[floricica0vesela]

cartea se numeste 'Femei care iubesc prea mult', este scrisa de Robin Norwood, si este un ghid de autoajutorare.

[Sand]

Deadcountess, ai uitat de decretzei. Asta apropo de dragostea parintilor...care nu isi doresc copiii, sau ii doresc doar pe unii si pe altii nu. Sunt unii care iti mai si spun de-a lungul vietii "Tu nu erai in plan!!!" CezaraCezarului stie despre ce vorbesc ca iubitul ei este din categoria de mai sus. Categorie defavorizata....ca sa nu intru in amanunte.

Craciun Fericit si zile minunate!...ca sa las in urma mizeriile vietii.

P.S. Eu cand sunt low nu pot sa mananc nimic. Mi se intampla insa foooarte rar.

[deadcountess]

Anterior postat de Sand

Deadcountess, ai uitat de decretzei. Asta apropo de dragostea parintilor...care nu isi doresc copiii, sau ii doresc doar pe unii si pe altii nu. Sunt unii care iti mai si spun de-a lungul vietii "Tu nu erai in plan!!!" CezaraCezarului stie despre ce vorbesc ca iubitul ei este din categoria de mai sus. Categorie defavorizata....ca sa nu intru in amanunte.

Craciun Fericit si zile minunate!...ca sa las in urma mizeriile vietii.

P.S. Eu cand sunt low nu pot sa mananc nimic. Mi se intampla insa foooarte rar.

Nu, nu i-am uitat, dar nici ei nu cred ca datoreaza prea mult parintilor care le-au dat viata fara sa vrea. Cu atat mai mult cand stiau ca nu se mai permite avort trebuia sa aiba mai mare grija, si, in plus, avorturi se faceau destule la negru.

Craciun Fericit

[rose rose]

Cred ca acum suntem la o varsta la care ne putem descurca si singuri si sa nu mai complacem in situatia asta dand vina pe altii: pe parintii care ne-au dat viata (fie doar ca au vrut ei pt ca asta-si doreau sau ca a fost accidental), pe parintii care au divortat din anumite motive, pe cei din anturajul din care am facut sau facem parte (daca realizezi ca ceva nu-ti face bine incearca sa schimbi nu sa continui si sa dai vina tot pe cei din jur) ... mai ales ca unele dintre voi chiar au zis ca nici nu stiu exact de ce simt aceasta depresie....

Cel mai neplacut a fost cand un prieten fata de care am fost atat de apropiata le-a zis parintilor lui (parinti care chiar se intelegeau bine si care s-au chinuit sa aiba pana la urma un copil) ca ei sunt vinovati ca el exista; el nu-si gasea nici loc de munca ca era cu pretentii desi ai lui nu sunt asa; de altfel tot critica pe altii dar el nu-si vedea defectele; mi-am schimbat parerea despre el la cum le-a vorbit....oricum fiecare se formeaza pe parcurs si din experiente invata; la fel am mai vazut si un caz care era destul de diferit de asta si tot asa gandea; depinde si de personalitatea fiecaruia si de cat de inteligent este pt a realiza cum stau lucrurile de fapt. Nu este alta varianta de facut copii si sa se stie si care vrea si cand vrea sa se nasca. Si oare voi sunteti perfecti pt a-i critica pe parinti pt alegerea lor de a ne avea sau pt modul cum ne-au crescut? Nimeni nu e perefect si sa gandim ca noi putem sa incercam sa nu repetam aceleasi greseli daca totusi au existat.

Am si eu momente de depresie. Chiar am avut anul trecut de ma durea si capul si pieptul si am plans de multe ori dar ce rezolvam pana la urma? Sa sufar eu si sa ma si imbolnavesc si sa-i indispun si pe altii. Am cautat sa ies cu prietenii desi nu aveam chef deloc si nu ma simteam bine si vroiam tot acasa. Dar imi tot spuneam ca asta depinde de mine cum urmeaza sa ma linistesc si sa-mi fac viata mai usoara. Trebuie sa fac ceva ce-mi place, ce ma relaxeaza...chiar am dat si de o carte cum sa inveti sa fii mai optimist; arta succesului am mai citit. Cu cat imi pun mai multe intrebari cu atat mai rau imi fac si ajung sa fac nopti albe. Am vazut ca nu e nimic anormal cu mine gandind si cazand uneori in depresie; nu numai noi am descoperit si alte parti ale vietii si deci trebuie sa continuam si sa incercam sa facem in asa fel incat sa ne fie cat mai bine ca altii nu o s-o faca.

[rose rose]

si tocmai acum de Craciun v-a palit depresia? Fetelor reveniti-va! Eu incerc sa-mi ocup timpul cu amenajarile casei in ton cu sarbatorile de iarna; sa fac si prajiturele ... acum imi mai permit...o sapt macar .
Si eu am o sora care nici nu-si gaseste loc de munca si e disperata ca nu are si ea un ban al ei si sa nu mai fie in situatia de a le cere parintilor....si acum ceva timp a terminat si o relatie de lunga durata si a suferit enorm; a mai dormit pe la mine si am mai stat de vorba (sotul meu m-a inteles si a fost de acord); daca statea singura acasa mai rau facea plangandu-si de mila. Mai plangeam (fara sa ma vada) si eu dupa ce vorbeam cu ea si dupa ce ii dadeam sfaturi. Si sunt sigura ca nu i-a trecut definitv. SPer doar ca o sa fie bine si pt ea cat mai curand.

Hai, reveniti-va si voi fetelor!

[deadcountess]

Nu-i neaparat tocmai de Craciun, cand o persoana este deprimata frecvent probabilitatea este foarte mare sa se intample si de Craciun.
S-ar putea chiar ca rata depresiei sa fie mai mare in aceasta perioada pt ca sunt multe persoane care nu petrec sarbatorile impreauna cu familia pt ca nu au o familie sau nu au relatii armonioase cu familia, sau familia e prea departe.
Eu de exemplu nu ma pot gandi numai la globulete si stelute si strazile si casele frumos decorate, imi zboara gandul si la "fetita cu chibrituri"...
Nu am criticat parintii care aleg sa aiba copii, nu spun ca sunt mai buna decat ei, ci doar ca mi se pare aiurea sa astepte recunostinta pt asta. Recunoastinta nu ar trebui sa astepti nici cand ii dai unui om ceva care ti-a cerut, cu atat mai putin atunci cand ii dai ceva cu forta.

Imi pare rau daca indispun pe cineva cu cuvintele mele considerate poate nepotrivite....

[Alina82]

Anterior postat de floricica0vesela

cartea se numeste 'Femei care iubesc prea mult', este scrisa de Robin Norwood, si este un ghid de autoajutorare.

O sa caut si eu cartea sa o citesc...poate ma va ajuta si pe mine...eh la mine nu pot spune k parintii au fost exigenti sau k m-au criticat...doar k vazand problemele care erau aks am inceput de mik sa spun ei las k nu ii mai stresez si eu cu prostiile mele...si uite asa ajunsesem la 18 ani o fiintza f interiorizata....de atunci am zis ok ceva trebuie sa fac pt mine k asa nu se mai poate....dar vezi tu trecutul tot isi spune cuvantul....si dak peste multe am reusit sa trec...peste altele ink nu pot...si mie imi este foarte greu sa imi arat sentimentele...am impresia k asta ma face vulnerabila si pt a imi pastra scutul intact spun foarte rar te iubesc...

[Alina82]

Anterior postat de rose rose

Cred ca acum suntem la o varsta la care ne putem descurca si singuri si sa nu mai complacem in situatia asta dand vina pe altii: pe parintii care ne-au dat viata (fie doar ca au vrut ei pt ca asta-si doreau sau ca a fost accidental), pe parintii care au divortat din anumite motive, pe cei din anturajul din care am facut sau facem parte (daca realizezi ca ceva nu-ti face bine incearca sa schimbi nu sa continui si sa dai vina tot pe cei din jur) ... mai ales ca unele dintre voi chiar au zis ca nici nu stiu exact de ce simt aceasta depresie....

Cel mai neplacut a fost cand un prieten fata de care am fost atat de apropiata le-a zis parintilor lui (parinti care chiar se intelegeau bine si care s-au chinuit sa aiba pana la urma un copil) ca ei sunt vinovati ca el exista; el nu-si gasea nici loc de munca ca era cu pretentii desi ai lui nu sunt asa; de altfel tot critica pe altii dar el nu-si vedea defectele; mi-am schimbat parerea despre el la cum le-a vorbit....oricum fiecare se formeaza pe parcurs si din experiente invata; la fel am mai vazut si un caz care era destul de diferit de asta si tot asa gandea; depinde si de personalitatea fiecaruia si de cat de inteligent este pt a realiza cum stau lucrurile de fapt. Nu este alta varianta de facut copii si sa se stie si care vrea si cand vrea sa se nasca. Si oare voi sunteti perfecti pt a-i critica pe parinti pt alegerea lor de a ne avea sau pt modul cum ne-au crescut? Nimeni nu e perefect si sa gandim ca noi putem sa incercam sa nu repetam aceleasi greseli daca totusi au existat.

Am si eu momente de depresie. Chiar am avut anul trecut de ma durea si capul si pieptul si am plans de multe ori dar ce rezolvam pana la urma? Sa sufar eu si sa ma si imbolnavesc si sa-i indispun si pe altii. Am cautat sa ies cu prietenii desi nu aveam chef deloc si nu ma simteam bine si vroiam tot acasa. Dar imi tot spuneam ca asta depinde de mine cum urmeaza sa ma linistesc si sa-mi fac viata mai usoara. Trebuie sa fac ceva ce-mi place, ce ma relaxeaza...chiar am dat si de o carte cum sa inveti sa fii mai optimist; arta succesului am mai citit. Cu cat imi pun mai multe intrebari cu atat mai rau imi fac si ajung sa fac nopti albe. Am vazut ca nu e nimic anormal cu mine gandind si cazand uneori in depresie; nu numai noi am descoperit si alte parti ale vietii si deci trebuie sa continuam si sa incercam sa facem in asa fel incat sa ne fie cat mai bine ca altii nu o s-o faca.

Eu una nu caut vinovati pt k stiu k oricum si dak ii gasesc tot nu se schimba nik....dar nici nu pot fi toata numai zambete si sa mai fiu eventual si recunoascatoare pt k mi-au dat viata...eu nu cred k datorez ceva parintilor pt k m-au adus pe lume ba din contra...ei imi datoreaza mie...pt k ei m-au dorit asa k ei trebuiau sa imi poarte de grija...si dak voi face vreodata un copil nu o sa astept in veci recunostintza sau ajutor din partea lui....din contra din punctul meu de vedere dak fac un copil sunt eu cea care trebuie sa ii ofere,sa il ajute si sa se chinuie sa il educe in cel mai corect mod....dak nu o sa fiu in stare atunci va avea tot dreptul sa ma judece....dak datorita actiunilor mele copilul meu va ramane cu traume iarasi voi fi prima care se va considera vinovata si careia i se va parea corect sa fie judecata....deseori sunt intrebata de ce nu fac un copil k ar fi timpul...pt k nu ma simt ink pregatita....pt k ink nu sunt convinsa k am ce oferi unui copil....tocmai pt k realizez k un copil implica foarte multa responsabilitate...o farfurie de mancare si o juma de ora pe zi din punctul meu de vedere nu sunt de ajuns....

[Sand]

Anterior postat de Alina82

Eu una nu caut vinovati pt k stiu k oricum si dak ii gasesc tot nu se schimba nik....

Terapia asta face, poate sa te faca sa vezi totul mai clar, detasat, clar. O recomand pentru ca poate sa schimbe totul.

[rose rose]

Eu nu m-am referit la cineva de aici cand am scris comentariile de mai sus doar ca mi-am spus si eu parerea la ceea ce s-a mai discutat. Stiu ca nu e o depresie numai de Craciun...doar ca incercam sa va mai inviorez putin printr-o glumita....cred ca am gresit de s-a interpretat asa. Scuze. SI mie imi pare rau ca nu pot petrece nici anul asta alaturi de parinti; macar sunt sotul si surioara mea alaturi de mine.

Despre recunostinta ai dreptate desi de felul meu nu pot sa nu fiu recunoscatoare fata de persoanele care merita. Daca am intrat la acest subiect e pt ca poate mai aflu si eu cum putem face sa mai scapam de aceasta depresie. E greu...asa este...stiu doar ca lasandu-ma prada acestei depresii nu-mi fac decat mai mult rau asa ca de ce sa-mi fac rau singura? Vedeti cum incerc sa-mi ridic moralul singura?