[mika_me]

Buna brainiac..ai scris lucruri triste, dar intr-un mod extraordinar..eu personal ma regasesc in cateva chestii..
Eu daca privesc in urma, incerc sa imi dau seama unde a luat o intorsatura viata mea, de ce am inceput sa am complexe..Am fost si eu candva o fata „libera”, libera de complexe, stapana pe propria persoana..sigura de capacitatile mele, si tare bine imi era!
In momentul in care au aparut complexele, am inceput sa fiu nefericita..si normal, ma comparam zilnic cu prietenele mele..de multe ori stateam si ma gandeam, ca eu niciodata nu am avut vreo prietena care sa fie ca mine, mai plinuta, toate erau slabe...
Ce-i drept, eu ma vedeam grasa si cand aveam, pe la inceputul liceului, cred ca vreo 55-57 de kg...Ma vedeam imensa si plangeam de multe ori ca eu nu sunt c aalte fete..
Am inceput sa caut diete, sa le tin, dar niciodata pana la capat..unde au dus toate astea?..
Pai la 65 de kg in prima faza...si ulterior, dupa doi ani, dupa cum poti observa, la 79 de kg;((
Ca si tine, ma refugiam pana nu demult in mancare, in dulciuri..eram stresata, mancam..eram trista, mancam..
Mi-am dat seama insa ca daca o tin asa, o sa ajung mai grasa de cat sunt..ce-o sa ma fac atunci?ce-o sa fac cand nu o sa imi mai via hainele?ce o sa faca daca va trebui sa ma imbrac de la xxl...
Am incercat sa fiu sincera cu mine...Da, oi fi eu frumusica, dar sunt grasa. M-am uitat in fotografii si am vazut cat de mult mi se transformase corpul. In clasa a 9a am participat la Miss, aveam un abdomen ca de piatra, nicio burtica nimic..eram superba..si eu si atunci ma vedeam grasa..
Asa ca am hotarat ca trebuie sa fac ceva, pentru ca nu vreau sa mai fiu nefericita. Asa ca am incercat sa adopt cea mau usoara tactica: o dieta hipocalorica si sport in fiecare zi. Si au aparut si rezultatele..A fost greu la inceput, dar acum ma tin de treaba, pentru ca vad ca pot ajunge, am sanse sa ajung din nou la ceea ce am fost.
Eu am langa mine o persoana care m-a iubit si al 50 si ceva de kg, si la 60 si ceva, si acum al 70 si ceva..Dar vezi tu, iubirea nu e suficienta. Vreau sa ma simt dorita in fiecare zi..asa ca trebuie sa muncesc pentru asta...

Binge-eatingu-ul e o boala..trebuie sa lupti sa scapi din ghearele acestui obicei, pentru ca doar tie iti faci rau. Trebuie sa iti impui, sa faci un efort si oricat ai vrea sa mananaci fara masura, sa pui frana!

Iti dau un exemplu minor..aseara, pe la vreo 22.30 m-a luat foamea, m-au luat poftele. Aveau ai mei un pachetel de covrigei cu sare(care imi plac mult). M-am uitat pe pachet: 400 si ceva de calorii suta de grame. M-am gandit ca daca iau unul, asa de pofta, n-o sa fie mare chestie. N-am facut-o. Am mers in camera mea, m-am intins in pat si am inceput sa ma uit la tv. Dar gandul meu era la covrigei. M-am gandit ca daca iau unul, s-ar putea sa mai vreau unul, s-ar putea sa mananc toata punga. Apoi m-am gandit ca as putea sa mananc o clementina, in loc de covrig. In cele din urma mi-am impus sa nu iau nimic, pentru ca imi propusesem ca dupa cina sa nu mai mananc nimic..Si am reusit..am depasit faza, desi a fost greu..

Ideea e ca intr-adevar, totul depinde de tine, totul vine de la creieras. El trebuie sa conduca...
sper sa gasesti puterea in tine de a incepe o noua viata, sanatoasa..vei vedea ca vazand primele rezultate, te vei motiva mai mult

apropos, vad ca ai avut 73 de kg..cum ai slabit pana la 68?