[Ema55]

Anterior postat de bzzz

Nichita Stănescu

Noi

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

Eternul Nichita Stanescu!
Multumiri pentru poezie, Gazulitza!

[Ema55]

Anterior postat de bzzz

Nichita Stanescu

Ganduri...

Gând 1

Părerea mea este că poetul nu are o
epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în
genere, epoca îşi vede singură poeţi.

Gând 2

Vreau să vă spun un lucru, cu riscul
de a mă repeta: eu nu prea cred că
există poeţi, cred că există poezie.

Gând 3

Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş
scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi... e o falsă
modestie să spui "domnule, eu scriu pentru că
iubesc poezia... da' nu prea cred dacă am talent,
dacă n-am talent". Eu cred foarte mult în
talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am
jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o
picătură în plus, sensibilităţii contemporane o
formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.

Gând 4

Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă,
Acum doua-trei după-amieze, primesc un telefon de
la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav,
care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi
spune un lucru care m-ă lăsat aşa... nemaipomenit
de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor
caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are
dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are
dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de
altfel...

Gând 5

De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.

Gând 6

Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales.

Gând 7

Dac-ar fi să scriu un catren - catren însemnând o
poezie de numai patru versuri - în ce sens de numai
patru versuri, diferite popoare au poezii scurte,
noi... cea mai scurtă poezie a românilor este
tăpuritura din Maramureş, care se începe cu un
chiot şi se sfârşeşte cu o besteleală, dar e foarte
frumos că e aşa.

Gând 8

Poeziile foarte bune care sunt compuse
pe o linie melodică proastă se uită iute
odată cu linia melodică. Pe când o
poezie proastă pe o linie melodică bună
rămâne în memorie.

Gând 9

Să smulgem fildeşii din Alifantis
Şi din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum şoimul cel
vânat
Leneş şi în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Şi tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.

Gând 10

Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea
este exact ca impulsul electric care stârneşte
fulgerul între doi poli. În momentul în care
tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare.
Fără fulger nu poate să existe fulger.

Gând 11

Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi.

Gând 12

Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un
poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab
decât sine însuşi.

Gând 13

De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.


Superbe aceste gandudereri... si reale in acelasi timp....

Intradevar, numai de bine despre poeti si despre Buburuzica asijderea .
Superbe "ganduri" Gazulitza.

[Ema55]

Anterior postat de Deliutza

Foarte frumoase poeziile!Sublime, chiar mi-a placut mult sa le citesc:X:X:X Multumim Geanynna, bzzz si multumim si bine ai venit Sabine_28!
Numai bacovia putea sa-mi descrie starea mea din perioada asta cu poeziile lui minunate!

George Bacovia
Crize

Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.

Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...a
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...

Minunata aceasta "criza". Sper sa treaca cat mai curand "cealalta"....
Iti doresc numai bine, Deliutza!

[Ema55]

Si...pentru a continua acest fior liric, vin in completarea emotiilor anterior postate cu un gand pentru tine, Deliutza:

[bzzz]

Anterior postat de Ema55

Si...pentru a continua acest fior liric, vin in completarea emotiilor anterior postate cu un gand pentru tine, Deliutza:

Foarte frumoase versurile, imaginile..... si completarea o face linia melodica care iti da niste fiori...

[Ema55]

Si pentru ca primavara se apropie, vin in avampremiera cu o poezioara pentru prietena mea, Buburuzica!
O primavara frumoasa, draga mea!

Buburuza şi Ghiocelul

Dimineaţa, în grădină,
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.
O roşcată buburuză,
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
Când să plece mai departe,
Buburuza, ce-a văzut?
Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul au căzut!
Nu vă fie de mirare,
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.
Zâna Primăverii vine,
Bucuroasă, lângă ei,
V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei.

[Ema55]

Si...inepuizabilul Eminescu

Atat de frageda

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?

[valeriaheres]

Frumoase poezii...pe langa atatea ganduri depre cum sa slabim ...poezia ne incanta inimile si simtim (cel putin eu) o caldura si mintea mi se limpezeste citind poezii de calitate.

[Deliutza]

Superbe!!!Multumim EMA
Va aduc si eu cateva poezii martisoare gasite pe ici pe colo si adunate

Martisorul

Chiar de-i mic, neinsemnat,
Si de snur sta agatat,
El vesteste-n toata tara
Ca soseste primavara

Martie e, asadar
Prima luna-n calendar
Care-anunta toata tara
C-a sosit iar primavara!
Si din prima zi, se stie,
E-un motiv de bucurie:
Martisoarele apar
- Mici minuni aduse-n dar.
Prinse-n snurul impletit
Sunt gata de oferit.
Bucurie si noroc
Aduc tuturor, pe loc.


Din albul fulgilor de nea

Din albul fulgilor de nea
Si din a soarelui zambire
Ti-am impletit un martisor
Aducator de fericire!…

Martisorul prins in piept

Martisorul prins in piept,
Si daruit de cind e firea,
Sa-ti ocroteasca gindul drept
Si rostul casei si… iubirea.…

[Deliutza]

Anterior postat de Ema55

Si...pentru a continua acest fior liric, vin in completarea emotiilor anterior postate cu un gand pentru tine, Deliutza:

superba poezie...m-a facut sa plang