[mika_me]

Anterior postat de brainiac

Ieri am sosit la bunica mea... Mi-a fost foarte dor sa petrec timp cu ea avand in vedere cat de bine ne intelegem si faptul ca e una din persoanele pe care le admir cel mai mult... Cu toate astea, stiu cert ca bunica e o persoana foarte directa (prea directa uneori) si nu o mai schimba nimeni... Asadar dupa ce mi-a zis ca sunt frumoasa si ca e tare fericita sa ma vada, a urmat inevitabila replica: stii Ancutel trebuie sa mai slabesti neaparat! ... :-| ... Stiu ca e bine intentionata si ca imi vrea binele, dar parca uneori e cam dureros sa le primesti asa in fata, mai ales cand esti constient ca ai o problema si ca trebuie sa o rezolvi! Partea amuzanta e ca ultima oara cand am vizitat-o (prin septembrie) aveam cu 1kg jumate in plus si atunci nu mi-a zis nimic de genul ca trebuie sa slabesc ci mi-a spus ca arat foarte bine! Stand si analizand putin situatia mi-am amintit ca atunci aveam incredere in mine si eram convinsa ca voi reusi in lupta contra kg, iar aceasta convingere ma facea fericita. Si lasam fericirea sa iasa la suprafata si astfel toti imi spuneau ca arat nemaipomenit si ca radiez. Acum insa trec printr-o perioada in care nu ma mai percep ca pe o luptatoare, in care ma indoiesc de hotararea cu care voi merge pe acest drum, in care ma astept sa esuez in fiecare zi din cauza ca nu am suficienta motivatie. Si aparent se vede! Se vede asa bine incat si ceilalti observa! Asadar fetelor, am sa scriu asta atat pentru mine cat si pentru voi: oamenii va percep prin prisma parerii pe care o aveti voi inseva despre propria persoana. Daca va vedeti urate si lipsite de farmec la fel va vor vedea si ceilalti, daca va vedeti stralucitoare si increzatoare aceeasi parere o vor avea si cei din jurul vostru! Asa ca haideti sa nu ne mai dam consimtamantul ca ceilalti sa ne priveasca asa cum NU vrem! Haideti sa le aratam ca suntem frumoase, puternice si invingatoare! Si ca sa se vada ca nu sunt ipocrita, am inceput sa fac ceva in acest sens: nu am mai mancat ca o sparta (desi cozonacul cu nuca era extrem de tentant, m-am limitat la o feliuta), am acceptat sa fac putina miscare, chiar daca e vorba de o simpla plimbare si am inceput sa-mi schimb parerea despre mine si sa imi repet ca pot face acest lucru, pot ajunge unde imi doresc si pot avea viata mult visata!

ca bine mai zici brainiee tare dureros cand o persoana apropiata iti spune ca trebuie sa mai slabesti..si mie mi-o spun o gramada de persoane din familie, la care tin enorm..stiu ca imi spun pentru binele meu, pentru ca asta e adevarul..daca le poti avea pe toate, de ce sa nu faci un efort pentru asta?

Anterior postat de brainiac

Sunt ingrijorata ca nu voi putea fi langa toti oamenii care au nevoie de mine... Ca nu voi reusi sa ii sustin pe toti si sa-i ajut asa cum au nevoie... Nu e chiar cea mai buna perioada din viata mea dar stiu ca poate fi si cu mult mai rau! Doar ca as vrea sa pot face mai multe, sa pot ajuta mai mult si efectiv nu pot! Si atunci ma enervez, nu imi gasesc locul, nu mai am somn (caci incerc sa gasesc tot felul de solutii), incep sa fiu artagoasa si sa ridic tonul la oameni nevinovati... iar asta nu ma face sa ma simt cu nimic mai bine, mai ales ca o fac involuntar...Asa ca o sa-mi iau o pauza de la toti si toate, macar cateva ore si am sa ma gandesc la mine, la cine sunt, ce vreau si incotro ma indrept. Si mai ales am sa ma relaxez! trebuie sa ma decuplez putin de lumea asta pe care oricum nu o pot schimba si sa ma gandesc la ce m-ar putea ajuta sa fiu mai puternica sa-i pot sustine si pe ceilalti. Sigur ca imi place sa-mi ajut prietenii si familia, dar sunt acele perioade in care telefonul iti suna intruna, o prietena iti zice ca s-a despartit de prietenul cu care era de 2 ani, un amic iti spune ca i-a murit cineva drag, iubitul tau are si el niste probleme financiare si nu numai si e intr-un stres continuu, parintii au datorii si sunt si ei stresati, alta prietena sufera o deceptie si tot asa... si fiindca tie iti place sa fii langa toti oamenii astia bineinteles ca le oferi sprijinul tau, dar pe nesimtite te incarci si tu cu o parte din tristetea lor si te trezesti dimineata ca te simti ca naiba si n-ai chef de nimic... mai ales ca toate merg prost! dar vreau sa cred ca si fazele astea sunt trecatoare, ca dupa ploaie urmeaza intotdeauna soare si ca lucrurile revin la normal!
in alta ordine de idei incep sa simt cum incolteste in mine dorinta de a adopta un nou stil de viata, unul mai sanatos.. am citit cateva povesti de succes, am vazut cum slabutele se incurajeaza una pe alta si parca simt cum se misc si in mine ceva... e adevarat mi-e foarte greu sa ma abtin de la toate bunatatile mai ales in aceasta perioada a anului, dar pana acum am reusit sa nu mai fac excese, sau sa ma refugiez in mancare..ceea ce eu consider a fi un bun inceput ! desigur lupta e grea, drumul e lung si uneori anevoios dar stiu ca am puterea necesara sa ma mobilizez si stiu ca in jurul meu sunt persoane extraordinare gata sa ma sustina. asa ca cine sunt eu sa nu le dau ocazia sa ma ajute? cine sunt eu sa refuz sa imi valorific potentialul si sa imi neg partile bune?

si ca sa povestesc si ce am mancat azi (cu sinceritate totala) voi incepe prin a raporta o o felie de paine cu rosii si telemea rasa + 1 felie de cozonac cu nuca si o cana cu lapte dimineata, la pranz o feliuta de paine cu salata boeuf, o sarmaluta cu 2 lgt de smantana si trebuie sa recunosc inca 2 felii de cozonac cu nuca (care e nerusinat de bun si pufos). da stiu ca nu e dietetic, ca am mancat mai multi carbohidrati decat trebuie ca ar trebui sa mai limitez cantitatea de cozonac... dar scopul meu in urmatoarele 2 sapt nu e sa devorez un castron de salata si nu stiu cate iaurturi dietetice.. scopul e sa ma limitez la 3 mese pe zi si eventual 2 gustari, adica sa-mi amintesc cum e sa mananci cat de cat normal, nu zic ca in portii mici sau normale, dar mai mici fata de cat obisnuiam inainte si sa nu mai infulec pana simt ca plesnesc! deocamdata incerc sa ajung pe linia de plutire si apoi sa invat sa si inot .. si fata de cum eram sunt multumita de mine

problemele cand vin, vin toate odata, dar daca ai rabdare si credinta, le depasesti cu brio..
sa nu te fortezi, fa tot ceea ce sta in puterea ta pentru a ajuta, dar niciodata nu te apuiza pentru altii..cea mai importanta persoana din viata ta esti tu

Anterior postat de Niculae Roxana

Buna si bine ai venit in comunitatea slabutelor! Am citit jurnalul tau si m-am gandit ca poate mai ai nevoie de o prietena care sa te sustina...sa-ti dea incredere in tine..sau doar sa fie langa tn cand ai nevoie de ea...si sa te asculte...deci...iata-ma...sunt langa tn.
Primul pas l-ai facut...si poate cel mai important...ai intrat pe forum.
Cand am intrat si eu prima data pe forum la fel ma simteam si eu....demoralizata...imi regaseam fericirea in mancare....ma comparam cu toate femeile din jurul meu...si eram extrem de geloasa pe sotul meu...deveneam isterica doar daca se uita la tv la una care arata f bn...deci eram la pamant.....vedeam cum ma priveau cei din jur...inclusiv mama mea....era disperata si nu-i venea sa creada cata am ajuns....imi zicea mereu...ai plecat de aks printesa si acum...uita-te la tn esti cat o balena...offf...sa nu mai zic ca vroiam pe atunci sa ma angajez asistent manager...ca asa consideram eu la momentul acela ca tb sa incep de acolo cariera mea...nu m-a angajat nimeni bineinteles...si uite asa mi-am gasit motivatia potrivita...si am gasit acest forum...atunci cand eram jos...cand nu mai aveam nici o speranta...incercasem toate dietele...dar nu le finalizam pe niciuna...din lipsa vointei...dar...cu ajutorul slabutelor am reusit...sa-mi recapat increderea in sine...sa-mi repar greselile....sa am speranta....sa fac sport...care pana la momentul respectiv era un subiect tabu pt mn...si iata-ma acum...la un pas de reusita...plina de incredere....si gata sa ajut pe oricine are nevoie de mn....sunt langa tn...trebuie doar sa ma chemi.
Te pup dulce!...impreuna vom reusi...

si, mai esti la fel de geloasa Roxana?