[mika_me]

Anterior postat de Rallara

Ma bucur ca dam la vasle impreuna in aceeasi barca

Sper sa reusim Mika! Ca eu sunt satula.

Si eu sper sa reusim...eu mai ales pentru ca am inceput sa ma gandesc la perspectiva unui bebe si parca n as vrea sa fiu atat de inconstienta sa plec de la bun inceput cu atatea kg in plus...Unde mai pui cate complicatii pot aduce acestea pentru sarcina. Ca sa nu mi zic daca as mai pune inca vreo 10-12 kg pe langa ce am acum, cred ca as cadea intr o depresie crunta. Nici nu m as putea bucura de sarcina. Eu nici nu am fost si nici nu sunt genul de femeie cu instinct matern dezvoltat inainte de vreme. Mereu ultracerebrala (mai putin cand vine vorba de slabit, n as paria doar pe faptul ca odata ramasa insarcinata mi s ar schimba la 180 de grade perspectiva. Bucuria unui copil mi ar fi mereu umbrita de kg in plus. Visez sa ajung nu la 52 de kg, asa cum ma vizualizez eu ca fiind ideala. dar mi ar placea sa pot scadea la 65 de kg..adica sa ma aflu in limte normoponderale. Asa ca intr-adevar, sper din suflet ca de aceasta data, totul sa se incheie cu o reusita

Anterior postat de Rallara

Buna seara,

Nu vreau sa incep negativ dar nu am mers la alergat pentru ca a plouat si m-am simtit obosita. Nu-i bai ca merg maine

Ma gandeam sa fac o lista a motivelor pentru care nu reusesc sa ajung la kilogramele dorite. Poate ajuta daca le identific si le vad scrise.

Propriul sabotaj - fara sa imi dau seama caut in secret motive sa esuez ca sa ma recompensez cu vechile obiceiuri nesanatoase

Lipsa de incredere in reusita finala - dupa atatea esecuri repetate tind sa nu mai cred nici eu ca voi ajunge la kilogramele visate

Lenea - mi-e efectiv lene sa gatesc sanatos dupa o vreme si sa fac sport cand ar trebui

Plictiseala - ma plictisesc de rutina sportului si mancarii. Iar ca sa variez trebuie timp si energie, ambele imi lipsesc de multe ori, ca nu mai vorbesc de lenea mentionata.

Ma descurajez mult prea usor - imi amintesc de una dintre ultimele incercari esuate, dupa o saptamana de tras la cura si alergat, cantarul mi-a aratat +1.2kg. Am crezut ca mor pe loc pentru ca eram parca la a 6-a saptamana de dieta sanatosasa si de obicei de la a 4-a o las balta. Am depus un extra efort ca sa fiu tradata de cantar. Desi am incercat sa imi zic e masa musculara, rusii, retinere apa, etc, mi-a fost de ajuns sa ma 'razbun'... pe mine.

Sunt prea severa cu mine Nu apreciez suficient un rezultat bun ca deja ma gandesc la urmatorul kilogram ce trebuie dat jos, la lungul drum ce e in fata sau mai rau, odata ce am calcat stramb nu imi revin decat dupa mult timp de 'porceala' pentru ca consider lupta pierduta.

Poate ar mai fi de adaugat dar maine trebuie sa merg la servici
Toate astea merg mana in mana, nici nu cred ca as putea face un clasament din punct de vedere al importantei, cand abandonez lupta le simt toate la un loc in acelasi timp. Nu stiu cum sa combat acesti factori, dar macar azi le-am trecut negru pe alb... daca e un psiholog pe aici sa imi dea de stire

Am sa incerc sa le atac cu tactica 'obiceiului'. Despre asta alta data.

Va pup, noapte buna!

Esti alergatoare de fel? Intreb, pentru ca o gramada de antrenori mi au spus ca la cate kg am in plus, ar trebui sa evit activitatile care imi pot afecta incheieturile...Eu spre exemplu, urmez niste antrenamente circuit..in care se combina sesiuni scurte de cardio cu exercitii cu gantere/propria greutate. Facand o comparatie, potrivit centurii/ceasului care imi monitorizeaza activitatea fizica/activitatea cardiaca, mereu am am ars mai multe calorii si grasime prin circuitele acestea, decat prin cardio

Achiesez si eu la motivele tale.

SABOTAJ?! Hell yeah...chiar prin propria mi nesimtire si delasare. Asta e si o urmare a nenumaratelor diete incepute si neduse la capat, a neneumaratelor esecuri, a nenumaratelor slabiri si ingrasari extra...E ca si cum undeva in adancul meu e o voce care imi spune "oricum esti grasa, oricum nu reusesti sa mai slabesti..de ce te ai mai chinui?"

LIPSA DE INCREDERE IN REUSITA FINALA
Well, cum sa mai m incredere cand am ani intregi de esecuri in spate??!? Pe de alta parte faptul ca dorinta de a slabi inca mai palpaie acolo, mititica, e un semn ca sunt mai puternica decat mi am imaginat. Si dorinta aia n o sa se stinga niciodata. S ar stinge daca m as accepta asa cum sunt....dar eu nu ma iubesc asa cum sunt, pentru ca cea din oglinda..nu sunt eu. Oricat de crud ar suna, aia nu sunt eu. Nu inteleg de ce am ales sa ma pierd in asemenea hal?!? De ce n am fost in stare sa trag semnalul de alarma cand lucrurile erau mai putin grave decat acum....Am de scapat de o a fata de 10-12 ani aka 40 kg

LENEA
Eh....cu gatitutl mai e cum mai e, desi uneori e mai usor sa gatesti ceva rapid si mai putin sanatos, decat o mancare ca la carte, care sa nu dauneze dietei. Dar cand vine vorba de sport, nu cred ca e neaparat vorba de lene, ci de faptul ca acele kg se resimt la fiecare exercitiu pe care l faci. Si e frustrant si e o corvoada sa vezi ca pe unele nu reusesti sa le faci sau arati ultracaraghios incercand sa le executi. Parca simtit ca nici nu lucrezi cum trebuie si ajungi sa te lasi dupa ceva timp, pentru ca ai senzatia ca daca nu faci totul la punct si virgula, nu functioneaza.

PLICTISEALA
Aici merge mana in mana, asa cum ai spus si tu, cu punctul de mai sus. Dar cheia succesului aici e sa te mentii motivata. Eu cred ca trebuie sa avem rabdare pana vedem acele rezultate evidente. Adica nu 1-2 kg sau 2-3 cm pierduti ci cel putin 7-8 kg. Alea se vad..alea se simt. Trebuie sa avem puterea de a trece de acel punct. Niste schimbari evidente, sesizate si de cei din jur reprezinta o mare motivatie. Problema e ca nu am mai ajuns de mult timp acolo. De ce? pentru ca....

NU MAI AM RABDARE
Vreau acum si vreau tot...si cumva e normal sa fie asa...vreau sa nu mai fiu grasa, vreau sa fiu slaba...vreau sa pot purta orice, sa nu trebuiasca sa ascund una sau alta. Vreau sa nu mai am senzatia ca lumea se uita la mine si ma judeca. Nu ca as da neaparat prea multi bani pe ce spune lumea, but still...nu traiesc in jungla si din pacate, imaginea conteaza
Cel mai trist e ca atunci cand eram slaba...nu ma vedeam slaba...De acolo a inceput totul.
Daca as fi avut atunci mintea pe care o am acum, cred ca as fi fost in cea mai buna forma a vietii mele. Ma uit la poze si spun "Doamne cat de slaba eram!! De ce m oi fi vazut eu grasa?"..Raspunsul il am deja...multe din prietenele mele aveau peste 1.70 si picioare pe masura.Ma comparam cu ele. Eu am 1.62 si sunt o fata cu forme, Picioarele mele au o musculatura dezvoltata ca urmare a 6 ani de gimnastica. Cand eram slaba eram super bine proportionata. Sani si fund exact atat cat trebuie si abdomen plat prin care se zareau niscaiva patratele. Dar pentru ca picioarele nu erau niste bete, am tras concluzia ca trebuie sa mai slabesc.

si uite cat de bine mi a mers!

S avem succes zic...nu m a prins vara cu corp pe masura, dar zau daca nu ies din vara cu cel putin 15 kg in minus