[dara]

Aşa e, uneori e mai greu sa te opreşti din mancat decat sa nu guşti deloc şi poţi incerca sa le explici asta pana inţeleg ca e valabil doar pentru tine. Si daca nu inteleg, treptat sa-ti vezi de treaba. Ei mananca, tu-ti distragi atentia, le-o distragi si lor si asa ai si o noua preocupare. Problema e uneori ca si daca-ti reuseste o vreme, e posibil ca atunci cand 'ai scapare' sa te gandesti ca e dovada ca nu esti in stare si sa renunti complet. Dar poti s-o tratezi fix ca pe o scapare si de la masa urmatoare sa o iei de la capat.
Mi-a luat si mie mult pana am invatat asta. La inceput imi lua luni de zile sa o iau de la capat, apoi din ce in ce mai putin, 3-2-1 zile, apoi de la masa urmatoare.
Pe la varsta ta se declanseaza de multe ori, cam atunci apare la multe persoane, noroc ca acum sunt info pe net despre mancatul pe baza emotiilor si starilor (chit ca emotiile respective pornesc de la plictiseala).