[Jen]

Anterior postat de Rallara

Scumpa ce faci?
La mine nu merge invatul si sunt suparata, mai vroiam sa vorbesc cu tine sa caut sustinere dar vad ca nu ai mai intrat demult... uff... vii sa-mi dai un "boost"?

Si eu am cam lalait-o in ultimele zile, INSA gata, azi mi-am revenit. keep your eys on the prize. MUSAAAAI!
Vai la noi e o nebunie, ce se intampla. Vor sa il dea afara pe Chirica, au mers pana rectorat, pana la comisia de etica, acum trebuie sa fie ceva confruntare cu Chirica.

[Chriselle]

Anterior postat de Jen

Nu stiu sa-ti zic. Nici eu nu-mi pot da seama, sigur o fi fost de la prea mult efort fizic, altfel nu-mi explic ce s-a intamplat.
Important e ca acum sunt mai bine, pot sa merg fara sa-mi mai fuga genunchiul
Doare inca putin, gen, daca stau in aceeasi pozitie si ma ridic e dureros, daca merg usor, devine aproape inexistenta durerea
Tu ce mai faci? Cum esti?

E bine, inseamna ca trece! Sunt tare aiurea durerile astea. Eu reusesc mereu sa imi "scrantesc" gatul sau nu stiu ce ii fac de ma trezesc in unele dimineti ca nu pot sa imi misc capul nici la stanga nici la dreapta din cauza durerii Daca ma vezi zici ca am guler din ala pentru gat rupt
Eu ce sa fac? Sunt bine. Putin plictisita. Ca inainte am tot alergat dintr-o parte in alta sa rezolv niste chestii si acuma parca nu am ce face Bine... am ce face evident, da nu ceva care sa ma scoata din rutina.

[Chriselle]

Anterior postat de Jen

Invat si asta-mi ia toata ziua, pe langa asta, mai fac sport cand si cand, DESI am super exagerat in ultima vreme ... + mai ies la cate-o plimbare mai rar pe afara si mai o mancarica. Nu am prea avut timp sa intru... in plus nu prea aveam noutati, nu aveam ce sa povestesc ... iar primavara eu de obicei trec printr-o perioada de antisocializare unde imi fixez atentia pe mine si cu asta imi ocup timpul.

Te admir pentru cat inveti. Esti o sursa de inspiratie.
Ce mancarica buna ai facut? Eu nu stiu ce sa mai fac ca am tot refacut aceleasi lucruri... Poate ma mai inspiri si tu. Daca nu o sa intru pe site la retete.
Perioada asta de inceput de primavara este mai ciudata pentru toti - ca e o trecere destul de brusca de la frig la cald, dar e si faina pe de alta parte. Bine... daca nu ai alergii diverse si din fericire eu inca nu am depistat alergii la polen, praf...

[bzzz]

Anterior postat de Jen

Cu LicuriciColorat si cu Andra D.
Tot am vrut sa ma intalnesc si cu Geanyna, insa de doua ori nu ne-au iesit planurile desi am fost extrem de aproape una de alta

Super ca te-ai intalnit cu fetele.... si pacat ca nu ai reusit sa te intalnesti si cu Geany..Sa nu cumva vreodata sa treci prin tm si sa nu dai un telefon..si asta e valabil pt toate.. Chiar imi doresc sa ne intalnim...O seara frumoasa.... Tu cum mai esti?Am vazut ca ai patit ceva de la sport..sau ?Ce s-a intamplat? Ce ai mai facut?

[Jen]

Alexiko, m-am gandit sa iti scriu povestea noastra, putintel asa.
Well, eram proaspata eleva de liceu, boboaca, extrem de derutata, nu stiam liceul, totul era nou, pliiiiiin de elevi care mai de care mai speriati, altii pareau prieteni de-o viata! eu stiam pe un singur baiat din toata gramada de personaje, era fiul nasei mele, si ne afundam in multime pana am reusit sa ajungem la grupul clasei noastre, nu stiam pe nimeni din grupul acela, cand l-am vazut pe EL, era langa un coleg super unalt. Doamne, era atatttttt de frumos!! Am descoperit ulterior ca lumea era amestecata, toti din toate cele patru clase de9a erau adunati in acel grup ....si .... Pentru o clipa m-am gandit ce misto, ar fi fost sa fim in aceeasi clasa. A urmat o nebunie, pana ne-am gasit clasa, si intr-adevar, eram colegi de clasa.
Inainte de a merge la liceu, inspectam o foaie cu toti cei care au fost admisi, gasisem doua persoane cu nota 10 la mate, eram fascinata de matematica pe vremea aia, si mi-am zis ca TREBUIE cu orice pret sa ii cunosc. Unul din ei era chiar el, avea un nume extrem de ciudat, pe care l-am recunoscut odata ce s-a facut prezenta.
De mica am avut o afinitate pentru inteligenta umana si m-am perindat multa vreme printre oameni inzestrati cu capacitati deosebite.
Pentru mine atunci, a fost un soi de dragoste la prima vedere! Il adoram! Frumusetea ochilor lui te coplesea, te hipnotiza si te lasa intr-o stare de maxima deruta si visare.
Tot ce stiam atunci era ca : orice ar fi, trebuie sa fie al meu!
Doar ca lucrurile eram mult mai complicate, eram extrem de timizi, nu virbeam deloc, deloc deloc...dupa o scurta vreme am schimbat intre noi numerele de telefon si id-urile de mess. Atunci am inceput sa vorbim like...toata ziua si toata noaptea! Si stateeeeeeam si il asteptam noptile sa intre sa vorbim, si eram extrem de nerabdatoare si ma topeam toata langa tastatura... La scoala, nu vorbeam niciodata, eu ma prefaceam ca ploua, el la fel. N-am avut vreodata curajul sa schimb trei vorbe cu el. La scoala, statea in spatele meu, mereu imi tragea si impingea scaunul, imi facea poze si ma enerva teribil, ne tachinam prin gesturi... Si cam atat, din nou, acasa, toata ziua pe net.
In iarna aia, in vacanta, trebuia sa plec la tara, a fost prima vacanta pe care nu am asteptat-o, si din cauza careia am plans, urma sa merg, nu aveam nici internet, nici semnal la telefon. Ce putea fi mai groaznic de atat? Am stabilit sa vorbim in noaptea dinaintea plecarii mele pe net, nu a mai intrat deloc, am stat treaza toata noaptea! Nimic! Am plecat extrem de suparata. Dimineata imi scrisese ceva mesaj in care imi explicase de ce nu a intrat. M-am linistit, desi parca picase cerul pe mine. In acei ani, stateam la o matusa, care nu ma lasa sa folosesc internetul mai mult de doua o pe zi, intram pe ascuns, noaptea, pana ce s-a prins. Ziua mergeam des la internet caffe, ca sa vorbim. [stiu, e penibil acum cand ma gandesc, dar acum vreo 7ani nu era chiar asa penibil.]
In vacanta aia de iarna, stateam in frig si ma cocotam pe dealuri sa-i scriu, mi-am promis ca nu ii voi spune vreodata lucrurile astea.
Povestea s-a repetat in fiecare vacanta, cand eu trebuia sa plec.
Situatia nu s-a schimbat, tot nu ne vorbeam la scoala. Am mers prin a10a intr-o excursie impreuna, unde, eu, m-am imbatat ) a avut grija de mine toata seara, dat fiind ca eu traversam balcoanele de la etajul trei, lejer si fara nicio frica. Am adormit langa el in seara aia, nu stiam a doua zi ce s-a intamplat, insa eu m-am trezit socata dar in culmea fericirii.
Ieseam des in oras, doar ca sa ne intalnim si tot nu se intampla nimic. Cand eram mai alcoolizata aveam ceva mai mult curaj. Aveam un prieten comun, care era pe vremea aia iubitul celei mai bune prietene a mele, cu el tot faceam planuri de combinatii, care nu ieseau niciodata...pana intr-o seara, cand, iesiti in oras, la plecarem-a condus la taxi, eu nici azi nu-mi amintesc, insa el zice ca ne-am sarutat! Cuuuum am putut uita asa ceva? Cum?
Prima zi de luni ce a urmat dupa acel weekend, a fost stranie, ne-am intalnit pe drum inspre scoala, eu eram extrem de entuziasmata, el rece si timid, mi-am bagat mana in buzunarul lui si l-am luat de mana. A reactionat ciudat. M-am simtit prost si am fost trista multa vreme.
Urma revelionul, intreuna cu cateva colege, faceam planuri, fiecare sa fie cu cel pe care il place. El, a ajuns cu alta colega, dintr-o pura incurcatura. A fost lovitura de gratie. Am suferit enorm de tare! Am asteptat sa treaca vacanta, fiind sigura ca se vor desparti. Nu s-a intamplat decat aproape 6ani mai tarziu. Vara asta. Cand din pura coincidenta, ne-am despartit de cei cu care eram in relatii de lunga vreme. A doua zi ne-am vazut, si am ramas nedespartiti de atunci!
Ne intelegem perfect, nu-mi vine sa cred ca poate sa existe o asemnea intelegere.
E bine ca s-a intamplat acum si nu atunci, eu am avut nevoie de trei relatiicat de cat serioase ca sa invat sa apreciez unele lucruri, is sigura ca atunci, n-as fi stiut sa il apreciez.
Acum simt, ca in sfarsit am primit ce meritam.
N-am incetat vreodata sa nutresc pentru el, ceva, un senstiment, care va dadea peste cap de fiecare data cand il vedeam.

[Alexik]

Anterior postat de Jen

Alexiko, m-am gandit sa iti scriu povestea noastra, putintel asa.
Well, eram proaspata eleva de liceu, boboaca, extrem de derutata, nu stiam liceul, totul era nou, pliiiiiin de elevi care mai de care mai speriati, altii pareau prieteni de-o viata! eu stiam pe un singur baiat din toata gramada de personaje, era fiul nasei mele, si ne afundam in multime pana am reusit sa ajungem la grupul clasei noastre, nu stiam pe nimeni din grupul acela, cand l-am vazut pe EL, era langa un coleg super unalt. Doamne, era atatttttt de frumos!! Am descoperit ulterior ca lumea era amestecata, toti din toate cele patru clase de9a erau adunati in acel grup ....si .... Pentru o clipa m-am gandit ce misto, ar fi fost sa fim in aceeasi clasa. A urmat o nebunie, pana ne-am gasit clasa, si intr-adevar, eram colegi de clasa.
Inainte de a merge la liceu, inspectam o foaie cu toti cei care au fost admisi, gasisem doua persoane cu nota 10 la mate, eram fascinata de matematica pe vremea aia, si mi-am zis ca TREBUIE cu orice pret sa ii cunosc. Unul din ei era chiar el, avea un nume extrem de ciudat, pe care l-am recunoscut odata ce s-a facut prezenta.
De mica am avut o afinitate pentru inteligenta umana si m-am perindat multa vreme printre oameni inzestrati cu capacitati deosebite.
Pentru mine atunci, a fost un soi de dragoste la prima vedere! Il adoram! Frumusetea ochilor lui te coplesea, te hipnotiza si te lasa intr-o stare de maxima deruta si visare.
Tot ce stiam atunci era ca : orice ar fi, trebuie sa fie al meu!
Doar ca lucrurile eram mult mai complicate, eram extrem de timizi, nu virbeam deloc, deloc deloc...dupa o scurta vreme am schimbat intre noi numerele de telefon si id-urile de mess. Atunci am inceput sa vorbim like...toata ziua si toata noaptea! Si stateeeeeeam si il asteptam noptile sa intre sa vorbim, si eram extrem de nerabdatoare si ma topeam toata langa tastatura... La scoala, nu vorbeam niciodata, eu ma prefaceam ca ploua, el la fel. N-am avut vreodata curajul sa schimb trei vorbe cu el. La scoala, statea in spatele meu, mereu imi tragea si impingea scaunul, imi facea poze si ma enerva teribil, ne tachinam prin gesturi... Si cam atat, din nou, acasa, toata ziua pe net.
In iarna aia, in vacanta, trebuia sa plec la tara, a fost prima vacanta pe care nu am asteptat-o, si din cauza careia am plans, urma sa merg, nu aveam nici internet, nici semnal la telefon. Ce putea fi mai groaznic de atat? Am stabilit sa vorbim in noaptea dinaintea plecarii mele pe net, nu a mai intrat deloc, am stat treaza toata noaptea! Nimic! Am plecat extrem de suparata. Dimineata imi scrisese ceva mesaj in care imi explicase de ce nu a intrat. M-am linistit, desi parca picase cerul pe mine. In acei ani, stateam la o matusa, care nu ma lasa sa folosesc internetul mai mult de doua o pe zi, intram pe ascuns, noaptea, pana ce s-a prins. Ziua mergeam des la internet caffe, ca sa vorbim. [stiu, e penibil acum cand ma gandesc, dar acum vreo 7ani nu era chiar asa penibil.]
In vacanta aia de iarna, stateam in frig si ma cocotam pe dealuri sa-i scriu, mi-am promis ca nu ii voi spune vreodata lucrurile astea.
Povestea s-a repetat in fiecare vacanta, cand eu trebuia sa plec.
Situatia nu s-a schimbat, tot nu ne vorbeam la scoala. Am mers prin a10a intr-o excursie impreuna, unde, eu, m-am imbatat ) a avut grija de mine toata seara, dat fiind ca eu traversam balcoanele de la etajul trei, lejer si fara nicio frica. Am adormit langa el in seara aia, nu stiam a doua zi ce s-a intamplat, insa eu m-am trezit socata dar in culmea fericirii.
Ieseam des in oras, doar ca sa ne intalnim si tot nu se intampla nimic. Cand eram mai alcoolizata aveam ceva mai mult curaj. Aveam un prieten comun, care era pe vremea aia iubitul celei mai bune prietene a mele, cu el tot faceam planuri de combinatii, care nu ieseau niciodata...pana intr-o seara, cand, iesiti in oras, la plecarem-a condus la taxi, eu nici azi nu-mi amintesc, insa el zice ca ne-am sarutat! Cuuuum am putut uita asa ceva? Cum?
Prima zi de luni ce a urmat dupa acel weekend, a fost stranie, ne-am intalnit pe drum inspre scoala, eu eram extrem de entuziasmata, el rece si timid, mi-am bagat mana in buzunarul lui si l-am luat de mana. A reactionat ciudat. M-am simtit prost si am fost trista multa vreme.
Urma revelionul, intreuna cu cateva colege, faceam planuri, fiecare sa fie cu cel pe care il place. El, a ajuns cu alta colega, dintr-o pura incurcatura. A fost lovitura de gratie. Am suferit enorm de tare! Am asteptat sa treaca vacanta, fiind sigura ca se vor desparti. Nu s-a intamplat decat aproape 6ani mai tarziu. Vara asta. Cand din pura coincidenta, ne-am despartit de cei cu care eram in relatii de lunga vreme. A doua zi ne-am vazut, si am ramas nedespartiti de atunci!
Ne intelegem perfect, nu-mi vine sa cred ca poate sa existe o asemnea intelegere.
E bine ca s-a intamplat acum si nu atunci, eu am avut nevoie de trei relatiicat de cat serioase ca sa invat sa apreciez unele lucruri, is sigura ca atunci, n-as fi stiut sa il apreciez.
Acum simt, ca in sfarsit am primit ce meritam.
N-am incetat vreodata sa nutresc pentru el, ceva, un senstiment, care va dadea peste cap de fiecare data cand il vedeam.

Ce tare!Ms ca ai avut rabdare sa imi povestesti.Ador sa citesc/aflu povesti de genul asta.

V-ati vazut vara asta fara sa stabiliti asta? daca da sunteti super norocosisi la cat mai mult timp impreuna

[Alexik]

Scuze am trimis de 2 ori!)

[Jen]

Anterior postat de Alexik

Ce tare!Ms ca ai avut rabdare sa imi povestesti.Ador sa citesc/aflu povesti de genul asta.

V-ati vazut vara asta fara sa stabiliti asta? daca da sunteti super norocosisi la cat mai mult timp impreuna

Nuuu. De fapt, am iesit intr-o duminica la o poveste, nu il vazusem demult, cateodata ma mai apuca dorul si ne mai vedeam.
Am stat in ziua aia pana seara tarziu in povesti, m-a condus acasa, si mi see parea mai frumos ca niciodata, tare imi venea sa il pup, dar am stat amandoi cuminti, eram in relatii amandoi. Ulterior mi-a marturisit ca si el a avut acelsi impuls.
Asta a fost duminica. Marti am fost amandoi despartiti, nu stiam niciunul asta despre celalalt. Mierrcuri, m-a dus el pana in beclean la o prietena si a ramas si el pana a doua zi. asa s-a intamplat.

[Jen]

Anterior postat de Chriselle

Te admir pentru cat inveti. Esti o sursa de inspiratie.
Ce mancarica buna ai facut? Eu nu stiu ce sa mai fac ca am tot refacut aceleasi lucruri... Poate ma mai inspiri si tu. Daca nu o sa intru pe site la retete.
Perioada asta de inceput de primavara este mai ciudata pentru toti - ca e o trecere destul de brusca de la frig la cald, dar e si faina pe de alta parte. Bine... daca nu ai alergii diverse si din fericire eu inca nu am depistat alergii la polen, praf...

trebuie sa invat draga mea, de nevoie, ca de voie buna!
Si eu ma confrunt cu aceeasi problema, nu prea stim ce sa facem, ne gandeam la spanac si ochiuri in ardei, si ies ca niste floricele

[Jen]

Eu am o singura chestie la care stiu ca is alergica, la ventolin, in rest nici eu nu am depistat alte alergii.