[Sand]

Anterior postat de rose rose

Daca am intrat la acest subiect e pt ca poate mai aflu si eu cum putem face sa mai scapam de aceasta depresie. E greu...asa este...stiu doar ca lasandu-ma prada acestei depresii nu-mi fac decat mai mult rau asa ca de ce sa-mi fac rau singura? Vedeti cum incerc sa-mi ridic moralul singura?

Foarte bine ca-ti ridici moralul singura, daca tu nu ti-l ridici, cine sa ti-l ridice? Bravo tie! Asta e si ideea sa te mobilizezi cu forta si dupa aia vine de la sine in timp ca s-a format obiceiul bun in loc de ala rau. Nu-ti mai dai in cap ci mergi mai departe increzatoare.

[Alina82]

Anterior postat de Sand

Terapia asta face, poate sa te faca sa vezi totul mai clar, detasat, clar. O recomand pentru ca poate sa schimbe totul.

Pai eu am mai spus stiu de unde mi se trage...dar sincer nu acuz pe nimeni de nik...ce rost are??...si dak ma umplu de ura pt o pers sau alta o sa ma simt eu mai bn??nu in nici un caz...sa elimin pers alea din viata mea nu am cum...si nici nu vreau...asa k nu vad rostul...

[Alina82]

Anterior postat de rose rose

Eu nu m-am referit la cineva de aici cand am scris comentariile de mai sus doar ca mi-am spus si eu parerea la ceea ce s-a mai discutat. Stiu ca nu e o depresie numai de Craciun...doar ca incercam sa va mai inviorez putin printr-o glumita....cred ca am gresit de s-a interpretat asa. Scuze. SI mie imi pare rau ca nu pot petrece nici anul asta alaturi de parinti; macar sunt sotul si surioara mea alaturi de mine.

Despre recunostinta ai dreptate desi de felul meu nu pot sa nu fiu recunoscatoare fata de persoanele care merita. Daca am intrat la acest subiect e pt ca poate mai aflu si eu cum putem face sa mai scapam de aceasta depresie. E greu...asa este...stiu doar ca lasandu-ma prada acestei depresii nu-mi fac decat mai mult rau asa ca de ce sa-mi fac rau singura? Vedeti cum incerc sa-mi ridic moralul singura?

Eu nu cred k voi scapa vreodata de starea asta...pe undeva am ajuns sa cred k face parte din mine...repet la mine e drept k sunt dese episoadele dar trec repede peste asa k nici nu ma pot plange foarte tare...dar nu ma pot mintii la infinit k totul e roz....ok pot ignora pe o bucata buna de timp gandurile negre...dar cum fericirea aia suprema..extrema...nu cred k exista intotdeauna vor aparea si momentele de deprimare...

[Sand]

Anterior postat de Alina82

Pai eu am mai spus stiu de unde mi se trage...dar sincer nu acuz pe nimeni de nik...ce rost are??...si dak ma umplu de ura pt o pers sau alta o sa ma simt eu mai bn??nu in nici un caz...sa elimin pers alea din viata mea nu am cum...si nici nu vreau...asa k nu vad rostul...

Nu e nevoie de acuze si nici nu zice nimeni sa te incarci cu ura contra x sau y sau sa-i elimini din viata ta. Totul e sa traiesti in fericirea aia de care zici ca nu exista fiindca ea exista. Trebuie doar sa o gasesti, fara incrancenare, fara ganduri negre catre cei care ti-au facut rau poate fara sa-si dea seama, poate ca asa au fost crescuti, poate au avut alte motivatii etc.

Este vorba de un lant al slabiciunilor, parintii care au fost crescuti intr-un fel...fac si eu ce au vazut in familie, copiii preiau energiile si le duc mai departe...lantul slabiciunilor. D-aia forumul asta e foarte important pentru schimbarea mentalului, dieta te slabeste corporal dar nu-ti schimba mintea. Trebuie sa-ti schimbi mentalul ca sa nu mai mananci cand nu ti-e foame. (zic in general). Iti dai seama ce educatie poate sa dea copiilor sai o femeie de 150 de Kg. cu probleme? Sa nu se supere nimeni dar femeia aia trebuie sa se autoeduce cumva, sa inceapa odata ca sa le dea o sansa si copilasilor ei. Sa nu-i nenoroceasca macar in viata lor viitoare ca adulti. Sa slabeasca si sa se iubeasca ca sa-i faca si pe ei sa vada ca mami e fericita si nu mizerabila.

Daca faci terapie cu un terapeut bun, luni de zile poate sa te ajute sa rupi lantul. Nu inseamna sa rupi legaturile cu cei din jur ci sa rupi lantul slabiciunilor. Sa te "imbunatatesti" la cap ca nu stiu cum sa scriu, la mental, la self-esteem, la tot. Se poate si nu exista sa nu se poata. Daca nu faci nimic ajungi sa te atasezi pana la urma de perioadele in care-ti plangi de mila. Ca incepe sa-ti placa si asta. Atentie mare, da-le suturi tari de tot.

Eu sunt marturie vie ca se poate. A trebuit sa trec un ocean ca sa ajung sa zic ca fericirea exista. Dupa o viata in comunism mizerabil intre atatea nenorociri ajungi sa crezi ca nu exista fericire pe lume. Ei bine, ea exista. Dar e numai in cap. Daca nu pleaca de la cap mesajul...degeaba.

[Alina82]

Mai nu cred k nu exista fericire...exista dar la fel de bn exista si nefericirea....nu cred k poate exista doar una...am citit si eu putin e drept dar am citit chestii de psihologie...si sincer mi se pare hilar k eu sa ma trezesc dimineatza si sa imi spun cat sunt de fericita...as putea face si asta...doar k nu ma convinge...si dintr-un anumit punct de vedere chiar mi se pare absurd...adik e mai bn sa ma mint singura si sa neg evidentza??si atunci revin tot de unde am plecat...si ce rost are o viata roz intr-o mare minciuna???si nu ma intelege gresit...eu am zis...sunt o norocoasa...trec repede peste starile astea...makr atat am reusit sa imi educ creierasul...sa nu ramana blocat akolo....nu sunt o persoana care 90%din timp sta cu privirea in gol...dar tristetea exista in mine...ma consider o fiintza rationala si reusesc sa ma evaluez corect....asa k imi apreciez calitatile si reusitele....imi cunosc si defectele...pe unele incerc sa le remediez...pe altele am ajuns la concluzia k nu mai are rost sa ma stresez pt k nu voi reusi ever sa le indrept...ma accept cu bune si cu rele si la fel fac si cu cei din jurul meu....dar intr-un final toate astea nu folosesc la nik....indiferent cat de buna sau de rea sunt eu oamenii din jurul meu raman la fel...si nu voi putea niciodata trai intr-o lume perfecta in care rautatea umana nu exista...asa k mai devreme sau mai tarziu indiferent cat de roz o sa imi spun eu in oglinda k sunt lucrurile ceva...cineva tot imi vor aduce makr o umbra de tristetze pe fata...si atunci??nu imi ramane decat sa traiesc fiecare zi asa cum vine...

[Sand]

...si nu voi putea niciodata trai intr-o lume perfecta in care rautatea umana nu exista...asa k mai devreme sau mai tarziu indiferent cat de roz o sa imi spun eu in oglinda k sunt lucrurile ceva...cineva tot imi vor aduce makr o umbra de tristetze pe fata...si atunci??nu imi ramane decat sa traiesc fiecare zi asa cum vine...[/QUOTE]
Nu exista o lume perfecta, obisnuieste-te cu ideea asta. Exista doar reactiile tale la ceea ce se intampla in jur. Bune sau rele. Daca reactiile sunt prea intr-o parte, fericire dobordanta de da pe afara non-stop in momentul x....si dupa aia nefericire crunta de te apuca dileala in momentul y...nu e bine. Ideea e sa atingi un echilibru cat de cat stabil. Se poate, exista si nu e de negasit. Asta e tot ce zic. Doar ca nu are nici o legatura cu exteriorul (imperfect, mereu in schimbare etc.) ci doar cu interiorul (perfect, ideal...adica sufletul).

Craciun Fericit!

[Alina82]

Stiu k nu exista si nu va exista probabil ever o lume perfecta....eu sunt in general omul extremelor in tot ce fac...ori imi iese f bine...ori o dau in bara in stil mare...asa k e un pic cam greu sa fiu undeva la mijloc....si cred totusi k atata timp cat nu imi afecteaza functionarea in societate...si cat nu tind spre patologic e ok sa mai am si momente de privit in gol....
Craciun Fericit si tie Sand si sa iti aduk mosul tot ce iti doresti!!!!

[floricica0vesela]

Alina, bafta cu acea carte, daca nu o gasesti, mai peste ceva vreme cand am sa am 1000 de posturi si pot primi mesaje ti-o pot trimite pe mail.


pentru mine a meritat, mi-a schimbat viata. am sa o recitesc acum la inceput de an.


azi am retrait momente din copilaria mea, in urma unei discutii pe un alt forum.
m-am simtit din nou fetita abandonata si lipsita de afectiune care eram candva.
am plans mult.
ma bucur de lacrimile care imi vin, pentru ca sunt lacrimi eliberatoare, lacrimi care vin din sentimente pe care in sfarsit imi dau voie sa le simt, dupa ce ani de zile am fost goala si impietrita....


in ultima vreme am des momente in care reusesc sa simt, in special ce am trait cand eram mica.


fetelor, va imbratisez pe fiecare, si va urez Sarbatori fericite, multa seninatate si putere sa va depasiti temerile, limitele, si fricile!

[Alina82]

Uite akm ma apuc sa o caut...despre carte era vb...k tot sunt de munk dupa amiaza si nu am ce faceo sa te anunt dak am gasit-o sau va fi nevoie sa astept pana faci 1000 de mesaje....sper k ati petrecut frumos Craciunul toate....pupicei

[ayssa]

Fiecare are momente de up and down. Si de cele mai multe ori nu ne trebuie un motiv exact pentru a cadea pe panta alunecoasa a depresiei. Important e sa gasim acel ceva, acel colac de salvare sau o putere inauntrul nostru pentru a scapa de starea aceasta