[mika_me]

Anterior postat de ali_lumi

si nu in ultimul rand... plang atunci cand mi se face un dor nebun de tata( parinti mei sunt despartit de cand aveam eu 5 ani ) el este plecat in sua ... si-a refacut viata , nu are nici un alt copil in afara de mine ceea ce ma bucura, pt k sotia lui este romanca dar si ea este divortat si are un bait de 18 ani din prima casat. Mi se face dor de el cand ma gandesc ca nu este langa mine sa-i spun buna dimineata, si noapte buna , sa i spun probleme care le am si tot ce ma framanta. tin sa specific ca am un tata de milioane, ma sustine din TOATE PUNCTELE DE VEDERE , si cu toate ca ne vedem odata pe an ( atunci cand vine el sau cand plec eu la el) si atunci pt 2 sapt 3 , tot mi se face un dor cumplit si o tristete ... de n-am cuvinte

imi pare rau sa aud asta..adevarul e ca asta e situatia..daca alor tai nu le era bine impreuna, n-avea niciun sens sa se chinuie unul pe altul si sa ajunga Doamne fereste in situatii aiurea..e bine ca esti in relatii bune cu tatal tau, ca te sustine..e de admirat..multi cand se despart uita ca mai au si copii, mai ales daca isi refac viata..te cred ca suferi..e aiurea..oricum nu pot intelege decat la modul de suprafata, pentru ca nah, eu i-am avut mereu pe amandoi langa mine(bine, exceptand perioadele in care unul din ei a fost plecat in afara sau ambii, dar ma refer la faptul ca am ramas o familie)...dar esti mare acum..vezi lucrurile mai clar si oricat de greu ti-ar fi ai invatat sa fii puternica si sa depasesti momentele
e bine sa plangi..sa plangi pana iti dai sufletul in anumite situatii..doar asa te oti descarca de toata energia negativa...capul sus...ai tai sa fie mandri ca au o fetita asa frumoasa si ambitioasa