[CrisetenO]

Draga Amonis,

Mai intai te imbratisez cu mult drag. Cunosc foarte bine groaza de mancare si cred ca te chinui ingrozitor. Tu esti foarte aproape de limita pericolului mortal, deci cred ca ar trebui sa vorbesti cu cineva, posibil cu un doctor sau un terapeut. Stiu cat e de greu sa vezi din exterior ca te distrugi. Insa trebuie sa incerci sa te redresezi, incetul cu incetul. Cred ca iti dai seama ca nu mai ai asa de mult timp, nu ai cum sa incerci si sa intri in relaps dupa aceea.

Ia-ti inima in dinti si cauta luminita de la capatul tunelului. Incepe prin a cere ajutorul cuiva in care ai incredere, si care sa te sprijine, sa te tina in brate cand ai nevoie, sa iti dea mancare cand nu vrei sa mananci singura. Trebuie sa iesi din situatia asta de tortura permanenta! Iar daca pot sa te ajut prin aceste articole, vino cu nadejde. Am sa continui sa scriu si pentru tine si pentru toti cei care considera aceste mesaje incurajatoare.

Cu mult drag,
Cristina

[lauradachman]

Buna,
Multumesc pentru sfaturi
Antidepresive iau in continuare....dar la psiholog nu mai merg din vara trecuta si in orasul meu din pacate nu cred ca exista nutritionisti ....in fine...
Oricum incerc sa fac tot posibilul ca sa nu cad iara in gandurile alea pe care le-am avut la anorexie...desi cateodata mai apar acele ganduri.....stiu ca eu niciodata nu ma voi vindeca de aceasta boala, doar o pot ameliora....parintii dar mai ales fratele meu sunt alaturi de mine si ma ajuta mult dar imi este greu .Oricum nu ma las, voi incepe o dieta de slabire normala (cu gatitu nu ii pb deoarece eu gatesc din placere si in viitor chiar vreau sa tranform aceasta placere in meserie), sa fac sport in limita normala si sa ajung la o greutate normala la care sa ma mentin.