[Veronica2012]

Anterior postat de Khali

Buna, Veronica,

Asa a fost si la mine, cu cat m-am documentat mai mult, cu atat am invatat sa imi ascult cerintele, reactiile corpului si ador si eu senzatia aceea de corp usor, dupa cine lejere - fireste, nu vorbim aici de infometari , energia pe care o am in a face diverse lucruri marunte, parca nu pot sa mai stau pe canapea degeaba, ca inainte.

Mult succes in a atinge cifra dorita si la fel de mult succes si la mentinere!

Multumesc mult Khali, sper sa reusesc!! Apoi ne apucam de povestit despre senzatii noi, frumoase, despre toate starile de bine generate de scaderea in greutate! Zi buna sa ai!

[Khali]

Anterior postat de Veronica2012

Multumesc mult Khali, sper sa reusesc!! Apoi ne apucam de povestit despre senzatii noi, frumoase, despre toate starile de bine generate de scaderea in greutate! Zi buna sa ai!

Vei reusi cu siguranta, trebuie doar sa vrei Eu sunt cam de 3 ani pe acest drum, desi am avut si "parcari", cum le numesc eu, perioade cand, la capitolul tentatii, imi venea sa mananc dulciuri cateva zile, am dobandit controlul si acum le consum numai extrem-extrem de rar, alte mancaruri - tip fast-food, alimente procesate etc pe mine oricum nu ma tenteaza, nu sunt pofticioasa, doar dulciurile au consituit mereu o dependenta reala.

La mine deja nu scaderea in greutatea propriu-zisa da starea de bine, ci mancatul sanatos si sportul consecvent.

Cred ca schimbarea reala survine nu atunci cand incepi sa vezi faptul ca mananci sanatos ca pe un stil de a manca plin de privatiuni, ci ca pe un ajutor real pe care i-l acorzi corpului tau, pentru ca si el sa te ajute la capacitatea lui optima.

Sunt la varsta in care asist neputincioasa cum parintii, pe masura ce inainteaza si ei in varsta, incep sa se confrunte cu diverse probleme de sanatate sau boli care puteau fi evitate daca ar fi avut mai multa grija de ei, iar eu intentionez sa nu repet greselile lor.
Vizualizez mental efectul pe care alimentele bune il au versus efectul nociv al celor rele, in corp. Ma intreb mereu: daca m-as vedea pe interiorul corpului - nu la nivel psihic, acum , oare mi-ar placea ceea ce vad?

Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase din jurnalul lui Ralu.

O zi minunata si succes in tot ce-ti propui!

[Veronica2012]

Khali, ai scris de parca erai in mintea mea . Si eu vad problemele celor din jur si mereu stau cu teama cand aud de analize iesite prost, de colesterol marit.
Tu ai 3 ani si meriti toate laudele sincere, eu am abia vreo 3 luni, dar simt ca imi intra in obisnuinta. Dupa ce ma stabilizez eu bine vreau sa imi extind ideile si catre partenerul de viata, care partener are 109 kg si cateodata ma gandesc ca noi avem un lung drum de parcus impreuna si vreau sa fac tot ce-i posibil sa fie unul placut, sa incep sa-i transmit si lui ceea ce observ eu ca e mai bine pentru un organism, pentru corp si de ce nu, si pentru minte.
Mai vorbim! Iti doresc o zi frumoasa!

[Khali]

Anterior postat de Veronica2012

Khali, ai scris de parca erai in mintea mea . Si eu vad problemele celor din jur si mereu stau cu teama cand aud de analize iesite prost, de colesterol marit.
Tu ai 3 ani si meriti toate laudele sincere, eu am abia vreo 3 luni, dar simt ca imi intra in obisnuinta. Dupa ce ma stabilizez eu bine vreau sa imi extind ideile si catre partenerul de viata, care partener are 109 kg si cateodata ma gandesc ca noi avem un lung drum de parcus impreuna si vreau sa fac tot ce-i posibil sa fie unul placut, sa incep sa-i transmit si lui ceea ce observ eu ca e mai bine pentru un organism, pentru corp si de ce nu, si pentru minte.
Mai vorbim! Iti doresc o zi frumoasa!

Este destul de greu sa impui schimbarea asupra cuiva daca de la sine lui nu-i vine acel imbold, insa daca are asa de multe kg poate in timp va simti ca trebuie sa faca ceva...pentru voi doi ca familie, pentru a fi alaturi in conditii optime, nu doar pentru el.

Treptat, prin puterea exemplului tau il poti motiva si pe el.
Al meu nu are probleme de greutate deloc, e si foarte inalt, insa cand l-am cunoscut, la el acasa cartofii prajiti se faceau minim 1 data-2 ori pe saptamana, mancarurile romanesti grele erau la baza - snitele, carne cu cartofi, orez etc.

De cand locuim impreuna initial manca putin diferit de mine, insa treptat pur si simplu a inceput sa manance mai mult ce mancam eu, mai ales ca in casa gasea preponderent legume,carne la cuptor, fructe, salate etc, apoi si la serviciu isi comanda tot mancaruri simple, mai sanatoase. Noi nu cumparam cartofi deloc, de doi ani nu am mai vazut alimentul asta, a venit cumva firesc, nici noi nu stim cum

Iar apoi, fiindca eu fac sport seara si ma tot vedea activa, a inceput sa simta si el nevoia sa se miste Mai face cu ganterele, insa pana la urma s-a oprit la ce-i place lui foarte mult - face curse pe bicicleta zilnic, de unul singur.

Deci se poate, cheia e sa vrei si sa afli ce ti se potriveste, fiindca suntem diferiti si nu merge mereu acelasi lucru la toata lumea.

[Veronica2012]

A, nu ma gandesc sa-i impun, dar ii spun ce am mai citit si ce am mai aflat, apoi ma cantaresc si ii spun si lui cand vad ca s-au mai dus cateva sute de grame, apoi ii spun ca e greu si ca uneori mi se face foame dar vreau rezist.
La noi in bucatarie (care acum e in renovari, deci in praf ) treaba sta in felul urmator. El nu e mofturos la mancare, asa ca de cand am incetat eu sa mai fac paste si cartofi si snitele si mananca brocoli si dovlecei la cuptor nu e vreo suparare. Deci cu omul se poate lucra . Problema vine din copilarie, cand a avut o alimentatie complet nesanatoasa: dulciuri multe, sunculite, costite etc. Si apoi am si eu partea mea de vina. Noi, pana nu de foarte mult timp, mancam aceleasi lucruri. Eu nu am depasit 70 de kg si la inaltimea mea nu eram cea mai panicata, dar el nu a reusit sa dea jos cu stilul meu, azi paste, maine salata...lui ii trebuie ceva constant. El nu mananca mult, dar nici nu face miscare, jobul e unul de pe scaun. Dar daca eu am ajuns sa inteleg ca nu e doar un trend mancatul sanatos, ca nu e doar un subiect de discutie pentru o categorie restransa de persoane (pe care atat de mult ii admir) cred ca putem si noi acolo in casuta noastra sa ne modificam in bine.

[Veronica2012]

ma apropii de prag...prag pe care nu l-am mai trecut de ani buni plini de indolenta si complacere. Azi port un sarafan pe care anul trecut nu am indraznit sa-l mai port. Nici in urma cu doi ani cand l-am luat nu era asa comod si cand il purtam ma simteam oarecum stangace. Hainele stramte te incurca, te schimba, iti iau curajul, dar daca ele imbraca un corp mai subtirel fac minuni cu starea de spirit. Eu nu cred ca te poti simti bine oricum, oricat de dezinvolt ai vrea sa pari. Nu as vrea sa mai ajung iar de unde am plecat. Mult nu mai am pana ajung la ce mi-am propus...si spun inca de acum ca voi fi constanta, imi propun asta in virtutea senzatiilor de curaj pe care le-am capatat si a increderii in mine.

[Veronica2012]

Am o usoara senzatie ca incep sa cedez...sau e doar in mintea mea o idee nejustificata. Am 60,7 si sunt de cam multa vreme aici. Mi se pare ca nu mai sunt asa multumita de demersul zilnic, ca nu mai reusesc sa ma imaginez slabuta. Orice ar fi, vreau sa merg in continuare si sa nu ma las ispitita de gusturile care uneori se mai oglindesc parsiv in creier. Aseara m-am simtit vinovata pe buna dreptate...iar azi ce asteptam minuni? Ar trebui sa reduc iar seara din mancare si sa nu mai gust asa chiar din orice. Toate au calorii, iar eu am voie doar un numar limitat ca sa functioneze planul. Deci gata cu greselile.

[Khali]

Cand ne vine sa cedam, de obicei fie nu avem rabdare si ne asteptam ca rezultatele sa apara mai repede decat ne "duce"metabolismul, fie e doar o "scuza" produsa de creier - "nu am slabit, deci hai sa mananc ce vreau", cand de fapt, tocmai procedand asa ne sabotam prima dorinta, aceea de a slabi.

Ai un termen limita pana la care vrei un nr de kg, e actualizat ticker-ul? La inaltimea ta si 60 de kg nu ai cum sa arati rau, chiar daca poate tu vrei sa fii si mai slaba de atat.

Spuneai ca vrei si o schimbare de stil de viata -daca schimbi, e pe viata, fireste ca avem si zile si mai bune, si mai proaste, dar graba nu e...de rabdare e nevoie, ca in timp rezultate vor fi in mod sigur.
E doar o chestiune de cat de mult vrei ceva fata de altceva. Vrei sa pui pe primul plan schimbarea sau vrei sa dai ascultare gandurilor care te indeparteaza de ea. De putut sigur poti, trebuie insa sa lucrezi si la "a vrea", si asta se educa cu timpul.

O zi cat mai buna, Veronica!

[Veronica2012]

Anterior postat de Khali

Cand ne vine sa cedam, de obicei fie nu avem rabdare si ne asteptam ca rezultatele sa apara mai repede decat ne "duce"metabolismul, fie e doar o "scuza" produsa de creier - "nu am slabit, deci hai sa mananc ce vreau", cand de fapt, tocmai procedand asa ne sabotam prima dorinta, aceea de a slabi.

Ai un termen limita pana la care vrei un nr de kg, e actualizat ticker-ul? La inaltimea ta si 60 de kg nu ai cum sa arati rau, chiar daca poate tu vrei sa fii si mai slaba de atat.

Spuneai ca vrei si o schimbare de stil de viata -daca schimbi, e pe viata, fireste ca avem si zile si mai bune, si mai proaste, dar graba nu e...de rabdare e nevoie, ca in timp rezultate vor fi in mod sigur.
E doar o chestiune de cat de mult vrei ceva fata de altceva. Vrei sa pui pe primul plan schimbarea sau vrei sa dai ascultare gandurilor care te indeparteaza de ea. De putut sigur poti, trebuie insa sa lucrezi si la "a vrea", si asta se educa cu timpul.

O zi cat mai buna, Veronica!

Ziua buna, draga Khali,

De cand am inceput sa fiu constienta de ce anume implica slabitul, am schimbat locul preferintelor. Ca senzatie, in momentul de fata, o prefer pe cea de putin foame. Cred ca intelegi, atunci cand e stomacul mai mult gol decat plin. In ultima saptamana nu prea i-am mai dat ocazia stomacului sa se bucure de respectiva senzatie...am mai gustat putina "nu stiu ce" inainte de masa...am mai luat o furculita de "altceva" inainte de culcare....Cred ca de aici mi se trage. Daca pun in balanta cele doua alternative de care spuneai tu, nu incape indoiala pe care mi-o doresc (si crede-ma ca mi-o doresc mult ). Pentru asta e si data de la ticker, pentru motivare.
Asa este, la 60,7 nu mai par grasa asa cum paream la 67, dar as vrea sa se mai duca putin de pe solduri, putin de pe brate...si sa ajung sa fiu multumita de mine, ca intreg.
Ce mi se pare mie mai curios, e ca m-am trezit abia acum la 27 de ani cu atat de multa determinare incat ma intreb de ce am asteptat atat...Incep sa ma gandesc altfel la viitorul meu, sa inteleg ca sunt necesare unele sacrificii mai mari o data cu trecerea anilor pe care corpul trebuie sa le faca, si mi-as dori tare mult sa reusesc sa il pun acum la treaba, sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mintea, pe care o hranesc cu carti frumoase, cu muzica placuta si cu momente de liniste printre propriile ganduri. Poate ca mai tarziu, dupa ce voi naste, sa stie si al meu corp ca poate sa ajunga iar la un nr de kg dorit, ca nu e lasat al nimanui. Cred ca in sinea mea incep sa ma pregatesc pentru o viata de femeie in toata firea cu bunele si cu mai putin bunele ei trairi si schimbari. Incerc sa ma autoeduc, sa pun bazele...dar uite ca lectiile se invata mai greu uneori...poate e doar o perioada ciudata de tranzit, eu asa sper.
Iti multumesc mult pentru cuvinte
Zi frumoasa!

[Khali]

Anterior postat de Veronica2012

Ziua buna, draga Khali,

De cand am inceput sa fiu constienta de ce anume implica slabitul, am schimbat locul preferintelor. Ca senzatie, in momentul de fata, o prefer pe cea de putin foame. Cred ca intelegi, atunci cand e stomacul mai mult gol decat plin. In ultima saptamana nu prea i-am mai dat ocazia stomacului sa se bucure de respectiva senzatie...am mai gustat putina "nu stiu ce" inainte de masa...am mai luat o furculita de "altceva" inainte de culcare....Cred ca de aici mi se trage. Daca pun in balanta cele doua alternative de care spuneai tu, nu incape indoiala pe care mi-o doresc (si crede-ma ca mi-o doresc mult ). Pentru asta e si data de la ticker, pentru motivare.
Asa este, la 60,7 nu mai par grasa asa cum paream la 67, dar as vrea sa se mai duca putin de pe solduri, putin de pe brate...si sa ajung sa fiu multumita de mine, ca intreg.
Ce mi se pare mie mai curios, e ca m-am trezit abia acum la 27 de ani cu atat de multa determinare incat ma intreb de ce am asteptat atat...Incep sa ma gandesc altfel la viitorul meu, sa inteleg ca sunt necesare unele sacrificii mai mari o data cu trecerea anilor pe care corpul trebuie sa le faca, si mi-as dori tare mult sa reusesc sa il pun acum la treaba, sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mintea, pe care o hranesc cu carti frumoase, cu muzica placuta si cu momente de liniste printre propriile ganduri. Poate ca mai tarziu, dupa ce voi naste, sa stie si al meu corp ca poate sa ajunga iar la un nr de kg dorit, ca nu e lasat al nimanui. Cred ca in sinea mea incep sa ma pregatesc pentru o viata de femeie in toata firea cu bunele si cu mai putin bunele ei trairi si schimbari. Incerc sa ma autoeduc, sa pun bazele...dar uite ca lectiile se invata mai greu uneori...poate e doar o perioada ciudata de tranzit, eu asa sper.
Iti multumesc mult pentru cuvinte
Zi frumoasa!

Gandim foarte asemanator la partea legata de inaintarea in varsta si grija fata de propriul corp, la fel cu cea pentru spirit Am fost creati sa mancam sanatos, de aceea exista varietatea de fructe si legume, pe langa alte alimente, desigur, nu degeaba ne merge excelent cand tinem cont de asta.
Trebuie sa ne ajutam corpul, pentru ca si el sa ne ajute la nevoie. Cand am avut un accident de masina candva, am simtit pe deplin ca sportul pe care l-am facut constant m-a ajutat foarte mult in refacere.

Pana vei ajunge la stadiul in care vei vedea stilul de viata sanatos nu ca pe renuntari sau sacrificii, ci ca pe beneficii reale si vei asimila si aplica ideea cat mai mult poate mai este putin, tot ce conteaza este sa mergi in continuare pe acest drum, iar abaterile sa fie doar parcari, nu renuntari. Din greseli se invata cel mai mult, daca ai deschidere spre a invata din asta.

Eu ma autodisciplinez de cativa ani si nici acum nu detin controlul mereu, doar ca nu o mai iau ca pe o lupta, ci chiar ca pe o calatorie de autodescoperire.

N-ai de ce sa-mi multumesti, imi place mult sa fac schimb de idei, nu se stie niciodata cand pot invata ceva nou.

O zi cat mai frumoasa!