Citat:
Anterior postat de anes
in cazul meu pe banda era cea care simteam eu ca ma poate ajuta. acolo parca reusesc sa "transpir" idei ... parca mi se clarifica totul, parca cobor mai "usoara" de pe banda, parca nu mai simt pe umerii mei greutatea problemelor din cotidian.
iar TREBUIE ma mai obesedeaza zi de zi, ma mai oboseste. cu toate ca deja nu mai permit sa ma apese chiar asa. si ce-mi pare rau ca in anii trecuti am permis celor din jurul meu sa ma faca sa simt ce TREBUIE sa fac. pt ca de multe ori simteam ca nu mai pot face fata gandurilor, problemelor si simteam ca ideile lor sunt rezolvarea. acum, ca am realizat -inconstient- asta si incerc sa ma eliberez de TREBUIE impus de altii, li se pare ciudat ca ripostez, ca nu ma "supun".
|
Eu pe bicicleta ma uit la episoade din Biggest Loser si cre' ca nu prea gandesc atunci
Adevarul e ca am invatat o chestie, ce li se pare altora e problema lor, nu a mea, si nu ma ajuta sa o fac a mea. Nu inseamna ca in prima instanta nu mai am o strangere de inima cand nu le fac pe plac, dar imi aduc aminte ca parerile lor sunt problema lor si e treaba lor sa le rezolve. A, daca au si o actiune (poate verbala) indreptata spre mine, in baza parerii, da, am solutia sa n-o accept, s-o resping, sa nu le permit sa ma implice in problema lor, sa devina si a mea. Fara rautate, chit ca mi-s dragi. Practic imi dau seama ca de multe ori acel 'Dara(Anes) ar trebui sa faca' e ca sa stea ei linistiti. Si ok, ei stau linistiti si eu dau in branci...
Nemaiacceptand eu chestii, politicos, asertiv, nu agresiv, pare ca au invatat sa nu le mai astepte nici ei de la mine. Or mai fi nemultumiti din cand in cand, rar, dar am invatat sa nu mai interpretez orice nemultumire a altora ca fiind ceva rau legat de mine, sa-mi dau seama cand de fapt se sperie ca vor fi lipsiti de ceva, nu ca as fi eu in neregula. Chit ca vor fi lipsiti de liniste si asigurari ca vei fi bine in felul in care vad ei binele pentru tine. Poate 'binele' ala nu e asa de bine pentru tine, de fapt.
A, uneori ma mai simt respinsa, reactie veche...dar acum imi dau seama brusc ca asta simt si ma apuc sa contrazic ca 'nu-s eu destul de buna', cu argumente pro si contra. Oricum 'destul de bun' e asa de nedefinit, ca mai rau ne face. Uneori nu-mi trece imediat, dar acu' stiu ca dureaza maxim 2-3 zile
Dupa aceea majoritatea se estompeaza.
'Fie ce-o fi' nu in sens de resemnare, ci de 'ok, stai ca ma infig bine pe picioare si infrunt problema daca apare' adica nu ma mai tot silesc s-o previn in ideea ca nu i-as face fata. Problema putand sa reprezinte si niste sentimente negative care vor veni, suferinte, etc. Ca uneori exista teama si de astea (as suferi ingrozitor daca s-ar intampla...si nu as face fata, viata mea de-atunci incolo ar fi groaznica). Cel putin la mine era acolo, neconstientizata. Sau problema putand sa fie vreun esec ceva, dupa care imi parea ca gata, totul se sfarseste, ramai turtit acolo (si extrem de umilit si rusinat, cu capul in pamant si nu mai ai dreptul sa-l ridici vreodata). Bine, nici de asta nu-mi dadeam seama ca asa gandesc pe dedesubt.
Cica prezenta unor obiective pe termen lung ar arata ca nu exista depresie...nu cred ca trebuie sa existe neaparat si planul, dar cumva macar e utila existenta scopului. Dar la fel, echilibru aduce si a trai in prezent.
si pasii mici sunt si ei foarte buni.
