[Sand]

Anterior postat de Anycyk90

...problema e k ma doare knd sunt judecata si criticata si incerc sa fac pe placul altora sa fie lumea impacata.

Si ai reusit vreodata facand asta...sa-i impaci pe toti din jur tot timpul? Cu partea ...despre ce vrei tu...cum ramane?

[Geanynna]

Anterior postat de Anycyk90

Si mami i-a spus cam ce mananc...vom vedea,depinde si de chef si circumstante daca merg...sincer m-as duce o sapt-doua sa-i ajut ca prea multa distractie nu-mi gasesc acolo.Mersi oricum de sfat,problema e k ma doare knd sunt judecata si criticata si incerc sa fac pe placul altora sa fie lumea impacata.

iti spun din proprie experienta....nu vei reusi NICIODATA sa multumesti pe toata lumea, si tot tu vei fi cea care sufera......gandeste'te la binele tau si apoi la altiicine sa se gandeasca la tine daca nu tu prima.........si eu faceam totul pentru altii si ma lasam pe mine ultima, pana cand am zis ca nu se mai poate, am luat atitudine si acum sunt foarte fericita...sa nu intelegi ca i-am exclus pe ceilalti sau nu stiu ce masuri drastice, nu, doar m'am gandit la mine mai intai, daca pot, daca vreau, daca merita...si apoi am actionat corespunzator

[Anycyk90]

Fiind singura la parinti incercam in primul rand sa-i impac pe ei(desi nu-mi cer ei asta) in al doilea rand incerc sa nu devin eu vinovata pt ceva anume ptk e senzatie naspa.Nu stiu,dar nici in copilarie nu-mi placea dak striga cineva la mine sau eram eu vinovata pt ceva anume.Inca de mica mergeam la tara si chestia cu mancatu era ca o lege.Si evident ca de multe ori nu puteam manca totul sau chiar nu aveam pofta de mancarurile satioase care erau destinate intregii familii care lucra pe camp/gradina etc eu nearzand atatia calorii ce sa mai mananac?Si apoi bunica ridica tonul k mananca tot,nu lasa in farfurie iar bunica,colac peste pupaza"nu-i frumos omu care-i slab" etc.Acum ca am devenit sa spunem "matura" poate nu ar spune nimic dar comentariile fara vocea ridicata tot m-ar framanta.

[Sand]

Anterior postat de Anycyk90

Fiind singura la parinti incercam in primul rand sa-i impac pe ei(desi nu-mi cer ei asta) in al doilea rand incerc sa nu devin eu vinovata pt ceva anume ptk e senzatie naspa.

...nici in copilarie nu-mi placea dak striga cineva la mine sau eram eu vinovata pt ceva anume.

Inca de mica mergeam la tara si chestia cu mancatu era ca o lege...iar bunica,colac peste pupaza"nu-i frumos omu care-i slab" etc.

Acum ca am devenit sa spunem "matura" poate nu ar spune nimic dar comentariile fara vocea ridicata tot m-ar framanta.

Buna,

Cand zici ca incercai sa-i impaci pe parinti...la ce anume te referi? Cum sa-i impaci, se certau intre ei sau cum? Aveai senzatia ca se certau si tu erai de vina?

Daca raspunsurile la intrebarile de mai sus sunt "da" si "da" atunci inteleg de ce ai ramas cu sensibilitatea la critici, poate ai senzatia ca mereu doar tu esti de vina pentru orice chestie...(nemultumirile celor din jur care urla la tine sa faci x si y cum vor ei ca asa au ei pe chelie in momentul ala). Cand esti crescut de mic asa...ajungi sa te executi imediat la urlete sau critici ca sa le inchizi gura la toti si sa-i faci...ca sa zic asa fericiti. Fie vorba intre noi...acest tip de om (de mai sus) nu e fericit...dar in fine.

Daca la bunica asa era "legea" sa se manance tot din farfurie si ideea de baza era ca "omul slab nu-i frumos" ...ai ajuns probabil sa te terorizeze aceste texte, sa le tooot auzi incontinuu. Cred si eu ca nu prea te trage ata spre casuta bunicilor...adevarul este ca nici pe mine nu prea m-ar tragea...sa fiu in locul tau. Iti dai seama ca bunica ta are idei fixe, poate nu multe...dar fixe de tot. Heeeiii, nimeni nu-i perfect. Si atunci trebuie privita asa cum e ea, si nu asa cum ai vrea tu sa fie. Vezi-o cum este si o sa-ti fie mult mai usor sa faci/mananci/raspunzi ei intr-un dialog...asa cum simti tu, cum gandesti tu. Mai pe scurt cum ai chef. Si sa nu-ti mai pese de spusele unei femei cu idei fixe, chiar daca e bunica ta si o iubesti.

Cu cat te faci si mai matura......cu atat o sa poti sa te detasezi de aceste sensibilitati in fata criticilor. Unii nu se detaseaza niciodata si ajung sa planga daca le zice cineva ca au o pata pe camasa. Dar trebuie sa faci un efort pentru ca...o viata intreaga (in cazul tau 20 de ani) ai fost supusa la anumite presiuni. Uite...ca sa ma explic: daca spre ex. mama si tata iti zic toata viata ca esti proasta, nu sti ce-i cu tine, esti zapacita, esti nestiutoare si tre' sa asculti de ei...ajungi ca om matur sa te vezi EXACT cum te-au numit ei incontinuu de cand esti mic si pana cresti. Poate tu nu esti deloc proasta, poate le-ai depasit conditia lor de...nu stiu...muncitori in fabrica, ciobani la stana sau chiar doctori docenti...poate ai avut contacte cu o alta lume a ta (colegi, amici etc.) care se intampla sa fie mai variata si nu doar muncitori in fabrica ci si ...nu stiu...balerina, pictor, avocat, artist plastic etc. Poate ai invatat de la amicii tai si familiile lor asa...in treacat asa in viata ta de adolescent...tot felul de chestii noi. Cum se mananca cu betzisoare, cum se face pilates, cum se picteaza in ulei si cum se asculta Bach. Chestii pe care parintii tai nu le-au invatat...fiindca nu au avut contact cu situatiile tale...daca vin din munti sau de la stana...asa sunt ei si gata.

Parintii isi pun amprenta pe copil intr-un mod definitoriu atunci cand il gratuleaza o viata intreaga cu "alinturi" de diferite tipuri: tu esti grasa da' lasa ca daca inveti bine si faci o facultate o sa ai ce sa mananci; tu esti slaba si draguta asa ca stiu ca o sa-ti fie greu cu scoala (adica pe scurt esti proasta!) da' nu-i nimic ca te mariti repede si te-ai aranjat; tu esti cel mai destept copil din lume si destept si frumos (si uite asa iese din el un narcisist incapabil de emotii) etc.

Ce vreau sa ma screm sa zic......este sa nu lasi pe nimeni sa-ti puna o stampila in frunte. Este fooooarte greu sa nu-i lasi, pentru ca tu esti mic si in crestere, depinzi de parinti/bunici ca ei iti dau sa mananci si un adapost sa dormi. Faci cum zic ei si te executi ca altfel in subconstinetul tau nu or sa te mai iubeasca...daca nu esti cuminte si faci ce zic ei. Asa ca esti expus mereu vorbelor si gandurilor si perceptiilor lor...si toooot crescand si auzind aceste stampile (esti prost, esti destept, esti draguta, esti uratica, nu esti in stare de nimic, de ce nu ai luat doar 10...9 nu e destul...ce o sa faci tu in viata fara 10 pe linie? etc.) ajungi pana la urma ca om matur...chiar sa-i crezi pe ei pe cuvant si sa te vezi EXACT asa cum te vad si ei. Asta este culmea si este fooooarte trist! Asta se numeste cioplire in constiinta ta, in mentalul tau, mediul iti transforma pur si simplu caracterul si personalitatea.

Daca un om simplu te vede tampit...nu inseamna ca tu chiar esti tampit. El te vede prinprisma experintelor lui de viata, alea care au fost. Adica dintr-un orizont inchis, doar al lui. Sau daca o somitate cu 7 facultati te percepe ca fiind un tampit...nici asta nu inseamna ca esti cu adevarat tampit. Poate ai altfel de aptitudini in viata, esti poate inimos, darnic, muncitor...ce daca nu ai IQ-ul somitatii? Asta nu inseamna ca esti musai tampit. Fiecare cu plusurile si minusurile lui.

De ce sa iei de buna perceptia unui strain despre tine? Cine e strainul ala sa-ti zica tie cum esti tu de fapt? Este cumva Mama Omida sa-ti vada gandurile si trairile din toata existenta ta si pana in acel moment?Doar tu stii cum esti tu de fapt, tu si doar tu. Dar acest "tu" e complicat, pentru ca de unde sa stii cum esti tu de fapt cand de mic ti-a zis x si y ca tu esti "asa". Trebuie sa te duci in tine, inauntru si sa vezi cum esti cu adevarat...si asta cere timp, efort, liniste si determinare.
...
De cate ori aud sau vad la stiri despre unul care-si bate nevasta si o baga in spital...ma gandesc...saraca femeie. Asta in prima faza. Si dupa aia ma gandesc...da' trebuie sa fi fost saraca marcata din copilarie cumva. Taica-su o batea poate pe maica-sa, sau poate si pe ea. Si a crezut ca asa e normal, barbatul sa o bata pe femeie si gata. Dupa aia ca femeie matura din cauza self-esteem-ului foarte low...a ajuns sa graviteze spre specimene de parteneri la fel ca taica-su. Adica animale primitive. Cum ea atata stia...a migrat spre ce stia. A fost crescuta de mica sa creada ca merita pe bune sa-i fie umflat ochiul si acum cand barbata-su o cafteste...ea crede sincer ca nu e el de vina...ci ea e de vina pentru ca in fond ...a meritat bataia. Presupun ca isi zice in creieri..."Eh, asta e crucea mea, sa ma bata sotul, daca merit...si nu i-am dus sticla cu bere la nas in minutul cand mi-a cerut sa i-o duc...!" (asta era motivul bataii din ultima stire tv, o bagase in spital animalul ca ea nu i-a dus berea la bot destul de rapid).
...
Daca Dumnezeu (ateii poa' sa sara partea asta din mesaj)...te-a facut cum te-a facut, si te-a facut perfecta, asa cum trebuie sa fii...trebuie sa ai incredere ca a facut o treaba buna! Nu trebuie decat sa-ti folosesti potentialul si sa evoluezi asa cum poti. Fiecare face ce poate si nu mai mult.

Nu mai lasa pe nimeni sa-ti dea in cap si sa-ti zica ce sa faci si ce sa nu faci daca tu simti altfel, ce sa mananci si ce sa nu mananci, ce sa gandesti si ce sa nu gandesti, ce meserie sa faci si ce nu etc. E viata ta si doar a ta. Faci si greseli, faci si chestii bune...mergi mai departe. Macar poti sa zici "Da nenica...am fost un tampit ca am facut asa...dar e decizia mea si mi-o asum. Mi-am invatat lectia si mi-a mai venit mintea la cap" .

Dar daca nici nu incerci sa faci ce-ti place, ce-ti doresti, ce-ti cere inima...ce faci nene...mori cu regrete eterne? Ajungi pe patul de moarte si te gandesti asa? :"Am avut o viata cum au vrut cei din jur, am fost cuminte si am facut tot ce mi-au zis cei din jur sa fac, i-am facut fericiti pe toti si i-am ascultat perfect!" sau asa: "Am avut o viata unica cu suisuri si coborasuri dar a fost a mea. Am lasat o dara de lumina in urma si am facut ce am putut, ce am fost in stare, dar macar m-am straduit sa nu fac rau si am si avansat!"

Edit: imi cer scuze pentru mesajul kilometric, gata nu mai scriu nimic o saptamana.

[Anycyk90]

Deocamdata am ramas fara cuvinte,oftand,afirm doar: de as avea curajul sa fiu eu insami...

[Sand]

Anterior postat de Anycyk90

... de as avea curajul sa fiu eu insami...

Pai eu nu sunt in masura sa dau sfaturi adanci dar imi dau si eu cu parerea si nu am pretentii sa faci ce zic. Doar imi zic parerea.

Gandul este cel care sta la baza mentalului, deci de la gand pleaca tot. Gandul pozitiv = mental pozitiv = succes in ce-ti propui. Gandul e matricea creatiei...cum sa zic...gandul creaza totul. Daca zici tare "O sa fac si o sa dreg asta si ailalta!" si dupa aia in gand te apuca dubiile si-ti zici mereu:"Da' daca nu sunt in stare, da' chiar o sa pot, da' daca nu o sa pot, cum o sa fie daca nu o sa pot, ca uite ca Gigel imi zice ca nu o sa pot in veci?"...daca faci asa = neutralizezi gandul bun pe care l-ai avut de la inceput, ala pozitiv...si esti la zero.

Tot ce poti sa faci este sa practici mereu gandul pozitiv, tot mai mult. Azi un pic, maine un pic si pana la urma...ala negativ nu mai apare ca-l omori in fasa si nu-l mai lasi sa-ti dea in cap.

Trebuie cu alte cuvinte sa-ti schimbi constiinta. Sa lucrezi la cresterea puterii pozitive a gandurilor tale. Daca o sa incepi sa faci asta, o sa vezi ca e asa de benefic pentru tine ca nu o sa mai poti sa te opresti. E chestie de repetitie in minte, nici nu se vede pe afara. Dupa aia corpul, mintea si sufletul (ale tale) or sa fie dintr-o data in armonie...si totul o sa se petreaca in viata ta ...conform will power-ului tau. Si o sa-ti vina mult mai usor.

Valabil e si invers, din pacate. Daca iti zici mereu "Eu nu pot, nu sunt in stare" si te tooot indoiesti...atunci mintea ta nu poate, nu e in stare si ramai pe loc. Esti intr-un fel de...paralizie, frica...nu stiu cum sa zic...stare de imobilitate.

Ca sa faci un experiment mai dur putin dar fooooarte de folos, alege o chestie din ceva ce te critica cei din jur. De ex. daca x iti tot repeta ca:"Tu nu o sa poti niciodata sa inveti engleza!" pune mana si apuca-te sa inveti engleza. Azi un pic, maine un pic, si chiar daca la 50 de ani ajungi sa vorbesti perfect engleza - ti-ai atins scopul, ti-ai finalizat gandul si ti-ai crescut will-power-ul. Fa o incercare si o sa vezi. Zici ca nu ai curaj sa fii tu, pai incearca sa-ti antrenezi will power-ul. Si dupa aia o sa fii asa cum vrei. Nu trebuie decat sa incepi, atat, sa incepi.

Cel mai rau este sa zici "Eh, asa sunt eu, ce sa fac...nu pot sa ma schimb." ...asta este cel mai rau, este ca si cum ti-ai pus tu singura stampila si ai...ramas pe loc, incremenit. Eu pe astia ii numesc "vii morti" pentru ca deja au terminat cu viata lor, stagneaza si atat. Unii au 20 de ani, altii 70...nu conteaza. Cand aud formula asta...gata ii vad deja statui.

Uite si alta idee: daca vrei sa-ti educi will power-ul mai usor, stai langa oameni care au deja treaba asta educata. Oameni mai optimisti, mai pozitivi, mai veseli, mai cumpatati. Nu te duce langa aia care-s la opus. Daca de ex. esti o persoana lacoma la haleala, fa in asa fel incat sa mananci cat mai des cu cineva la masa care este cumpatat la haleala. Si tooot vazandu-l cum mananca cumpatat...o sa te faca sa vrei si tu sa mananci cumpatat.

Am dat doar un exemplu asta cu haleala...ca e forum de haleli. Sa nu se supere nimeni...dintre cei care se stiu mai lacomi asa sau mai pofticiosi...Scuzele mele.