viata, insa mai trebuie si sa te prinzi ca asta faci. Si vorba ta, Sand, dupa ce te prinzi, mai e si de munca, nu se schimba instant in toate cazurile.