Între timp s-a mai îmbunătăţit meniul la prânz: 10 migdale, puţin pilaf cald, 1/2 pulpă de pui, colivă şi o plăcintă (le-am primit de bogdaproste, deci n-am avut încotro). La cină deci ceva uşor, un lapte bătut cu puţină brânză sau mai bine legume cu brânză.
Vorba ceea: omul propune, Dumnezeu dispune! Stau însă şi mă gândesc că nu trebuie să mă simt vinovată, doar nu aruncam ce am primit de mâncare! Până la urmă cred că ăsta e normalul: să te adaptezi din mers fiecărei situaţii, să nu fii crispat când cineva îţi oferă ceva de mâncare, chiar să te bucuri că oamenii sunt drăguţi cu tine.
Poate mă sui pe bici diseară. Mi-e dor de ea!
