Anterior postat de brainiac (Post 881066)

Mika mi-a cazut foarte bine sa aud ca nu sunt singura care duce lupta asta grea... Si eu am jucat handball in liceu si aveam un corp foarte frumos si nu am avusesem niciodata probleme de greutate. Ma mentineam intre 53-55 de kg. Nici nu mi-am pus problema ca voi avea vreodata probleme cu aspectul fizic si tot timpul cand intampinam vreun obstacol gaseam puterea sa ma ridic. Eram o luptatoare desavarsita! Ei de data asta nu am reusit sa ma ridic si nici macar nu am constientizat cand am inceput sa am primele simptome de depresie. Imi amintesc doar ca aveam zile proaste si mergeam sa iau ceva dulce sa ma simt mai bine. Si ma simteam! Simteam o usoara eliberare, iar dulciurile le-am asociat involuntar cu starea de "convalescenta" (ai mei imi faceau toate poftele cand eram bolnava si de obicei ceream ceva dulce). Nu am inceput cu cantitati exagerate dar azi asa maine asa si au inceput sa se puna kg. Mai intai am ajuns de la 53 la 60 apoi a inceput facultatea, stres mult, eram si boboaca, oras nou si schimbari majore, ceea ce m-au facut sa sar la 65 de kg apoi 67 iar primavara trecuta 73 :(. Atunci chiar m-am speriat tare! Cum ai spus si tu ma uitam la mine, vedeam ca am o fatza draguta dar nu era suficient... Eu doream corpul! Corpul si increderea... In timp am ajuns sa am si alte obsesii cum ar fi sa ma uit pe strada la toate fetele care erau mai slabe ca mine, faceam mereu comparatii intre prietenele mele si mine, ajunsesem sa ma izolez si de prieteni ca eram complexata de aspectul meu fizic si ma gandeam ca toti ma judeca prin prisma asta, evitam sa ma intalnesc cu colegii de liceu sa nu cumva sa vada ca dintr-o tipa sportiva am ajuns o tipa rotunda...
Felicitari si pentru kilogramele slabite si pentru ca nu te-ai atins de covrigei! Este un lucru extraordinar si iti doresc sa o tii tot asa!
In astia 2 ani am incercat sa adopt si eu un stil de viata cat mai sanatos, sa fac sport pe cat imi permitea programul (deci asa am reusit sa slabesc putin) si aveam perioade in care ma tineam de treaba si eram foarte determinata dar apoi intervenea neincrederea, frica si stresul si ma refugiam din nou in mancare. Vreau din tot sufletul sa gasesc calea care sa ma ajute sa rup acest cerc vicios caci cu siguranta nu vreau sa imi petrec restul zilelor traind astfel! Dar sunt sigura ca cu ajutorul vostru ma voi pune pe picioare si voi reusi sa imi schimb obiceiurile incetul cu incetul! Iti multumesc inca o data pentru cele scrise, a contat enorm! :-*

Anterior postat de brainiac (Post 881092)

Azi reincep si eu calatoria catre o viata mai buna si mai fericita. Caci undeva in interiorul meu o voce speriata imi spune "stii meriti sa te bucuri din plin de toate lucrurile frumoase pe care ti le-a pus Dumnezeu la dispozitie"... si imi amintesc cu drag de cuvintele unui om intelept care nu a obosit sa ma sustina si care mi-a zis "stii draga mea, daca vrei sa ajungi cu numaratoarea la 1000 intotdeauna trebuie sa incepi cu 1". Asadar astazi este pentru mine acel "1". E mic si timid in fata impresionantului "1000" dar e cert ca cel din urma nu poate exista fara cel dintai. Chiar daca nu sunt grozav de increzatoare in fortele mele, caci am esuat de multe ori, chiar daca vad priviri sceptice in jurul meu si oameni care se asteapta sa dau chix din nou, nu am nimic de pierdut sa incerc din nou. Sa cer ajutorul si sa-l si accept. Pt ca eu sunt o persoana interiorizata cand vine vorba sa spuna ce simte, mai ales cand sufar sa nu mi-e bine. Nu imi place sa-i incarc pe cei din jur cu problemele mele, nu imi place sa fiu perceputa ca o persoana slaba si care nu gaseste resursele sa se puna pe picioare. De aceea prefer sa tin totul pentru mine si cand cineva ma roaga sa "dau afara" ce ma nelinisteste pur si simplu ma blochez si bolborosesc ceva rapid dupa care inchei cu " o sa imi treaca oricum". Dar acest "o sa imi treaca oricum" a uitat sa apara si in locul lui a venit "refuz sa ma gandesc la asta acum" si asa au inceput sa se acumuleze gandurile negative pana cand au ajuns sa dea pe langa pahar ...

Anterior postat de brainiac (Post 882527)

Ieri am sosit la bunica mea... Mi-a fost foarte dor sa petrec timp cu ea avand in vedere cat de bine ne intelegem si faptul ca e una din persoanele pe care le admir cel mai mult... Cu toate astea, stiu cert ca bunica e o persoana foarte directa (prea directa uneori) si nu o mai schimba nimeni... Asadar dupa ce mi-a zis ca sunt frumoasa si ca e tare fericita sa ma vada, a urmat inevitabila replica: stii Ancutel trebuie sa mai slabesti neaparat! ... :-| ... Stiu ca e bine intentionata si ca imi vrea binele, dar parca uneori e cam dureros sa le primesti asa in fata, mai ales cand esti constient ca ai o problema si ca trebuie sa o rezolvi! Partea amuzanta e ca ultima oara cand am vizitat-o (prin septembrie) aveam cu 1kg jumate in plus si atunci nu mi-a zis nimic de genul ca trebuie sa slabesc ci mi-a spus ca arat foarte bine! Stand si analizand putin situatia mi-am amintit ca atunci aveam incredere in mine si eram convinsa ca voi reusi in lupta contra kg, iar aceasta convingere ma facea fericita. Si lasam fericirea sa iasa la suprafata si astfel toti imi spuneau ca arat nemaipomenit si ca radiez. Acum insa trec printr-o perioada in care nu ma mai percep ca pe o luptatoare, in care ma indoiesc de hotararea cu care voi merge pe acest drum, in care ma astept sa esuez in fiecare zi din cauza ca nu am suficienta motivatie. Si aparent se vede! Se vede asa bine incat si ceilalti observa! Asadar fetelor, am sa scriu asta atat pentru mine cat si pentru voi: oamenii va percep prin prisma parerii pe care o aveti voi inseva despre propria persoana. Daca va vedeti urate si lipsite de farmec la fel va vor vedea si ceilalti, daca va vedeti stralucitoare si increzatoare aceeasi parere o vor avea si cei din jurul vostru! Asa ca haideti sa nu ne mai dam consimtamantul ca ceilalti sa ne priveasca asa cum NU vrem! Haideti sa le aratam ca suntem frumoase, puternice si invingatoare! Si ca sa se vada ca nu sunt ipocrita, am inceput sa fac ceva in acest sens: nu am mai mancat ca o sparta (desi cozonacul cu nuca era extrem de tentant, m-am limitat la o feliuta), am acceptat sa fac putina miscare, chiar daca e vorba de o simpla plimbare si am inceput sa-mi schimb parerea despre mine si sa imi repet ca pot face acest lucru, pot ajunge unde imi doresc si pot avea viata mult visata!

Anterior postat de brainiac (Post 883121)

Sunt ingrijorata ca nu voi putea fi langa toti oamenii care au nevoie de mine... Ca nu voi reusi sa ii sustin pe toti si sa-i ajut asa cum au nevoie... Nu e chiar cea mai buna perioada din viata mea dar stiu ca poate fi si cu mult mai rau! Doar ca as vrea sa pot face mai multe, sa pot ajuta mai mult si efectiv nu pot! Si atunci ma enervez, nu imi gasesc locul, nu mai am somn (caci incerc sa gasesc tot felul de solutii), incep sa fiu artagoasa si sa ridic tonul la oameni nevinovati... iar asta nu ma face sa ma simt cu nimic mai bine, mai ales ca o fac involuntar...Asa ca o sa-mi iau o pauza de la toti si toate, macar cateva ore si am sa ma gandesc la mine, la cine sunt, ce vreau si incotro ma indrept. Si mai ales am sa ma relaxez! trebuie sa ma decuplez putin de lumea asta pe care oricum nu o pot schimba si sa ma gandesc la ce m-ar putea ajuta sa fiu mai puternica sa-i pot sustine si pe ceilalti. Sigur ca imi place sa-mi ajut prietenii si familia, dar sunt acele perioade in care telefonul iti suna intruna, o prietena iti zice ca s-a despartit de prietenul cu care era de 2 ani, un amic iti spune ca i-a murit cineva drag, iubitul tau are si el niste probleme financiare si nu numai si e intr-un stres continuu, parintii au datorii si sunt si ei stresati, alta prietena sufera o deceptie si tot asa... si fiindca tie iti place sa fii langa toti oamenii astia bineinteles ca le oferi sprijinul tau, dar pe nesimtite te incarci si tu cu o parte din tristetea lor si te trezesti dimineata ca te simti ca naiba si n-ai chef de nimic... mai ales ca toate merg prost! dar vreau sa cred ca si fazele astea sunt trecatoare, ca dupa ploaie urmeaza intotdeauna soare si ca lucrurile revin la normal!
in alta ordine de idei incep sa simt cum incolteste in mine dorinta de a adopta un nou stil de viata, unul mai sanatos.. am citit cateva povesti de succes, am vazut cum slabutele se incurajeaza una pe alta si parca simt cum se misc si in mine ceva... e adevarat mi-e foarte greu sa ma abtin de la toate bunatatile mai ales in aceasta perioada a anului, dar pana acum am reusit sa nu mai fac excese, sau sa ma refugiez in mancare..ceea ce eu consider a fi un bun inceput :D! desigur lupta e grea, drumul e lung si uneori anevoios dar stiu ca am puterea necesara sa ma mobilizez si stiu ca in jurul meu sunt persoane extraordinare gata sa ma sustina. asa ca cine sunt eu sa nu le dau ocazia sa ma ajute? cine sunt eu sa refuz sa imi valorific potentialul si sa imi neg partile bune?

si ca sa povestesc si ce am mancat azi (cu sinceritate totala) voi incepe prin a raporta o o felie de paine cu rosii si telemea rasa + 1 felie de cozonac cu nuca si o cana cu lapte dimineata, la pranz o feliuta de paine cu salata boeuf, o sarmaluta cu 2 lgt de smantana si trebuie sa recunosc inca 2 felii de cozonac cu nuca (care e nerusinat de bun si pufos). da stiu ca nu e dietetic, ca am mancat mai multi carbohidrati decat trebuie ca ar trebui sa mai limitez cantitatea de cozonac... dar scopul meu in urmatoarele 2 sapt nu e sa devorez un castron de salata si nu stiu cate iaurturi dietetice.. scopul e sa ma limitez la 3 mese pe zi si eventual 2 gustari, adica sa-mi amintesc cum e sa mananci cat de cat normal, nu zic ca in portii mici sau normale, dar mai mici fata de cat obisnuiam inainte si sa nu mai infulec pana simt ca plesnesc! deocamdata incerc sa ajung pe linia de plutire si apoi sa invat sa si inot .. si fata de cum eram sunt multumita de mine :)

Anterior postat de Niculae Roxana (Post 883148)

Buna si bine ai venit in comunitatea slabutelor! Am citit jurnalul tau si m-am gandit ca poate mai ai nevoie de o prietena care sa te sustina...sa-ti dea incredere in tine..sau doar sa fie langa tn cand ai nevoie de ea...si sa te asculte...deci...iata-ma...sunt langa tn.
Primul pas l-ai facut...si poate cel mai important...ai intrat pe forum.
Cand am intrat si eu prima data pe forum la fel ma simteam si eu....demoralizata...imi regaseam fericirea in mancare....ma comparam cu toate femeile din jurul meu...si eram extrem de geloasa pe sotul meu...deveneam isterica doar daca se uita la tv la una care arata f bn...deci eram la pamant.....vedeam cum ma priveau cei din jur...inclusiv mama mea....era disperata si nu-i venea sa creada cata am ajuns....imi zicea mereu...ai plecat de aks printesa si acum...uita-te la tn esti cat o balena...offf...sa nu mai zic ca vroiam pe atunci sa ma angajez asistent manager...ca asa consideram eu la momentul acela ca tb sa incep de acolo cariera mea...nu m-a angajat nimeni bineinteles...si uite asa mi-am gasit motivatia potrivita...si am gasit acest forum...atunci cand eram jos...cand nu mai aveam nici o speranta...incercasem toate dietele...dar nu le finalizam pe niciuna...din lipsa vointei...dar...cu ajutorul slabutelor am reusit...sa-mi recapat increderea in sine...sa-mi repar greselile....sa am speranta....sa fac sport...care pana la momentul respectiv era un subiect tabu pt mn...si iata-ma acum...la un pas de reusita...plina de incredere....si gata sa ajut pe oricine are nevoie de mn....sunt langa tn...trebuie doar sa ma chemi.
Te pup dulce!...impreuna vom reusi...

Anterior postat de brainiac (Post 883908)

Tocmai m-am trezit... am avut ceva somnic de recuperat de azi-noapte :P. Partea buna e ca desi mi-a disparut somnul nu mi-a disparut motivatia si dorinta de a adopta un stil de viata mai sanatos :D. Si azi am simtit cum imi spune organismul sa iau o pauza de la toate mancaruile astea grele sau dulci si sa mananc ceva mai usor, sa-si revina si el putin :P. Asa ca am mancat supica de pui cu galuste (sa ma si hidratez) si branzica de casa (cam 150g max) iar apoi am mancat 3 lg de musli vitalis cu cioco cu 100 ml de lapte, asa de pofta :P. Da nu e cea mai indicata perioada sa te apuci de diete sau sa incerci sa-ti schimbi stilul de viata, dar aici am exemplul mamei mele care s-a lasat de fumat in ziua de revelion. Si atunci se gaseau f greu tigari bune, iar la petrecere toti o serveau cu Kent, iar ea a refuzat si a zis ca s-a lasat. Iar apoi cand ii venea sa fumeze isi spunea: "pai daca am reusit sa nu fumez tigari scumpe, doar nu o sa ma apuc sa fumez acum porcarii ieftine!". si dupa o perioada i-a disparut dorinta de a fuma si de atunci n-a mai fumat deloc. Cam de vreo 30 de ani. Asa ca daca ea a putut sa se lase de un viciu asa odios, eu zic ca am ceva din genele ei si voi reusi si eu sa ma las de dulciuri si mancaruri nesanatoase :D!

Anterior postat de brainiac (Post 884368)

Nu am mai scris de vreo 2 zile ca am fost tot pe drumuri... in sf am ajuns si eu acasa dar nu am avut prea mult timp sa respir ca m-am intalnit cu prietenii, am avut de dezpachetat, de impachetat si tot asa... maine plec la brasov unde imi petrec revelionul cu iubitul... asa am nevoie sa ma deconectez putin de la tot si toate, sa uit ca valoarea mea nu sta in nr kg, sa nu ma mai compar cu toate fetele din jurul meu, pur si simplu sa ma bucur de momentele frumoase din plin si sa ma incarc la maxim cu energie! Sunt foarte suparata pe mine ca in ultimele zile am macat de parca ar fi intrat zilele in sac, atat mancare cat si dulciuri... Offf doamne si e atat de greu sa rezisti in perioada asta cand oriunde te duci ti se pune in fata un platou cu bunatati :( Si creierasul meu nu ma ajuta deloc si continua sa fie pe "pilot automat" si sa ma pun sa intind mana spre prajituri chiar daca nu imi e foame :(( Is asa suparata pe mine ca imi sabotez singura orice intentie buna si orice motivatie de a avea o viata mai sanatoasa.... Dar tot nu ma las...chiar daca va fi dupa Sarbatori, asa cam prin 3 ian tot voi reusi si ma voi pune serios pe treaba! Pana atunci cred ca as putea sa vb cu dragtul meu si sa-i spun ca nu vreau sa mananc prea mult si nici prea dulce, pt ca sunt sigura ca el ar intelege si m-ar sustine :)

Anterior postat de brainiac (Post 888745)

Am revenit dupa mini-vacanta si ma simt grozaaaaaav!!! Am reusit sa ma deconectez de la toate, sa uit de probleme si stres si sa ma relaxez in adevaratul sens al cuvantului! iubitul meu a fost absolut grozav si m-a facut sa ma simt cea mai deosebita persoana de pe pamant! Stiam ca pot gasi un aliat in el. In primul rand m-a incurajat si m-a asigurat ca imi va fi alaturi pana la capat si ca va face tot ce depinde de el sa reusesc! Apoi m-a facut sa ma simt incredibil de bine in pielea mea asa cum sunt! Asa cu asa sprijin sunt gata sa pornesc la drum si sa si reusesc!
Asadar maine imi voi face curaj sa ma urc pe cantar si sa ma masor, sa-mi asum responsabilitatea pt toate pacatele ce le-am comis de sarbatori, dar si ca sa stiu de unde plec sa imi fac "buletinul" de slabuta :P Azi nu stiu daca am timp de sport ca trebuie sa fac o multime de lucruri, dar de maine ma gandeam sa ma apuc asa usurel de putin aerobic... Stiu ca va durea, ca o sa obosesc si ca imi voi da duhul, dar deh inceputul e greu... si nu trebuie sa-l mai aman! E un an nou, cu noi sperante si obiective, iar anul acesta imi propun sa ajung la silueta dorita si sa las in urma toata suferinta care mi-au adus-o kg in plus si sa incep o viata noua!

Anterior postat de brainiac (Post 890326)

Buuun... azi mi-am facut curaj si mi-am trecut datele in buletinul de slabuta... m-am trezit frumusel dimineata, am scos cantarul si centimetrul de la naftalina si am inceput sa masor.... si sincer ma asteptam sa fie mult mai rau avand in vedere cat de haotic am mancat in ultimele zile...dar gata, nu ma mai gandesc la asta! acum ma concentrez numai pe ce voi face de azi inainte.... desi nu am fost extraordinar de cuminte in privinta mancarii am reusit sa fac putin sport azi: putina incalzire, am dansat 2 melodii si am incheiat cu 20 de min de zumba pt incepatori. de maine voi incepe sa raportez si ce mananc sa ma ajut astfel sa devin mai responsabila de alegerile mele si de ceea ce bag in gura! vreau sa elimin dulciurile de tot pt ca eu sunt genul de om care nu poate doar gusta fara sa manance tot apoi....daca bag putin in gura mi se strica rotitele de la creieras si ajung sa devorez tot...asa ca singura solutie pt mine e sa-mi pun pofta in cui pt ca altfel sigur ajung la un dezastru... mi-am demonstrat asta de prea multe ori pana acum! in primele 2 sapt poate ca veti zice ca mananc prea multi carbohidrati (care nu vor proveni din dulciuri) sau alte cele, dar pe mine ma intereseaza sa mananc portii cat de cat normale, sa nu mai ciugulesc intre mese si sa ma las de dulciuri. iar dupa aceea, dupa ce ma mai informez si eu despre mancatul sanatos, va rog dragele mele sa nu aveti mila de mine, sa ma trageti de maneca, de par, de urechi numai sa nu ma lasati sa fac prostii! asa ca de data asta am sa zic: la razboi inainte, la placinte inapoi! :D