[dara]

Iii, ce mi-e drag de voi de nu mai pot si 'imi rod unghiile' (teoretic) ca nu apuc sa mesagiuiesc cu voi ca lumea, cum mi-ar placea teribil. Iar imi vine sa zic ca mi-e drag de voi fete destepte si destupate.

Oana, pai Zoe graieste uneori la fel si pt. ca a muncit, si a sapat, si a invat, si a dat nas si ea cu psihologia, a zis ea pe undeva mai sus prin jurnal.
Un lucru mi-a stat pe limba toate zilele astea, l-am mai zis mai sus, dar e musai sa-l repet. Convingerea aia despre emotii (si impulsuri) ca nemanifestate fac buba e una din cele intre intretin problema de alimentatie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Mare grija...ca ea se transforma in 'daca nu imi voi satisface pofta, daca raman cu starea, daca refulez frustrarea, o sa fac poc pe interior sau mai stiu eu ce' e unul din motivele pentru care nu ne oprim sau nu facem ce ne promitem. Ca spaima de poc e mare. Mare mare atentie despre convingerile legate de emotii si impulsuri nesatisfacute. Treaba e ca o pofta azi, un impuls maine si o emotie poimaine nu se aduna si conduc la niciun poc, buba la inima sau care o fi consecinta imaginata (ca e rau sa tii in tine).

A, da ca intretinem non stop o stare de neliniste, incordare (de la frustare, furie, frica, etc.) atunci ne mai uzam, da, dar asta e cu totul altceva. E foarte important daca apar punctual (si atunci nu se va intampla nimic cu ele nerabufnite/nesatisfacute) sau daca apar tot timpul. Ca daca apar tot timpul, acolo lucram separat : sa nu le mai generam tot timpul cu propriile interpretari ale evenimentelor sau ca sa prevenim ceva sau sa ne aparam de ceva. Dar solutia nici atunci nu e sa le rabufnim/satisfacem, ci sa nu le mai generam aiurea cu interpretari (de ex. poate nu e adevarat ca 'nu ne respecta', ci ca respectivul/a are o cu totul alta problema, se apara de-ale lui, etc.) - sau - (poate nu mereu tre' sa prevenim si sa controlam, pt ca de fapt ne subestimam capacitatea de a face fatza sau ne inchipuim scenarii catastrofice improbabile) - sau - (ar fi trebuit sa procedez altfe) = a se vedea lista cu erorile cognitive).

Iar asertivitatea e alta mancare de peste : a exprima sanatos ceva nerezultat din interpretari aiurea (trebe intai verificate) si chit ca nu asa am fost invatati, ea tine cont si de sentimentele celuilalt, si de ale noastre si exprima nevoia noastra: - inteleg ca esti nervos deoarece crezi ca eu nu am facut intentionat nu stiu ce, insa eu ma simt agresata cand faci x si am nevoie sa incetezi sa-mi mai dai cu ciocanelul in cap.

Cre' ca am mai scris ca modelul este JEEPP:
J-eu
E - empatia (inteleg ca...)
E- emotia (...tu simti ca...)
P - precizia (insa eu simt si am nevoie de...)
P - perseverenta (repetat pana obtinem, nu doar o data, de preferat in diferite forme, dar daca nu, chiar si cu tehnica discului stricat)
----si aici de verificat daca avem convingeri legate de a a cere, de drepturile noastre (btw, sunt vreo 15 drepturi asertive ale oricarui om), daca avem convingeri legate de faptul ca 'ar trebui sa stie fara sa-i spun' = ba nu.
Plus sa realizam ca nici noi nu ne schimbam brusc un comportament, asa ca nici persoana nu poate imediat, uneori, de-asta trebuie si perseverenta.

Anes, nu stiu cat dureaza la cine nu merge la terapie, ca pe cei care nu merg la terapie si nu-s nici pe listele de asteptare, nu se pot face studii sa se afle cat a durat . Daca exista vreun studiu in care oamenii sa-si fi propus singur schimbarea unui comportament care-i deranjeaza si sa fi raportat cat le-a luat, fara legatura cu terapia - macar auto-terapie, asistata sau nu, dar cu cunostinte de specialitate invatate de persoana, imi pare rau, dar nu stiu eu de el.
La cei care merg la terapie cognitiv comportamentala dureaza cam intre 6 luni - 1 an, iar daca e si vreun pui de tulburare de personalitate (de ex. histrionica - cei care cauta atentie, dependenta - cei care incearca sa fie utili sa nu fie parasiti, evitanta - care evita la greu, clar...etc.) poate sa dureze 2 ani.
Ce e misto e ca dupa aia efectele pozitive continua in cascada, adica se opreste terapia si inca se produc schimbari in bine si dupa, f. mult timp - la o terapie care adica l-a invatat pe om cum sa abordeze problema singur, nu i-a tot 'interpretat' numai specialistul. Am mai detaliat care sunt ele in ultimul post de la subiectul cu binge (dar nush care din cele 2 ).

Imi pare rau ca nu mai apuc iar sa raspund si nu stiu exact cum o sa reusesc in viitorul apropiat-mediu - adica e cu nopti nedormite si cu mers in paralel cu cele doua ocupatii...si cea mai noua tot castiga teren, unde deja era ocupat de traduceri